ICCJ. Decizia nr. 4481/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4481/2003
Dosar nr. 8091/2001
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2003
Asupra recursului se reţin următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 2231/2000 S.C. B. S.A. Călan a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va da în contradictoriu cu S.C. S. S.A. Hunedoara şi S.C. S.T. S.A. Călan să oblige pârâtele la plata sumei de 53.612.282 lei reprezentând contravaloarea facturii 575886/17 septembrie 1997 indexată până la 31 decembrie 1999, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa civilă nr. 857 din 4 august 2000, a admis acţiunea şi a obligat pe pârâta S.C. S. S.A. Hunedoara la plata sumei de 53.642.284 lei cu 3.893.537 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea faţă de S.C. S.T. S.A. Călan.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut din actele dosarului că reclamanta, în urma divizării S.C. S.T. S.A. Călan a preluat creanţa ce face obiectul facturii mai sus menţionate, iar pârâta S.C. S. S.A. datorează sume inclusiv indexările factura nefiind plătită.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr. 305 din 20 aprilie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate.
S.C. S. S.A. Hunedoara a declarat recurs împotriva deciziei arătând în esenţă că în mod greşit s-a înlăturat apărarea privind compensarea şi au fost obligaţi la plata sumei pretins datorate indexată fără a se ţine seama de dispoziţiile art. 43 şi OG nr. 9/2000, în plus, reclamanta intimată putea calcula dobânzi din momentul constituirii sale şi a preluării activului.
Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele motive:
Prin acţiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 53.642.282 lei reprezentând contravaloare marfă factura 575866/17 septembrie 1997, sumă indexată la data de 31 decembrie 1999.
S.C. S. S.A. Hunedoara s-a apărat în sensul că datoria ce face obiectul facturii respective a fost compensată, având în vedere procesul verbal nr. 1302 din 7 august 1995.
Potrivit dispoziţiilor art. 1145 C. civ. „compensaţia n-are loc decât între două datorii care deopotrivă, au ca obiect o sumă de bani, o cantitate oarecare de lucruri fungibile de aceeaşi specie şi care sunt deopotrivă lichide şi exigibile".
În speţă factura în litigiu este emisă la 17 septembrie 1997, iar pârâta pretinde că a avut loc o compensare a sumei la care ea se referă în 1995 ceea ce contravine dispoziţiillor legale mai sus menţionate neîndeplinind condiţia privind lichiditatea şi exigibilitatea datoriilor.
În aceste condiţii, corect au stabilit instanţele că nu a putut opera compensaţia şi nefăcându-se dovada achitării în alt mod a sumei ce face obiectul acţiunii, corect aceasta a fost admisă şi s-a respins apelul.
Prin acţiune reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzilor pentru a fi aplicabile în cauză dispoziţiile art. 43 C. com. şi ale OG nr. 9/2000, a solicitat indexarea sumelor datorate cu indicele de inflaţie, care se datorează având în vedere dispoziţiile art. 970 alin. (2) C. civ., reclamanta fiind succesoare poate solicita tot ce ar fi putut pretinde autoarea.
Pentru motivele arătate reţinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate s-a respins ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. S. S.A. Hunedoara împotriva deciziei nr. 305 din 20 aprilie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 19 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4480/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4488/2003. Comercial → |
|---|
