ICCJ. Decizia nr. 4595/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4595/2003
Dosar nr. 2551/2002
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, B.A. SA, sucursala Mureş, a chemat în judecată pe pârâta, SC I.Ş. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 29.200.000 lei despăgubiri, reprezentând lipsa de folosinţă a spaţiului pe care l-a ocupat fără titlu în perioada 1 septembrie 1995-30 septembrie 1998.
Judecătoria Târgu Mureş, prin sentinţa civilă nr. 4016 din 28 iunie 1999, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, sentinţă rămasă definitivă prin Decizia nr. 1482 din 29 septembrie 1999 a tribunalului.
Judecând cererea, ca instanţă de fond, Tribunalul Mureş prin sentinţa civilă nr. 959 din 6 iulie 2000, a respins acţiunea, considerând că lipsa unui contract între părţi nu justifică obligarea pârâtei la despăgubiri, cu atât mai mult cu cât reclamanta închiriase spaţiul unei terţe societăţi comerciale (SC C.G. SA).
Curtea de Apel Târgu Mureş, soluţionând apelul declarat împotriva sentinţei susmenţionate, prin Decizia nr. 57/A din 19 septembrie 2002, a respins cererea reclamantei, reţinând, în esenţă, că pe perioada cât a folosit spaţiul, pârâta a plătit chiria, iar unul din birouri a fost închiriat unui terţ, pentru care aceasta nu poate fi obligată şi la încetarea contractului a evacuat imobilul.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Astfel, recurenta susţine că a invocat existenţa lipsei de folosinţă a spaţiului ca temei al acţiunii, după încetarea contractului, când pârâta a rămas în spaţiul de 180,7 mp., iar numai suprafaţa de 45,6 mp. a fost eliberată în momentul în care ea a fost închiriată unui terţ, în luna august 1997.
Pe de altă parte, recurenta susţine că, fără a fi dovedită afirmaţia pârâtei că i-a fost interzis accesul în imobil după luna iulie 1997, a fost considerată de instanţe. Mai mult, acestea nu s-au pronunţat asupra dovezilor, notificarea nr. 1130 din 3 septembrie 1998, prin care se cerea eliberarea spaţiilor ocupate fără drept.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Contractul de închiriere nr. 896/1991, încheiat între reclamantă şi pârâtă, privea drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi şi a fost prelungit prin acordul părţilor până în luna iulie 1997, când pârâta recunoaşte că a părăsit spaţiul achitând şi chiria stabilită, dar şi acceptată de reclamantă, fără ca, în cauză, să se administreze alte dovezi.
De aceea, notificarea nr. 1130 din 3 septembrie 1998, nu are un suport probator, în condiţiile în care pârâta recunoaşte folosinţa spaţiului până în luna iulie, iar alte dovezi nu s-au administrat. Onus probandi incumbit actori, este principiul potrivit căruia cel care cere un drept trebuie să-l dovedească; iar această dovadă nu a fost administrată de reclamantă, după cum nici proba că pârâta a folosit spaţiul şi după data de 6 august 1997 nu a fost administrată.
Aceasta reprezintă de altfel dezlegarea problemei litigioase pe care instanţele de fond judicios au apreciat-o.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 57/A din 19 septembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, R.B. SA, sucursala Mureş, împotriva deciziei nr. 57 din 19 septembrie 2002, a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4590/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4600/2003. Comercial → |
|---|
