CSJ. Decizia nr. 95/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 95/2003
Dosar nr. 8423/2000
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1820 din 23 martie 2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, s-a admis, în parte, acţiunea formulată de către reclamantul Fondul Proprietăţii de Stat Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta I.P.A.C. Bucureşti şi a fost obligată pârâta la 948.054 lei dividende şi 20.719.744 lei daune interese.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că suma de 947.872 lei reprezenta suma neachitată din dividendele cuvenite pentru anul 1997, iar suma de 20.719.744 lei este datorată potrivit art. 43 C. com. drept daune interese.
Sentinţa pronunţată a fost schimbată de curtea de apel, care a admis apelul declarat de pârâtă şi a respins, ca nefondat, capătul de cerere privitor la daune interese, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada că a fost prejudiciată din culpa pârâtei, prin nerestituirea la timp a contravalorii dividendelor.
Împotriva deciziei civile nr. 2090 din 1 septembrie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, sub aspectul respingerii capătului de cerere privind acordarea de daune interese, deoarece, în materie comercială, dobânda curge de drept, fără efectuarea vreunei probaţiuni în raport cu art. 43 C. com.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, în raport cu criticile formulate, se constată că recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că reclamanta, în susţinerea capătului de cerere, a invocat şi art. 43 C. com.
Dividendele fiind sume de bani datorate la sfârşitul anului contabil, calculate pe baza bilanţului anual, când devin exigibile, astfel că este îndreptăţită pretenţia reclamantului de a solicita daune interese, potrivit art. 43 C. com., soluţia instanţei de apel fiind greşită sub acest aspect.
Dobânzile acordate în baza art. 43 C. com. de către instanţa de fond sunt daune interese moratorii care curg de drept, dacă obligaţia debitorului reprezintă o sumă de bani lichidă şi exigibilă, nemaifiind necesară dovada ca prejudiciul să fie consecinţa directă a culpei debitorului, cum greşit s-a reţinut instanţa de apel.
Dreptul la dividende este un drept de creanţă având ca izvor legea şi contractul de societate, care devin scadente la data stabilirii prin hotărârea Adunării Generale de bilanţ.
Astfel fiind, în raport cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul a fost admis şi a fost modificată Decizia recurată, în sensul respingerii apelului pârâtei S.C. I.P.A.C. S.A. Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 1820 din 23 martie 2000 a Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti, împotriva deciziei nr. 2090 din 1 septembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Modifică Decizia, respinge apelul pârâtei S.C. I.P.A.C. S.A. Bucureşti. împotriva sentinţei nr. 1820 din 23 martie 2000 a Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 949/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 950/2003. Comercial → |
|---|
