ICCJ. Decizia nr. 4636/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4636/2003
Dosar nr. 9198/2001
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune, reclamanţii R.G. şi R.N. au solicitat, în contradictoriu cu S.C. P. Braşov şi S.C. E.C. SRL, să se constate nulitatea absolută a contractului de închiriere încheiat între cele două pârâte la data de 15 decembrie 2000 cu privire la campingul şi restaurantul C. Râşnov, pentru fraudă la lege şi cauză ilicită.
Tribunalul Braşov, prin sentinţa nr. 557/2001 a admis acţiunea aşa cum a fost formulată reţinând în considerente că, faptic, perfectarea contractului nu a fost precedată de o decizie luată în condiţiile Legii nr. 31/1968, împrejurare care a atras incidenţa dispoziţiilor art. 968 C. civ.
Apelul declarat de pârâta S.C. P. Braşov împotriva sentinţei fondului a fost admis prin Decizia Curţii de Apel Braşov care a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii celor doi reclamanţi.
Instanţa de apel a analizat actele dosarului şi în raport de criticile care au fost formulate a reţinut că în cauză nu s-a demonstrat încălcarea ordinii publice şi a bunelor moravuri şi nici că menţionatul contract încheiat de pârâte s-a bazat pe o cauză ilicită.
În concluzie, instanţa de apel a reţinut că nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 948 alin. (4) C. civ. întrucât directorul societăţii avea capacitatea de a încheia contractul de închiriere, voinţa manifestată nefiind viciată sau bazată pe o cauză falsă.
Împotriva deciziei pronunţată în apel au declarat recurs reclamanţii R.N. şi R.G.
Recurenţii au formulat critici neîncadrate în motivele de casare/modificare, prevăzute de art. 304 alin. (1) - (10) C. proc. civ., prin care, în esenţă, au susţinut că soluţia adoptată de instanţa de apel nu este conformă cu acţiunea formulată, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale invocate.
Deşi s-a cerut nulitatea absolută a contractului de închiriere încheiat de cele două pârâte, au susţinut recurenţii, instanţa de apel a analizat cauze de nulitate relativă care nu au fost invocate.
Au mai susţinut recurenţii că nu era necesară legitimarea procesuală activă câtă vreme s-a solicitat nulitatea absolută a contractului de închiriere, nulitate care poate fi solicitată de orice terţ care justifică un interes.
După promovarea recursului prin care reclamanţii au solicitat să fie menţinută soluţia primei instanţe, prin adresa de la fila 10 s-a precizat că cererea pe care au formulat-o a rămas fără obiect, pentru ca apoi, prin adresa de la fila 21 să înştiinţeze Curtea, că nu mai stăruie în pretenţii „ca urmare a vânzării unităţii restaurant C. Râşnov".
Întrucât cei doi recurenţi nu au renunţat expres la judecata recursului, Curtea din analiza criticilor aduse deciziei pronunţată de instanţa de apel reţine că recursul este nefondat.
Este adevărat că prin petitul acţiunii reclamanţii au solicitat nulitatea absolută a contractului pe motivul că a fost fraudată legea cât şi pentru cauză ilicită numai că cele două motive nu au fost dovedite.
În contextul dat, pentru a se aprecia asupra existenţei primului motiv trebuia să se demonstreze încălcarea intenţionată de către părţi prin utilizarea unor mijloace viclene a dispoziţiilor imperative ale legii.
Instanţa de apel a reţinut pe lângă calitatea de terţi a reclamanţilor că aceştia nu au dovedit încălcarea unor norme imperative care să ducă la nulitatea absolută a convenţiei dar nu prin analiza unor motive neinvocate, cum au susţinut recurenţii.
De asemenea s-a reţinut corect că elementele componente ale voinţei juridice cât şi cele din structura contractului care ţin de validitatea acestuia nu duc la concluzia existenţei clauzei ilicite pe care au invocat-o cei doi recurenţi.
În consecinţă, întrucât nu sunt motive de netemeinicie şi nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 alin. (1) - (10) C. proc. civ., conform art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii R.G. şi R.N. împotriva deciziei nr. 542 Ap din 3 octombrie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4634/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4637/2003. Comercial → |
|---|
