ICCJ. Decizia nr. 4480/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4480/2003
Dosar nr. 7582/2001
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2003
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de la 16 decembrie 1999 reclamanta S.C. I. S.A. Călăraşi a chemat în judecată pe pârâta R.A.G.C.L. Călăraşi pentru obligarea la plata sumei de 47.973.542 lei contravaloare lucrări, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 47.973.542 lei contravaloare lucrări sau la restituirea obiectivului ca atare, după care a precizat că obiectul cererii este revendicarea dreptului de proprietate.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că este proprietara spaţiului comercial de 82 mp situat în bl.E.1 din Călăraşi, aflat în stadiul de investiţie în curs de executare, care a fost vândut de RAGCL, care nu era proprietar, S.C. F.N. SRL, fapt constatat la 13 mai 1996.
Judecătoria Călăraşi prin sentinţa civilă nr. 221 din 27 mai 1997 a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.
Tribunalul Călăraşi a declinat competenţa soluţionării cauzei Judecătoriei Călăraşi prin Decizia civilă nr. 76 din 27 februarie 1998.
Prin sentinţa civilă nr. 15 din 19 mai 1998 Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, a stabilit competenţa în favoarea Tribunalului Călăraşi.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 4762 din 16 decembrie 1999 a respins ca tardiv recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 15 din 19 mai 1998 a Curţii de Apel Bucureşti.
Tribunalul Călăraşi prin sentinţa civilă nr. 523 din 31 octombrie 2000 a admis acţiunea reclamantei S.C. I. S.A. Călăraşi împotriva pârâtei S.C. T. S.A. Călăraşi (fost R.A.G.C.L.), pe care a obligat-o la plata sumei de 47.973.542 lei contravaloare lucrări construcţii şi la 4.804.894 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut cheltuieli de construcţii pentru o fundaţie de 82 mp, a cărei contravaloare se regăsea în bilanţul contabil al său de la 31 decembrie 1996, la valoarea de 5.711.136 lei.
Lucrarea pentru fundaţie a fost începută în 1987, sistată în 1991 din lipsă de fonduri şi inventariată în 13 mai 1996 când s-a constatat că investiţia a fost finalizată, în spaţiu funcţionând F.N. SRL.
Instanţa de fond a apreciat faţă de această situaţie că pârâta datorează contravaloarea lucrărilor de construcţie pentru fundaţia turnată, inclusă în obiectivul spaţiu comercial înstrăinat de pârâtă, motivat pe îmbogăţirea fără justă cauză.
S-a reţinut că revendicarea formulată în precizările la acţiune, în temeiul art. 480 şi art. 483 C. civ. nu poate fi reţinută în lipsa unui titlu de proprietate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia civilă nr. 936 din 31 mai 2001 a admis apelul pârâtei S.C. T. S.A. Călăraşi declarat împotriva sentinţei civile nr. 532 din 31 octombrie 2000 a Tribunalului Călăraşi, pe care a schimbat-o în sensul că a respins acţiunea reclamantei pe fond.
Împotriva menţionatei decizii, reclamanta S.C. I. S.A. Călăraşi a declarat în termen legal recurs, în temeiul art. 304 C. proc. civ. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală.
În criticile formulate recurenta reclamantă susţine în esenţă că:
- în mod greşit a reţinut instanţa de apel că societatea sa a fost titulara unui proiect de investiţii, în condiţiile în care din acte rezultă că a fost beneficiară de spaţii comerciale; că pârâta S.C. T. S.A.(fost IJGCL) avea calitatea de beneficiar coordonator de investiţii pentru că ansamblul de investiţii C lot 1 cuprindea mai multe blocuri P+4 de locuinţe care la parter avea spaţii comerciale pentru care beneficiar era societatea sa;
- instanţa de apel nu a solicitat pârâtei să facă dovada că este proprietara obiectivului de investiţii;
- din probele administrate în cauză a rezultat că proprietarul de fapt şi de drept al obiectivului este S.C. I. S.A. (fost ICSMI) şi reţinerea instanţei că lista de inventariere din 30 iunie 1990 este nerelevantă, nu corespunde realităţii, chiar dacă preluarea activului în cauză în patrimoniul societăţii comerciale s-a făcut prin Decizia nr. 12 din 22 ianuarie 1991;
- este inadmisibilă constatarea curţii de apel potrivit căreia Prefectura Judeţului Călăraşi, printr-o decizie proprie (nr. 39/1992) a schimbat destinaţia spaţiilor comerciale menţionate şi că din aceasta nu rezultă temeiul legal care a stat la baza transmiterii lor;
- reţinerea instanţei că societatea sa nu era proprietara obiectivului de investiţii în curs de execuţie este infirmată de adresa pârâtei prin care i s-a cerut acordul pentru cedarea spaţiului acord dat de conducerea societăţii, cu încălcarea dispoziţiilor legale, de care nu s-a ţinut cont.
Recursul nu este fondat.
Curtea analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate în raport de actele şi de lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în speţă nefiind întrunită nici una din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel instanţa de apel a reţinut în mod corect situaţia de fapt, în sensul că în 1987 reclamanta S.C. I. S.A. Călăraşi, a fost titulara proiectului de investiţii pentru spaţiul comercial în suprafaţă de 82 mp, ce formeazăobiectul litigiului de faţă.
Că în acel moment pârâta I.J.C.C.L. (actuala S.C. T. S.A.) era beneficiar coordonator de investiţii, cu sarcini concrete în acest sens prin organele de specialitate şi că aceste lucrări de investiţii au fost sistate în 1991 din lipsă de fonduri.
Prefectura Judeţului Călăraşi prin Decizia nr. 12 din 22 ianuarie 1991 a înfiinţat S.C. I. S.A., care a preluat capitalul social al I.C.S.M.I., iar prin art. 6 din respectiva decizie s-a menţionat că societatea nou înfiinţată preia activul şi pasivul acesteia prin inventariere şi reevaluare.
Ulterior prin Decizia nr. 39/1992 a Prefecturii Judeţului Călăraşi s-a aprobat schimbarea destinaţiei spaţiilor comerciale şi transmiterea acestora către R.A.D.E.T.A.F.L. (fostă I.J.C.C.L.), urmând a se plăti contravaloarea obiectivului de investiţii la bugetul de stat la finalizarea acestuia, schimbare făcută în baza adresei nr. 1394 din 15 ianuarie 1992 semnată de conducerea reclamantei de la acea dată.
Ori faţă de această situaţie, cum pârâta a plătit şi contravaloarea lucrărilor efectiv făcute la spaţiul în litigiu, indiferent de calitatea cu care a fost deţinut anterior de părţi şi având în vedere şi actele încheiate şi depuse la dosar, se constată că susţinerile recurentei reclamante nu sunt întemeiate, cu atâtmai mult cu cât a existat un accept scris al conducerii societăţii de transferare a spaţiului în patrimoniul pârâtei.
Potrivit art. 3 din Decizia nr. 39/1992 emisă de Prefectura Judeţului Călăraşi R.A.D.E.T.A.F.L. Călăraşi a vărsat la bugetul statului contravaloarea obiectivului de investiţii preluat (a celor 82 mp în stadiul fizic de fundaţie), fapt dovedit de ordinul de plată aflat la dosar apel, astfel încât nu se poate reţine cum corect a apreciat şi instanţa de apel că în cauză a operat îmbogăţirea fără just temei. Mai mult decât atât Decizia menţionată a fost emisă în baza HG nr. 441/1990, art. 6 prin care Prefectura putea să schimbe destinaţia unor construcţii în vederea rezolvării unor probleme de interes local şi a Legii nr. 15/1990 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei reclamante că Decizia Prefecturii Călăraşi este nelegală nu poate fi primită, câtă vreme nu a făcut dovada atacării ei în instanţă, în toată această perioadă de timp.
Faţă de aceste considerente, constatând că instanţa de apel în mod corect a reţinut că în cauză nu sunt întrunite condiţiile materiale şi juridice ale acţiunii în restituire şi nici ale îmbogăţirii fără justă cauză ca izvor distinct de obligaţii, Curtea urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. I. S.A. Călăraşi împotriva deciziei nr. 936 din 31 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 19 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 447/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4481/2003. Comercial → |
|---|
