Acţiune în anulare. Decizia nr. 686/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 686/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 70965/3/2011
Dosar nr._ (Număr în format vechi 3044/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 686/2014
Ședința publică de la 5 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR V. D.
JUDECĂTOR A. P.
GREFIER M. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta R. S. administrator judiciar al . împotriva sentinței civile nr. 6644 din data de 05.07.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele . prin ADMINISTRATOR SPECIAL OZMEN M. N. și B. B. VE GIDA SANAYI A.S.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta prin avocat V. M. cu delegație la dosar și intimata B. B. Ve Gida Sanayi A.S. prin avocat A. I. cu delegație la dosar, lipsind intimata . prin administrator judiciar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, Curtea acordă părților cuvântul pe cereri prealabile și pe probe:
Apărătorii părților prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, apreciază că a fost o prezumție relativă de fraudă în sarcina debitorului, practic cei doi membrii ai Consiliului de Administrație controlează cele două societăți turcești. Este recunoscută poziția dominantă a ambelor societăți care au decis asupra societății A.. Depune la dosar concluzii scrise.
Intimata prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, conform concluziilor din întâmpinare. Arată că, instanța de fond a reținut corect că s-a avut în vedere garantarea unui act de regres și nu a avut ca scop fraudarea fidejusorului, actul a avut în vedere faptul că nu există o obligație a societății turcești. Cu privire la susținerile recurentei privind poziția dominantă, arată că și acest aspect a fost corect reținut de instanța de fond în sensul că nu a existat o poziție dominantă, nu a fost nici un act de influență.
CURTEA
Pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a a fost înregistrată sub nr._ acțiunea formulată de R. S. în contradictoriu cu B. B. ve Gida Sanayi SA și . prin Ozmen M. – V. prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de ipoteca autentificat sub nr. 189 din 22.01.2010 de BNP M. M. Terovan.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 79 și următoarele din Legea nr. 85/2006.
B. B. ve Gida Sanayi SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Debitoarea . a formulat note scrise prin care a solicitat admiterea cererii.
Prin sentința civilă nr. 6644 din 05.07.2013 instanța a respins cererea formulată de reclamanta R. S. în contradictoriu cu pârâții . prin administrator special OZMEN M. N. și B. B. VE GIDA SANAYI A.S ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că la data de 05.12.2000 a fost încheiat între Credit Europe SA și ., în calitate de împrumutat, contractul de credit nr. 73 având ca obiect facilitatea de credit în valoare de 150.000 USD.
Potrivit art. 3.1 din contract, plafonul de 150.000 USD se acorda pentru un an de zile de la data primei utilizări.
Contractul a fost modificat ulterior pentru suma de 2.600.000 Euro.
B. B. ve Gida Sanayi SA a garantat îndeplinirea obligațiilor de plată pe care debitoarea și le-a asumat prin contractul de facilitate de credit nr. 73/05.12.2000, încheiat cu Credit Europe Bank SA, modificat ulterior, pentru suma de 1.600.000 Euro, parte din suma de 2.6000.000 Euro împrumutată de creditoare. Astfel, B. B. ve Gida Sanayi SA a emis în favoarea băncii scrisoare de garanție corporativă nr. 004 din 30.01.2009, precum și alte două scrisori de garanție bancară emise la 13.01.2010 și în anul 2011.
La data de 22.01.2010 între ., în calitate de debitor, și B. B. ve Gida Sanayi SA a, în calitate de creditor ipotecar, a intervenit contractul de ipotecă autentificat sub nr. 189 din 22.01.2010 de BNP M. M. Terovan, având ca obiect ipotecarea în favoarea societății B. B. ve Gida Sanayi SA a imobilului compus din teren arabil intravilan, în suprafață de 5.0000 mp situat în comuna P., ., cu număr cadastral 3099, intabulat în Cartea funciara nr. 2482 a Orașului Voluntari, jud. Ilfov.
S-a reținut că, potrivit art. 79, 80 lit. c) din legea insolvenței, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.
Dispozițiile art. 80 alin 1 lit. c) din lege prevăd că anularea contractului de ipotecă poate interveni în condițiile în care se face dovada intenției tuturor părților implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice altfel drepturile, sarcină ce revine reclamantului.
Se menționează de către debitoare prin administrator special faptul că a fost constrânsă de către pârâta B. B. ve Gida Sanayi SA la încheierea contractului de ipotecă sub amenințarea ridicării scrisorii de garanție bancară.
Fidejusiunea este un contract prin care o persoana numită fidejusor se obligă să execute obligația asumată de o altă persoană (debitorul principal) față de creditorul acesteia. Fidejusiunea ia naștere prin încheierea unui contract între fidejusor și creditor, chiar și fără acordul sau știința debitorului. De exemplu, în cazul unui contract de credit bancar, debitorul (cel ce primește împrumutul) aduce un girant (fidejusor) care semnează cu banca (creditorul) un contract de garanție (fidejusiune).
Întotdeauna, această garanție nu poate depăși ca întindere obligația principală a debitorului, însă se întinde atât asupra obligației principale, cât și asupra eventualelor accesorii (dobânzi, penalități etc.). Pot fi garantate prin fidejusiune atât obligații prezente, existente deja, cât și obligații viitoare sau eventuale. Fidejusiunea poate fi atât convențională, adică stabilită de părți, cât și legală sau chiar judecătorească, stabilită de lege sau de instanță.
Ipoteca este o garanție reală, servind la garantarea obligațiilor unui debitor față de creditorul său, printr-un bun imobil din propriul său patrimoniu, anume desemnat pe cale legală în acest scop (ipoteca nu presupune deposedarea debitorului de imobil).
Pârâta B. B. ve Gida Sanayi SA a garantat în calitate de fidejusor în mai multe rânduri de la încheierea contractului de credit nr. 73 din 05.10.2012 îndeplinirea de către debitoare a obligațiilor asumate conform contractului, emițând în acest sens mai multe scrisori de garanție bancară, respectiv: scrisoarea de garanție corporativă nr. 001 din 05.06.2003 cu validitate până la 30.05.2004 în valoare de 500.000 USD; scrisoarea de garanție corporativă nr. 001 din 18.03.2004 cu validitate până la 30.05.2005 în valoare de 500.000 USD; scrisoarea de garanție corporativă nr. 001 din 21.04.2005 cu validitate până la 30.05.2006 în valoare de 1.600.000 Euro; scrisoare de garanție corporativă 002 din 01.06.2005 cu validitate până la 30.05.2007 în valoare de 1.600.000 Euro; scrisoarea de garanție bancară din 01.06.2007 cu validitate până la 30.05.2007 în valoare de 1.600.000 Euro; scrisoare de garanție corporativă nr. 004 din 01.06.2008 cu validitate până la 30.05.2009 în valoare de 1.600.000 Euro; scrisoarea de garanție corporativă nr. 004(5) din 30.05.2009 cu validitate până la 30.01.2010 în valoare de 1.600.000 Euro; scrisoare de garanție corporativă nr. 004 din 18.05.2010 cu validitate până la 15.11.2011 în valoare de 1.600.000 Euro și scrisoare de garanție corporativă nr. 004 din 11.01.2011 cu validitate până la 31.01.2012 în valoare de 1.600.000 Euro.
Conform informaților ORC, la data de 21.08.2009, B. B. ve Gida Sanayi SA a cedat părțile sociale către B. Mukavva Ambalaj Sanyi Ve Ticaret Anonim Sirketi, neamaiavând astfel calitatea de asociat al debitoarei.
În privința susținerii debitoarei, prin administrator special, că a fost constrânsă la încheierea contractului de ipotecă de către partenerul din Turcia, pârâtul din prezenta cauză, sub amenințarea ridicării scrisorii de garanție, cerință impusă de Credit Europe Bank SA pentru prelungirea facilității de credit, judecătorul sindic a reținut că solicitarea B. B. ve Gida Sanayi SA de încheiere a contractului de ipotecă în vederea garantării dreptului de regres ține de modul de gestionare a activității acesteia și de garantarea propriilor interese, în condițiile în care emiterea scrisorii de garanție bancară nu reprezenta vreo obligație a pârâtei B. B. ve Gida Sanayi SA, chiar și în perioada în care aceasta avea calitatea de acționar al debitoarei. Chiar și eventualitatea constrângerii debitoarei ca urmare a situației precare financiare a acesteia nu face dovada intenției pârâtei B. B. ve Gida Sanayi SA de a sustrage bunul de la urmărirea creditorilor, ci face dovada intenției de prezervare a propriilor interese, cu atât mai mult cu cât, astfel cum menționează creditoarea imobilul în cauză era singurul care nu era grevat în favoarea altor creditori.
Se menționează de către administratorul judiciar faptul că nu era necesară instituirea ipotecii, întrucât pârâta B. B. ve Gida Sanayi SA avea drept de regres împotriva debitoarei și, la momentul instituirii ipotecii, dreptul de creanță nu exista.
Dreptul de regres împotriva debitoarei reprezintă un drept de creanță al pârâtei B. B. ve Gida Sanayi SA față de debitoare care nu împiedică părțile, în temeiul liberului acord de voință, să garanteze eventualul drept de creanță al acesteia față de debitoare. Faptul că dreptul nu era născut nu are relevanță în cauză, garantarea obligațiilor putând fi făcută și pentru un drept de creanță eventual, garanție care va deveni aplicabilă în condițiile în care acesta va deveni actual ca urmare a îndeplinirii condiției, respectiv executarea fidejusiunii.
A constatat prima instanță că dispozițiile art. 80 alin 1 lit.c) din lege nu pot fi reținute cu privire la ipotecare imobilului menționat, câtă vreme reclamantul lichidator nu a dovedit, cu privire la pârâtul B. B. ve Gida Sanayi SA, intenția acestuia de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice altfel drepturile, deși sarcina probei îi aparține; frauda nu se presupune, ci trebuie dovedită, ceea ce nu s-a făcut în speță.
Cu privire la incidența dispozițiilor art. 80 alin 2 lit. e) din Legea nr. 85/2006 s-a constatat că la momentul încheierii contractului de ipotecă, pârâta B. B. ve Gida Sanayi SA nu mai avea calitate de asociat în cadrul debitoarei, iar faptul că are aceeași membri în Consiliul de Administrație cu B. Mukava nu are relevanță în cauză deoarece și în acest caz, frauda nu se presupune, ci trebuie dovedită, ceea ce nu s-a făcut în speță.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a formulat recurs R. S., administrator judiciar al debitoarei A. P. SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii și anularii contractului de ipoteca autentificat sub nr. 189/22.01.2010 de BNP M. M. Terovan, cu consecința desființării raportului juridic civil născut din actul juridic civil lovit de aceasta sancțiune, precum și a radierii ipotecii înscrise asupra terenului cu număr cadastral 3099 intabulat în cartea funciara nr. 2482 a Orașului Voluntari, jud. Ilfov.
În motivare se arată că legea insolvenței, prin art. 79-80, permite administratorului judiciar/lichidatorului să introducă acțiuni pentru anularea actelor juridice încheiate de debitor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, acte care au dus la fraudarea intereselor creditorilor.
Doctrina și jurisprudența denumesc „perioada suspecta” intervalul de timp de dinainte de deschiderea procedurii insolvenței, când insolvența este iminentă sau actuală, tocmai datorită potențialului ridicat de fraudă în dauna creditorilor.
Un alt instrument conceptual de utilitate practică este „prezumția de fraudă”, prezumție care lovește operațiunile viitorului falit, operațiuni săvârșite în perioada premergătoare pronunțării sentinței declarative.
Astfel, revocarea actelor în perioada suspectă este dispensată, în marea majoritate a cazurilor, de probațiunea concernului fraudulos și a prejudiciului.
De asemenea, nu prezintă nici un fel de importanță în soluționarea favorabilă a unor astfel de acțiuni buna sau reaua credință a dobânditorilor, cu excepția dreptului acestora de a se înscrie ulterior la masa credală cu un drept de creanță provenit din restituirea de prestații.
În speță, actul a cărui revocare se cere a fost încheiat în perioada suspectă, respectiv în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii colective. Astfel, contractul de ipotecă a fost încheiat în data de 22.01.2010, procedura prevăzută de Legea 85/2006 fiind deschisă împotriva debitoarei în data de 19.03.2010.
În privința existenței fraudei, se arată că frauda presupune provocarea sau mărirea de către debitor a stării sale de insolvabilitate, în principal, prin sustragerea unor bunuri din patrimoniul său, având drept consecință micșorarea masei patrimoniale în dauna evidentă a creditorilor.
Existența unei prezumții în favoarea uneia dintre părți este esențială pe plan procesual, deoarece partea beneficiară nu va fi obligată să dovedească cele susținute în acțiune ci numai existența unor fapte vecine, conexe care să declanșeze prezumția. Fiind vorba despre o prezumție, reclamantul nu are obligația să dovedească frauda sau intenția de prejudiciere a creditorilor, ci numai că actul a fost încheiat în perioada suspectă.
Cu privire la complicitatea Ia fraudă a terțului dobânditor al dreptului real de ipotecă și poziția dominantă a acestuia asupra debitorului sau a activității sale, recurenta arată că și aceste condiții sunt îndeplinite.
Astfel, debitoarea A. P. SRL a avut ca asociat majoritar pe parata B. B. ve GIDA Sanayi A.S. până la data de 21.08.2009 (cu doar o jumătate de an înainte de încheierea contractului de ipotecă).
În același timp, pârâta B. B. ve GIDA Sanayi A.S. este societatea care are aceiași membri ai Consiliului de Administrație ca și B. MUKAVVA AMBALAJ SANAYI VE TICARET ANONIM SIRKETI, actualul asociat majoritar al debitoarei A. P. SRL, toate aceste societăți făcând parte dintr-un grup.
Complicitatea la fraudă a societății B. B. ve GIDA Sanayi A.S. este cu atât mai evidentă cu cât poziția sa dominantă este indiscutabilă, căci a fost asociat majoritar al debitoarei de Ia data de 31.03.1998 până la data de 21.08.2009 deci mai mult de 11 ani.
Reaua-credință este o dată în plus dovedită prin faptul că, până la data apariției stării de insolvență, cele două societăți nu au încheiat un contract de ipotecă asupra vreunui bun pentru a garanta dreptul de regres ca fidejusor al societății B. B. ve GIDA Sanayi A.S., deși aceasta din urmă a garantat în repetate rânduri, în mod constant (la datele de 05.06.2003; 18.03.2004; 21.04.2005; 01.06.2006; 01.06.2007; 30.05.2008; 30.01.2009) restituirea unei părți din creditul obținut de debitoarea A. P. SRL de la Credit Europe Bank (ROMÂNIA) SA, neavând un drept de creanță născut împotriva debitoarei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă.
Intimata B. B. ve GIDA Sanayi A.S., persoană juridică turcă, reprezentată convențional de Cabinet Individual de avocatură A. I., a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile nr.6644/2013 ca temeinică și legală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă precum și în considerarea dispozițiilor art.3041 Cod Procedură Civilă, Curtea apreciază că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 79 din Legea nr.85/2006, invocate de reclamanta recurentă, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Din interpretarea sistematică a art.79 și art. 80 din Legea nr.85/2006 se desprinde concluzia că art. 79 reglementează actele juridice neprezumate ca fiind frauduloase, iar art. 80 alin. 1 se ocupă de actele prezumate ca fiind încheiate prin fraudă.
În consecință, încheierea frauduloasă a actului, sub aspectul modalității de încheiere, ca o cauză a actului, trebuie dovedită în cazul acțiunilor în anulare întemeiate pe art. 79 din Legea nr.85/2006. În măsura în care este dovedită existența unei fraude, aceasta, potrivit dispozițiilor art. 85 alin. 3 din aceeași lege, se prezumă a fi în dauna creditorilor, aceasta fiind sensul prezumției instituite de lege, și nu în sensul că însăși existența fraudei ar fi prezumată.
Sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 80 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, Curtea apreciază că în mod corect a constatat judecătorul sindic că solicitarea B. B. ve Gida Sanayi SA de încheiere a contractului de ipotecă în vederea garantării dreptului de regres ține de modul de gestionare a activității acesteia și de garantarea propriilor interese, în condițiile în care emiterea scrisorii de garanție bancară nu reprezenta vreo obligație a pârâtei B. B. ve Gida Sanayi SA, chiar și în perioada în care aceasta avea calitatea de acționar al debitoarei. Chiar și eventualitatea constrângerii debitoarei ca urmare a situației precare financiare a acesteia nu face dovada intenției pârâtei B. B. ve Gida Sanayi SA de a sustrage bunul de la urmărirea creditorilor, ci face dovada intenției de prezervare a propriilor interese, cu atât mai mult cu cât imobilul în cauză era singurul care nu era grevat în favoarea altor creditori.
În consecință, cum intenția pârâtei B. B. ve Gida Sanayi SA a fost în mod evident aceea de prezervare a propriilor interese, în mod corect s-a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada intenției acestei părți de a leza drepturile creditorilor.
De asemenea, nici dispozițiile art. 80 alin. 2 lit.e nu sunt incidente în speță, câtă vreme la momentul încheierii contractului de ipotecă pârâta B. B. ve Gida Sanayi SA nu mai avea calitate de asociat în cadrul debitoarei, iar faptul că are aceeași membri în Consiliul de Administrație nu este de natură, prin sine însuși, de a dovedi existența unei „poziții dominante” în sensul legii.
Față de aceste considerente, recursul urmează a fi respins ca nefondat, neputând fi reținută nici una din criticile aduse sentinței și reținându-se totodată că nici nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.3041 Cod Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta R. S. administrator judiciar al . împotriva sentinței civile nr. 6644 din data de 05.07.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele . prin ADMINISTRATOR SPECIAL OZMEN M. N. și B. B. VE GIDA SANAYI A.S. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. G. V. D. A. P.
GREFIER
Red.I.G./dact.I.G. M. I.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 1744/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
