CSJ. Decizia nr. 949/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 949/2003
Dosar nr. 6438/2001
Şedinţa publică din 18 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 201 din 16 mai 2000, Tribunalul Brăila, secţia comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA Maxineni şi a obligat pe pârâtul T.I. la plata sumei de 181.252.805 lei din care 114.789.617 lei contravaloare cotă grâu şi 66.463.188 lei penalităţi aferente.
În motivarea deciziei, se arată că, potrivit art. V din contractul de asociere în participaţiune nr. 232 din 9 martie 1999, pârâtul s-a obligat ca, în cazul nepredării la timp a cotei convenite de grâu sau a contravalorii acesteia, să plătească penalităţi de 0,3% pe zi începând din a treia zi de la începerea recoltării grâului, iar prin angajamentul din 23 noiembrie 1999, aceasta recunoaşte neexecutarea obligaţiei, dar numai pentru suprafaţa de 40 ha, fără a face dovada că ar fi fost împiedicat să cultive terenul sau că a existat o cauză exoneratoare de răspundere contractuală.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, prin Decizia nr. 228 din 27 martie 2001, a admis apelul declarat de pârât împotriva sentinţei şi, schimbând-o în parte, a redus sumele la care a fost obligat pârâtul la 22.848.000 lei daune şi 12.096.000 lei penalităţi de întârziere.
Instanţa de apel a dispus şi administrat o expertiză tehnică agricolă pentru a stabili în concret sumele datorate de pârât în baza contractului încheiat, Decizia confirmând concluziile raportului de expertiză.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta SC A. SA Mărgineni, societate aflată în lichidare judiciară pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., solicitând modificarea deciziei şi menţinerea cuantumului obligaţiei de plată stabilit prin sentinţă.
Recurenta expune un calcul aritmetic în care, chiar pentru o suprafaţă de 40 ha, reţinând T.V.A şi predarea cupoanelor, cuantumul obligaţiei de plată este de 73.181.120 lei.
O altă critică vizează acordarea cheltuielilor de judecată, cu încălcarea art. 276 C. proc. civ., reţinându-se culpa pârâtei în formularea apărărilor la instanţa de fond.
Recursul nu este fondat.
Criticile cu privire la stabilirea cuantumului obligaţiei de plată s-au constituit şi în obiecţiuni la raportul de expertiză în apel, iar faţă de cele convenite prin contractul de asociere în participaţiune ca drepturi şi obligaţii ale părţilor, răspunsul expertului, în sensul că taxa pe valoarea adăugată nu intră efectiv în preţul grâului, iar cupoanele distribuite prin programul guvernului de sprijinire a agricultorilor, aferente suprafeţei de 40 ha, s-au alocat pârâtului, este pertinent, Decizia fiind corectă sub acest aspect.
Nici critica cu privire la încălcarea prevederilor art. 276 C. proc. civ. nu poate fi primită, deoarece instanţa fiind sesizată numai cu acţiunea principală, nu şi cu cererea reconvenţională, o eventuală compensare a obligaţiilor de plată nu are obiect, pe de o parte, iar pe de altă parte, prin decizie, s-a menţinut obligaţia pârâtului de plată a cheltuielilor de judecată, iar ca urmare a admiterii apelului declarat de pârât, corect recurenta a fost obligată la cheltuielile de judecată, pe care acesta le-a făcut în apel.
Aşa fiind, Curtea va respinge recursul declarat, ca nefondat, menţinând, ca legală şi temeinică, Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SA Maxineni, prin lichidator I.M., împotriva deciziei nr. 228 din 27 martie 2001 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 945/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 95/2003. Comercial → |
|---|
