ICCJ. Decizia nr. 4456/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4456/2003
Dosar nr. 524/2003
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2003
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 3843/1998 al Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, reclamantele CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi S.C. V.B.P. S.A. Bucureşti, au acţionat în judecată pe pârâţii B.C., B.A.M. şi S.C. A.C. S.R.L. Bucureşti, solicitând să se dispună evacuarea acestora din imobilul clădire situat în Bucureşti, şi de pe terenul situat la aceeaşi adresă, cunoscut sub denumirea de „teren platformă betonată Palatul Telefoanelor".
Prin cerere reconvenţională, pârâta B.A.M. a solicitat să se constate că are un drept de creanţă reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului, să fie obligate CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi S.C.V.B.P. S.A. Bucureşti la plata sumei cheltuite pentru acele îmbunătăţiri, să-i fie acordat un drept de retenţie asupra construcţiei până la plata creanţei şi să se dispună sistarea lucrărilor de demolare şi construcţie începute.
Pe parcursul derulării acestui proces, pârâtul B.C. a ridicat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, susţinând că nu este nici asociat al societăţii S.C. A.C. S.R.L. şi nici titular al contractelor de închiriere.
Prin sentinţa nr. 5308 din 5 noiembrie 1999, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtului B.C. şi a respins acţiunea în ceea ce îl priveşte pe acesta.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins ca rămasă fără obiect acţiunea principală formulată de reclamantele CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi S.C. V.B.P. S.A. Bucureşti.
S-a admis cererea reconvenţională şi s-a constatat că pârâta B.A.M. are un drept de creanţă în valoare de 433.356.086 lei - contravaloarea lucrărilor de construcţie, investiţie, îmbunătăţiri şi amenajări la imobilul din sector 1 şi a obligat CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi S.C. V.B.P. S.A. Bucureşti la plata sumei de mai sus către reclamanta din cererea reconvenţională.
Au fost respinse prin sentinţa menţionată cererile privind acordarea unui drept de retenţie şi de sistare a lucrărilor de demolări.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că este întemeiată excepţia ridicată de B.C., că pârâtele B.A.M. şi S.C. A.C. S.R.L. nu mai ocupă spaţiul în litigiu, primind un alt spaţiu în sector 1, suma pentru care s-a admis cererea reconvenţională fiind stabilită prin expertiză.
Împotriva hotărârii de mai sus au declarat apel PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI iar apelul acesteia a fost respins ca nemotivat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 2690 din 3 octombrie 2000 şi S.C. V.B.P. S.A. Bucureşti, al cărui apel a fost respins ca tardiv motivat prin aceeaşi decizie.
Reclamantele au declarat şi recurs împotriva hotărârii de mai sus, recursul PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI BUCUREŞTI s-a admis şi Decizia recurată a fost casată iar cauza trimisă aceleiaşi instanţe de apel pentru rejudecare, iar recursul S.C. V.B.P. S.A. Bucureşti a fost respins ca tardiv de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 2538 din 9 aprilie 2003.
Pronunţând această decizie, instanţa supremă a reţinut că în mod greşit a fost respins ca nemotivat recursul primăriei întrucât potrivit dispoziţiilor art. 284 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. corelate cu dispoziţiile art. 2881 şi art. 292 C. proc. civ., această reclamantă era îndreptăţită să se folosească în faţa instanţei de apel de motivele invocate de instanţa de fond. În ce priveşte cel de al II-lea recurs, s-a reţinut că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Rejudecând apelurile, după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi apelul incident al S.C. V.B.P. S.A. Bucureşti, a schimbat în parte sentinţa nr. 5308 din 5 noiembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, în sensul că a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată şi cererea de compensare a cheltuielilor de judecată, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei şi obligând-o pe pârâta B.A.M. la plata sumei de 11.656.061 lei cheltuieli de judecată către S.C. V.B.P. S.A. Bucureşti.
S-a reţinut, la pronunţarea acestei hotărâri, că toate lucrările efectuate de pârâtă, (reclamanta din cererea reconvenţională) cădeau în sarcina sa, iar pentru lucrările de modificare, extindere, era necesar acordul proprietarului, care nu a existat, iar după evacuare, pârâtelor li s-a pus la dispoziţie de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI un alt spaţiu cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă într-un imobil situat în aceeaşi zonă.
Această ultimă hotărâre a fost atacată cu recurs de B.A.M., care a susţinut că este nelegală şi netemeinică invocând următoarele motive:
- art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea legii. A susţinut recurenta că Decizia este lovită de nulitate întrucât instanţa de casare a fost sesizată numai cu judecarea apelului PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI BUCUREŞTI; iar prin admiterea apelului incident au fost încălcate prevederile legale;
- art. 304 pct. 10, instanţa nu s-a pronunţat asupra unei dovez.
administrate, care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. S-a susţinut că în mod greşit nu s-a ţinut cont de expertizele efectuate în cauză, care au demonstrat acordul proprietarului la extinderea spaţiului comercial al recurentei cât şi la efectuarea lucrărilor atât de extindere şi de reparaţii.
Recursul este nefondat.
Critica recurentei potrivit căreia prin admiterea apelului incident au fost încălcate dispoziţiile legale nu este întemeiată.
Apelul principal formulat de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, motivat pe faptul că sentinţa instanţei de fond a dispus obligarea în solidar a celor două reclamante, produce consecinţe juridice şi asupra S.C. V.B.P. S.A., deoarece raportul juridic pe care se întemeiază obligaţia de plată stabilită de instanţa de fond este unic.
Apelul incident s-a admis în temeiul prevederilor art. 2931 C. proc. civ.
Rejudecând cauza, după casare, Curtea de Apel Bucureşti a analizat apelul reclamantei PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI – nemotivat – prin prisma susţinerilor acesteia realizate în faţa instanţei de fond, motivat de faptul că apelul are un caracter devolutiv, cum prevăd dispoziţiile art. 315 alin. (3) şi ale art. 292 C. proc. civ.
PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI a solicitat la judecarea în fond a cauzei să se respingă cererea reconvenţională a pârâtei şi a depus în motivarea cererii sale acte doveditoare.
În acest context corect instanţa de apel, având în vedere interesul comun al reclamantelor, a apreciat că este un caz de coparticipare procesuală şi a analizat împreună cele două apeluri.
Nici motivul de recurs vizând prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. nu este întemeiat.
Critica recurentei potrivit cu care instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de probă este infirmată de cuprinderea în considerentele deciziei recurate a analizei probelor administrate în cauză, analiză detaliată atât a expertizelor efectuate în cauză cât şi a clauzelor contractului de închiriere, corelate cu dispoziţiile legale şi care au condus instanţa de apel la concluzia că lucrările efectuate de pârâtă la spaţiul în litigiu cădeau în sarcina sa.
A mai reţinut instanţa de apel că reparaţiile motivate de considerente estetice au fost considerate voluptorii şi corect s-au stabilit în sarcina chiriaşului.
În consecinţă recursul este nefondat şi se va respinge cu această menţiune, iar în baza art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei ce le-a solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B.A.M., împotriva deciziei nr. 182 A din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Obligă recurenta să plătească intimatei S.C. V.B.P. S.A. suma de 11.900.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 18 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4454/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4458/2003. Comercial → |
|---|
