Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1180/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1180/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 3229/62/2008/A2*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE ,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1180/R
Ședința publică din 17 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător G. Ș.
Judecător C. V.
Grefier I. I.
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. împotriva sentinței civile nr. 2542/sind din 24.09.2014 pronunțată de Tribunalul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 25 noiembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi. Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 2 decembrie 2014, apoi la data de 9 decembrie 2014, apoi la data 12 decembrie 2014, apoi la data de 15 decembrie 2014, apoi la data de 17 decembrie 2014.
CURTEA
Constata ca, prin sentința civilă nr. nr. 2542/sind din 24.09.2014 pronunțată de Tribunalul B., a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. în contradictoriu cu pârâții P. L. R. și P. G..
In motivarea sentinței s-a reținut că, în speță, creditoarea a invocat în acțiunea introductivă săvârșirea de către pârât a faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c și d din L. nr. 85/2006.
În privința faptei prevăzute de lit. c a art. 138 din L. nr. 85/2006, invocată de către creditoare, aceasta se poate săvârși exclusiv cu intenție, fiindcă în textul de lege este prevăzut expres faptul că activitatea continuată în interes personal trebuie să ducă în mod vădit la încetarea de plăți.
Din actele dosarului privind falimentul debitoarei nu rezultă faptul că societatea ar fi fost folosită ca paravan sau ca resursă de exploatat în vederea realizării propriilor interese ale administratorilor sau că aceștia au angajat asociația în operații pur speculative în scopul obținerii unor beneficii proprii, în dauna acesteia și a creditorilor săi și nici creditoarea reclamantă nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Trebuie dovedit astfel că administratorul, în momentul săvârșirii faptei a prevăzut posibilitatea ca acțiunea sa să aducă societatea în stare de insolvență, că acesta a fost conștient de rezultatul profund negativ al faptelor sale și totuși a acceptat această posibilitate, împrejurări care nu au fost probate în speță. Lichidatorul judiciar a precizat în suplimentul la raportul privind cauzele insolvenței debitoarei . că nu există dovezi că bunul „dragă” vândut în cadrul procedurii ar fi fost utilizat în interes personal de către pârâți sau că această faptă ar fi cauzat insolvența.
Nici art. 138 lit. d din lege nu poate fi reținut. Acesta incriminează ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente și neținerea contabilității în conformitate cu legea. În speță, lichidatorul a afirmat în cuprinsul aceluiași raport întocmit în baza art. 59 din L. nr. 85/2006 că actele contabile au fost predate și au stat la baza analizei situației economice a societății.
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății debitoare este o forma a răspunderii civile delictuale, pentru antrenarea sa fiind necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre acestea și vinovăție, iar pentru stabilirea răspunderii trebuie analizata măsura în care activitatea delictuala a pârâților a contribuit la insolvența societății.
Vinovăția, ca element al răspunderii, trebuie să îmbrace forma intenției, iar caracterul intențional al faptei trebuie dovedit.
Enumerarea legală a faptelor care atrag răspunderea este limitativă, astfel că nu poate fi extinsă prin analogie, cu atât mai mult în condițiile în care nu a fost făcută dovada existenței tuturor elementelor constitutive ale răspunderii civile delictuale.
Pentru motivele expuse mai sus, considerând că legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere, prevăzând doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi doar după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, iar invocarea prevederilor art. 138 nu atrage automat răspunderea administratorului, judecătorul sindic a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
In motivarea acțiunii se arata ca pârâții nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea ceea ce indica o administrare frauduloasa a averii societății. De asemenea, societatea condusa de parati a incheiat tranzactii fictive, fapt ce a cauzat în mod direct prejudiciul pentru care s-a solicitat atragerea raspunderii. Astfel, se invoca inspectia fiscala în cadrul careia s-a analizat activitatea economica în perioada 01.05.2005 – 30.04.2008, fiind emise în acest sens decizia de impunere și raportul de inspectie fiscala nr. 5491/20.01.2009. Concluziile lichidatorului judiciar confirma datele inspectiei fiscale, facturile fiscale în cauza provenind de la societati inexistente sau care se aflau în procedura de insolventa, al caror administratori nu au putut fi identificati, societati ca nu functionau la sediul declarat sau care erau deja radiate.
Organele de inspecție fiscală și lichidatorul au constatat o . aspecte ce vizează neținerea contabilității în conformitate cu legea, respectiv nu s-a efectuat inventarierea anuală a patrimoniului în conformitate cu prevederile OMFP nr. 2388/1995 și OMFP nr. 1752/2005 și și art. 7 din Legea nr. 82/1991, legea contabilității, republicată.
Din toate aceste aspecte prezentate rezulta cu prisosinta savirsirea de catre parati faptelor prevazute de art. 138 lit d din Legea nr. 85/2006.
Analizind hotarirea atacata în limitele motivelor de recurs și apararilor formulate, Curtea retine urmatoarele considerente:
Prin decizia nr. 129/R/2014 a Curtii de Apel Brasov, s-a admis recursul declarat de reclamanta DGRFP Brasov și cauza a fost trimisa spre rejudecare, stabilin-se în mod irevocabil calitatea procesuala pasiva pentru parata Pridii L. R. și paratul P. G., incalitate de administrator de drept, respectiv administrator de fapt al societatii aflate în insolventa.
Actiunea introductiva reclama savirsirea de catre parati a faptelor prevazute de art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006, aspecte ce urmeaza a fi analizate în cuprinsul prezentei cai de atac, în limitele investirii.
In ceea ce priveste fapta prevazuta de art. 138 lit. d din legea insolventei, Curtea urmeaza a avea în vedere rapoartele intocmite de catre lichidatorul judiciar precum și concluziile rapoartelor de inspectie fiscala intocmite în urma controalelor efectuate la societatea în insolventa.
Astfel, Curtea notează ca, încă din primul raport întocmit (fila 342 fond vol. I), lichidatorul judiciar a constatat ca evidenta contabila a societății a fost ținuta în mod necorespunzător, unele operațiuni nefiind înregistrate în contabilitate iar altele fiind înregistrate eronat. în același raport se evidențiază faptul ca se efectuau cercetări de către organele fiscale în legătura cu posibile recuperări ilegale de TVA. Acest control a fost finalizat ulterior, fiind emise raportul de inspecție fiscala nr. 5491/20.01.2009 și decizia de impunere nr. 7/20.01.2009, în urma cărora DGFP B. precizează creanța la nivelul sumei de 11.323.397 lei (filele 88-97 vol. II Fond). Așa cum se arata în suplimentul la raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolenta ( fila 79-81 fond Vol. 5), în conformitate cu raportul de inspecție fiscală nr. 5491/M din 20.01.2009, contestat de către fostul administrator P. G. s-au stabilit obligații suplimentare în sarcina . în cuantum de 11.343.853 lei în special ca urmare a neadmiterii dreptului de deducere pentru o . facturi de cumpărare a căror proveniență nu a putut fi verificată în baza controalelor încrucișate (atât pentru suma ce reprezintă cheltuiala cât și pentru TVA aferent). Rezultatul neadmiterii facturilor a constat în stabilirea unui impozit pe profit și a unui TVA suplimentar, la care s-au adăugat și majorările aferente pe perioada de la data înregistrării până la data controlului. Suma a fost înregistrată în tabelul definitiv al creditorilor.
Organele de control au constatat o . aspecte ce vizează neținerea contabilității în conformitate cu legea, respectiv: nu s-a efectuat inventarierea anuală a patrimoniului în conformitate cu OMFP nr. 2388/1995 și OMFP nr. 1852/2005 și art. 7 din Legea nr. 82/1991 republicată. Nu s-au ținut registrele contabile prevăzute (Registrul Jurnal, Registrul inventar), precum și Registrul de evidență fiscală așa cum prevede OMFP nr. 870/2005.
Prin aceleași raport al lichidatorului s-a reținut sesizarea organelor de urmărire penala în legătura cu decontările ilegale de TVA și faptul ca de fapta prevăzuta de art. 138 lit. d - neținerea evidentei contabile în conformitate cu legea se vinovat administratorul de fapt P. G., împuternicit al administratorilor statutari. F. de aceste elemente probatorii, dezlegarea data de către judecătorul sindic cererii creditoarei reclamante DGFP B. este nefondata, urmând a fi înlăturata. După cum se poate observa, fapta foștilor administratori ai societății în legătura cu neținerea contabilității în conformitate cu legea este evidenta, cu referire directa la lipsa registrelor contabile registrul jurnal, registrul inventar, precum și registrul de evidenta fiscala, astfel cum prevede OMFP 870/2005 precum și în ceea ce privește înregistrările neconforme cu legea efectuate în scopul deducerii ilegale de TVA, așa cum se releva în urma controlului fiscal efectuat. Așa cum s-a reținut în urma controalelor fiscale încrucișate, facturile fiscale în cauza proveneau de la societăți inexistente sau care se aflau în procedura de insolventa, a căror administratori nu au putut fi identificați, societăți care nu mai funcționau la sediul declarat sau societăți care erau deja radiate. în aceste coordonate, este evidenta tinerea nelegala a contabilității iar prejudiciul direct al acestei fapte este determinat de datoriile înregistrate la bugetul de stat ca urmare a operațiunilor financiar-contabile interzise de lege, respectiv suma cu care creditoarea s-a înscris la masa credală a debitoarei falite.
Prezentarea în fața organelor de inspecție fiscală a unor facturi a căror proveniență nu a putut fi verificată și înregistrarea în contabilitate a acestora, scot în evidență ușurința pârâților în angajarea debitorului în raporturi comerciale dăunătoare acestuia, cu consecința acumulării de obligații față de creditori, mai ales față de bugetul consolidat al statului.
în consecința, Curtea retine săvârșirea faptei prev de art. 138 lit. d din Legea insolventei în solidar de către administratorii statutar și de fapt al societății . B. si, în consecința, în urma admiterii recursului în baza art. 312 Cod procedură civilă, va admite acțiunea și va obliga pârâții sa suporte parte din pasivul societății în suma de 11.343.853 lei.
In speța nu se poate retine săvârșirea faptei prevăzută de art.138 lit. c din Legea insolventei, respectiv continuarea unei activități în interes personal care ducea în mod vădit la încetare de plăti în lipsa dovedirii intenției și a intereselor personale în legătura cu activitatea societății debitoare
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr.2542/sind/24.09.2014 a Tribunalului B. - Secția a II a Civila, C. Administrativ și Fiscal, pe care o modifica în sensul ca admite acțiunea formulata de reclamanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. și obligă pe pârâții P. L. R. și P. G. să suporte parte din pasivul . în suma de 11.343.853 lei.
Irevocabila.
Pronunțata în ședința publica, astăzi, 17 decembrie 2014.
Președinte, M. L. | Judecător, G. Ș. | Judecător, C. V., |
Grefier, I. I. |
Red. G.Ș./15.01.2015
Dact. I.I./19.01.2015
Jud. fond: M.V.Deteșanu
| ← Acţiune în anulare. Sentința nr. 2587/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 892/2014. Curtea de... → |
|---|
