CSJ. Decizia nr. 945/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 945/2003Dosar nr. 5131/200.
Şedinţa publică din 18 februarie 200.
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 610 din 11 decembrie 2000 Tribunalul Călăraşi a respins acţiunea formulată de reclamanta Primăria Municipiului Călăraşi promovată împotriva pârâtei S.C. E. SRL Călăraşi.
În considerentele sentinţei se reţine că reclamanta în baza contractului de concesiune nr. 8263 din 17 mai 1994 a concesionat pârâtei o suprafaţă de 50 mp în scopul amenajării unei staţii de călători dar cererea acesteia de obligare a pârâtei la plata redevenţei de 14.523.300 lei şi penalităţi aferente nu poate fi admisă întrucât ea însăşi nu şi-a executat propria obligaţie asumată prin contract de a construi pe acel teren staţia de călători, schimbând amplasamentul acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 184 din 2 aprilie 2001 a admis apelul declarat de reclamantă şi schimbând în tot sentinţa a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumelor de 30.383.638 lei reprezentând redevenţă şi penalităţi aferente acesteia către reclamantă.
În considerentele deciziei se reţine că obiectul concesiunii era divers, el nu se referea numai la construirea unei staţii de călători urbană, care de altfel a şi fost construită, fapt ce rezultă din certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire, pârâta plătind chiar rate de redevenţă conform dovezilor de la dosar, context în care nu se poate reţine neexecutarea de către reclamantă a propriei obligaţii.
În contra deciziei pârâta a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 11 C. proc. civ. solicitând casarea acesteia şi menţinerea soluţiei instanţei de fond de respingere a acţiunii.
Critica vizează interpretarea greşită a contractului de concesiune, obiectul acestuia nefiind unul divers ci conform art. 3 din caietul de sarcini referindu-se la staţia de călători fiind fără relevanţă, că a plătit rate de redevenţă în baza acestui contract.
Reclamanta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate, instanţa de apel reţinând corect situaţia de fapt şi interpretând corect prevederile contractului de concesiune.
Cu ocazia concluziilor pe fond recurenta a invocat şi excepţia de necompetenţă a instanţelor, cauza având un obiect civil competenţa în fond aparţinând judecătoriei.
Recursul nu este fondat.
1.Cu privire la excepţia de necompetenţă a tribunalului ca instanţă de fond este de observat că iniţial reclamanta a sesizat Judecătoria Călăraşi, la 4 septembrie 2000, iar aceasta având în vedere cuantumul pretenţiilor de peste 30.000.000 lei şi-a declinat competenţa la tribunal, sentinţă care nu a fost atacată cu apel de către pârâtă, confirmând implicit natura comercială a litigiului, corect stabilită de altfel în raport de prevederile art. 56 C. com.
2.Critica formulată pe fondul cauzei nu poate fi primită, instanţa de apel apreciind corect că obiectul concesiunii l-a format suprafaţa de 50 mp pe o durată de 10 ani în vederea realizării investiţiei constând în sediu firmă, magazin mixt, prestări servicii, staţie auto, magazin de comercializare şi piese auto (art. 1.3 caiet de sarcini) iar nu numai în staţia auto.
Cum potrivit art. 14.1 din contract obligaţia realizării lucrărilor de investiţii revine recurentei, aceasta nu poate invoca neexecutarea de către reclamantă a obligaţiilor câtă vreme predarea terenului concesionat s-a realizat.
3.Prin urmare Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat, menţinând Decizia atacată ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul formulat de pârâta S.C. E. SRL Călăraşi împotriva deciziei nr. 184 din 2 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia IV civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 944/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 949/2003. Comercial → |
|---|
