CSJ. Decizia nr. 617/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 617/2003
Dosar nr. 4697/2001
Şedinţa publică din 5 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Constanţa, sub nr. 3056/COM/1999, SC L.A.A.D. SRL Constanţa a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce se va da, în contradictoriu cu SC U.G. SA Basarabi, Constanţa, să se constate rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 495 din 19 martie 1998, să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 194.946.900 lei, reprezentând actualizarea sumei de 100.000.000 lei achitată de ea ca avans, la plata sumei de 100.000.000 lei, cu titlu de daune, pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 2147 din 8 septembrie 2000 a respins, ca nefondată, acţiunea, reţinând că, în raport cu clauzele contractului, acesta a fost rezolvit de plin drept, iar restituirea sumei achitată ca avans nu se poate dispune, având în vedere culpa reclamantei în neexecutarea contractului.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 89/COM din 14 februarie 2001, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate.
SC L.A.A.D. SRL a declarat recurs împotriva deciziei, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată, în esenţă, că:
- greşit a respins instanţa de apel critica privind nemotivarea în fapt şi în drept a sentinţei pronunţate de instanţa de fond;
- în apel, nu s-a ţinut seama de faptul că tribunalul a reţinut şi interpretat greşit clauzele contractului juridic, dedus judecăţii, respectiv cele ale contractului a cărui rezoluţiune se solicită, iar probele administrate nu au fost luate în considerare.
Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive:
Potrivit dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârile trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei.
Instanţa de apel, având în vedere critica formulată pe acest aspect, cu privire la sentinţa pronunţată, a reţinut corect că acesta este corespunzător motivat în fapt, în raport cu obiectul acţiunii, probele administrate în cauză, inclusiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părţi.
În baza acestora, s-a ajuns la concluzia culpei reclamantei în neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.
Faptul că instanţa de fond nu a indicat expres dispoziţiile art. 969 şi urm. C. civ., care au motivat soluţia, nu putea fi reţinut ca o nemotivare în drept a sentinţei. Soluţia pronunţată este rezultatul situaţiei de fapt, desprinsă din ansamblul probelor administrate, raportată la dispoziţiile legale mai sus menţionate.
Clauzele contractului, astfel cum a reţinut instanţa de apel, au fost corect interpretate de tribunal.
În raport cu obiectul acţiunii, instanţa trebuia să stabilească în primul rând, care din părţi nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi sancţiunea ce se aplică.
În aceste condiţii, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 7 din contract, potrivit cărora reclamanta se obliga să comunice vânzătorului „lăţimea vasului, cu cinci zile înaintea sosirii acestuia, moment în care începe şi transportul mărfii în portul Basarabi".
Această dispoziţie este în neconcordanţă cu prevederile art. 4, potrivit cărora transportul celor 800 tone fier vechi de la sediul pârâtei în portul Basarabi şi încărcarea pe vapor era în sarcina acesteia.
Din nici o probă a dosarului nu rezultă că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 7, în sensul de a-i comunica pârâtei, cu 5 zile înainte de sosirea vaporului în portul Basarabi, lăţimea acestuia, pentru ca acesta, la rândul său, să poată demara transportarea mărfii contractate.
Rezultă, din cele mai sus arătate, culpa reclamantei în neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, faptul că a achitat o cotă de 25% din preţul mărfii, astfel cum s-a obligat, conform art. III, nu este de natură a exonera de răspundere pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate.
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 12 din contract „în cazul neexecutării contractului în termen de 45 zile de la data încheierii, 19 martie 1998, acesta se consideră reziliat de plin drept, fără a mai fi nevoie de îndeplinirea vreunei formalităţi prealabile, caz în care cumpărătorul pierde avansul".
Pentru că în mod corect, aşa cum s-a arătat, s-a reţinut culpa reclamantei în neîndeplinirea obligaţiilor contractuale şi cum, potrivit dispoziţiilor art. 12 din contract, acesta este reziliat de drept şi „cumpărătorul pierde avansul". Soluţia pronunţată de instanţa de apel, inclusiv cea pronunţată de tribunal, este legală şi temeinică, motiv pentru care s-a respins ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, SC L.A.A.D. SRL Constanţa, împotriva deciziei nr. 89 din 14 februarie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 616/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 619/2003. Comercial → |
|---|
