Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1056/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Decizia nr. 1056/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 10869/62/2012/a1

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE ,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1056/R

Ședința publică din 04 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. V.

Judecător M. L.

Judecător G. Ș.

Grefier șef secție I. I.

Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Ș. M.-S., împotriva sentinței civile nr. 1428/sind din 07.05.2014 pronunțată de Tribunalul B..

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 28 octombrie 2014, când părțile au lipsit, iar instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare. A fost amânată pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 4 noiembrie 2014.

CURTEA

Asupra recursului de fata:

Prin sentința civila nr. 1428/sind din 07.05.2014 pronunțată de Tribunalul B. a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul DIRECȚIA REGIONALĂ G. A FINANȚELOR PUBLICE B., în calitate de creditor al debitorului . – în faliment, în contradictoriu cu pârâtul S. M. S., în calitate de administrator social al debitorului și în consecință: a fost obligat pârâtul să suporte din averea personală suma de 5.061 lei, aceasta urmând să intre în averea debitorului. Au fost autorizați creditorii debitorului în dosarul nr._ 12 să procedeze la punerea în executare a prezentei. Fără cheltuieli de judecată.

A reținut judecătorul sindic că acțiunea civilă formulată de către reclamant este în parte întemeiată pentru următoarele considerente:

Față de debitorul . – în faliment s-a deschis procedura insolvenței în dosarul nr._ 12 al acestei instanțe, în baza prevederilor Legii nr.85/2006.

În cauză a fost desemnat lichidator practicianul în insolvență TOP EXPERT SPRL.

Procedura insolvenței se află în faza falimentului debitorului.

Lichidatorul a întocmit în dosarul de insolvență al debitorului raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au generat insolvența debitorului, în condițiile art.59 din Legea nr.85/2006, ce a fost depus în copie la dosarul cauzei. Din cuprinsul acestuia rezultă că lichidatorul nu a putut determina cauzele și împrejurările care au cauzat insolvența debitorului.

Analizând documentele de înființare ale debitorului rezultă căci calitatea de administrator social a debitorului, la data deschiderii procedurii insolvenței debitorului, aparține pârâtului.

Art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 stabilește în preambul că judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului să fie suportată de membrii organelor de conducere ale debitorului dacă acestea prin comiterea vreuneia dintre faptele prevăzute la lit. a – g au cauzat insolvența debitorului.

Răspunderea întemeiată pe prevederile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 reprezintă o răspundere civilă delictuală specială, față de prevederile art.998, 999 din fostul cod civil, respectiv art.1357 și urm. din Noul Cod Civil.

În consecință pentru antrenarea acestei răspunderi se impun a fi întrunite cumulativ următoarele cerințe: comiterea unei fapte ilicite prevăzute de art.138 alin.1 lit.a-g din Legea nr.85/2006, vinovăția făptuitorului, prejudiciul și raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, care este circumstanțiat la aspectul că fapta comisă trebuie să fi cauzat insolvența debitorului.

Judecătorul sindic a constatat că administratorul social al debitorului, respectiv pârâtul, nu a justificat nici în procedura falimentului debitorului nici cu prilejul soluționării prezentei cauze, lipsa documentelor contabile ale debitorului.

În lipsa documentelor și informațiilor debitorului, ce se impuneau a fi predate lichidatorului, conform art.28 din Legea nr.85/2006, lichidatorul nu a putut determina valoarea activului debitorului, respectiv situația încasărilor debitorului.

Potrivit prevederilor Legii nr.31/1990 și ale Legii nr.82/1991 administratorul social al unei societăți comerciale poartă răspunderea ținerea și organizarea unei contabilități financiare și de gestiune în conformitate cu legea.

La interogatoriu pârâtul a arătat că de contabilitatea debitorului se ocupa o doamnă al cărui nume nu îl cunoaște, dar care era o prietenă de familie, că a cumpărat părțile sociale ale debitorului de la un cetățan german și că nu știe ce activitate principală desfășura aceasta

Judecătorul sindic a reținut că pârâtul nu s-a implicat pentru organizarea contabilității debitorului, aspect recunoscut de acesta și astfel acesta se face vinovat de comiterea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006.

Prejudiciul pentru comiterea acestei fapte este de 5.061 lei, acesta fiind egal cu valoarea pasivului debitorului rămas neacoperit în procedura falimentului debitorului.

Potrivit prevederilor Legii nr.82/1991 și ale Legii nr.31/1990 administratorul unei societăți comerciale are obligația organizării și ținerii unei contabilități financiare și de gestiune în conformitate cu legea.

Judecătorul sindic a apreciat că nepredarea documentelor și informațiilor debitorului, conform art.28 din Legea nr.85/2006 poate constitui și infracțiunea prevăzută de art.147 din Legea nr.85/2006, dacă sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

De asemenea judecătorul sindic a constatat că din bilanțul contabil al debitorului aferent la data de 31 12 2011 că acesta deținea active circulante în valoare de 200 lei și disponibilități financiare în valoare de 200 lei.

Pârâtul nu a justificat lichidatorului, în procedura falimentului debitorului, lipsa acestor bunuri.

Potrivit prevederilor Legii nr.31/1990 administratorul unei societăți comerciale poartă răspunderea pentru integralitatea și integritatea patrimoniului debitorului.

În consecință, judecătorul sindic a reținut în sarcina pârâtului comiterea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006, respectiv însușirea, în interes personal, a bunurilor și creditelor debitorului.

Față de cele prezentate judecătorul sindic a admis acțiunea, așa cum a fost formulată și a obligat pârâtul să plătească suma de 5.061 lei, reprezentând pasivul debitorului, așa cum au fost înscrise creanțele creditorilor în tabelul definitiv consolidat al creditorilor debitorului.

În baza art.142 din Legea nr.85/2006 cu aplicarea art.136 din OG nr.92/2003 au fost autorizați creditorii debitorului înscriși în tabelul definitiv consolidat al creditorilor debitorului să procedeze la punerea în executare a prezentei.

S-a constatat că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, conform art.274 din fostul cod de procedură civilă, aplicabil prezentei cauze.

Împotriva cestei soluții a declarat recurs paratul S. M. aducându-i critici pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea acestuia si modificarea in tot a soluției recurate in sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanta DGFP B. .

In expunerea motivelor de recurs se arata ca a actele contabile s-au înregistrat la ANAF pana in data de 20 10 2012, cu privire la perioada de pana in septembrie 2012, astfel s-a făcut dovada ca paratul nu se face vinovat de starea de insolventa a debitoarei astfel cum este ea reglementata de art. 138 lied din Legea nr. 85/2006. In continuare se rata ca răspunsul la interogatoriu nu sunt consemnate întocmai, paratul rămânând involuntar administratorul unei societăți care din momentul preluării parților sociale nu a desfășurat nici un moment activitate comerciala. Se mai arata ca, la 10.10.2012 a fost introdusa cerere de deschidere a procedurii simplificate a falimentului, întrucât anterior se dispusese radierea societății din registrul comerțului pentru neactualizarea informațiilor privitoare la sediu .

In cauza a formulat întâmpinare parata DGFP B. arătând ca exista raport de cauzalitate intre activitate administratorului societății si ajungerea in stare de insolventa a societății, fiind întrunite cumulativ condițiile relativ la fapta ilicita, prejudiciu, raport de cauzalitate si vinovatei a paratei acesta in condițiile in care deși a fost realizat profit, impozitul aferent nu a fost virat către bugetul statului, ceea ce da naștere la o prezumție legala ca sumele au fost folosite in scop personal .

Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului, în baza art. 3041 Cod procedură civilă se constată următoarele:

Prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 permit atragerea răspunderii foștilor administratori ai debitoarei în raport de modul în care aceștia au cauzat starea de insolvență prin faptele expres prevăzute de textul de lege. Determinarea părții din pasiv depinde de natura fiecărei fapte din cele enumerate din art. 138 din Legea nr.85/2006.

În speță, s-a reținut în sarcina pârâtului săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. d si a din legea 85/2006 cu privire la neținerea unei contabilități corespunzătoare cu legea, respectiv însușirea in interes personal a bunurilor si creditelor societății, criticile din recurs vizând exclusiv aplicarea art. 138 lit. d .

Cu privire la fapta de neținere a evidenței contabile corespunzătoare, instanța apreciază că aceasta nu reprezintă o activitate direct producătoare de prejudiciu, însă poate ocaziona starea de insolvabilitate fiind asociată cu ascunderea unor părți din active, întârzierea în plata unor creanțe, ori poate fi pusă în legătură cu creanțele neînregistrate în contabilitate și care nu au fost achitate.

În speță, ultimul bilanț contabil la 31.12 .2011a fost depus la AFP F. in 18.05.2012, iar deschiderea procedurii simplificate a falimentului debitoarei datează din 29.11.2012 . Nu s-au administrat probe relativ la depunerea niciunui bilanț contabil de la 31.12.2011 si pana in prezent, dispozițiile Legii nr. 82/1991, Legii nr. 31/1990, si ale Legii 571/2003 impunând obligația agenților economici de a depune la unitatea fiscala declarații fiscale si raportări contabile pe toata durata funcționarii societății Conducerea contabilității și existența actelor contabile nu a fost evidențiată, in răspunsul la interogatoriu paratul a arătat că de contabilitatea societății s-a ocupat o doamna, fără a se indica unde se regăsesc documentele contabile ale societății. Lichidatorul judiciar a precizat ca administratorul statutar nu s-a conformat prevederilor legale sustrăgându-de obligație de punere la dispoziție a actelor si informațiilor solicitate, prevăzute la art. 28 din Legea nr. 85/2006

Potrivit situației financiare din 31.12.2011 societatea debitoare are active circulante in suma de 200 lei, casa si conturi la bănci in suma de 200 lei

Prin urmare, întrucât administratorul statutar al societății nu a predat actele către lichidatorul judiciar, si a depus la AFP F. doar o parte din declarațiile fiscale si bilanțurile contabile, nu s-a răsturnat prezumția de neținere a contabilității prin justificarea întocmirii parțiale a actelor contabile pentru perioada anterioară deschiderii procedurii.

Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă și art. 138 lit. d din Legea 85/2006 urmează a respinge recursul în sensul menținerii ca temeinica si legala a soluției instanței de fond

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâtul S. M., împotriva sentinței civile nr.1428 /SIND/07.05.2014 pronunțată de judecătorul - sindic în dosar nr._ al Tribunalului B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 04.11.2014.

Președinte,

C. V.

Judecător,

M. L.

Judecător,

G. Ș.

Grefier șef sectie,

I. I.

Red. C.V./26.11.2014

Dact. I.I./02.12.2014

Jud. fond: A.R.A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1056/2014. Curtea de Apel BRAŞOV