Acţiune în anulare. Decizia nr. 1373/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1373/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 41830/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 1284/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR.1373/R/2014
Ședința publică de la 16 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. S. V.
JUDECĂTOR: F. L. ȘALAR
JUDECĂTOR: M. C. S.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare E- B. K.., împotriva Încheierii din 09.10.2013 și Sentinței civile nr.8106 din 10.10.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. R. M. S.A., prin administrator judiciar CENȚU S.P.R.L. și intimații-creditori S. NAȚIONAL PETROM-ENERGIE, B. C. (CYPRUS) LIMITED.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista de amânări fără discuții, au răspuns recurenta-creditoare, prin avocat H. L., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.103 din 21.06.2013 și intimatul-creditor S. Național Petrom-Energie, prin avocat D. M., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.582/_ din 12.06.2014, lipsind intimata-creditoare B. C. (Cyprus) Limited.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei-creditoare E- B. K.. depune la dosar chitanța nr._(54)/13.06.2014, reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 60,00 lei.
Apărătorul intimatului-creditor S. Național Petrom-Energie, invocă, față de dispozițiile art.87 alin.2 Vechiul Cod de procedură civilă raportat la art.95 Vechiul Cod de procedură civilă, lipsa de procedură cu intimata-creditoare B. C. (Cyprus) Ltd., susținând că procedura de citare s-a făcut prin afișare. Astfel, apreciază că, potrivit art.87 alin.2 Vechiul Cod de procedură civilă, citarea prin afișare se poate face numai în cazul în care domiciliul celor aflați în străinătate nu este cunoscut. Or, sediul intimatei-creditoare B. C. (Cyprus) Limited este cunoscut. Și în ipoteza în care nu s-ar fi cunoscut acest sediu, sunt aplicabile dispozițiile art.95 alin.2 Vechiul Cod de procedură civilă, potrivit cărora citația se publică la ușa instanței și în Monitorul oficial sau într-un ziar de largă răspândire, condiție care nu a fost îndeplinită. Prin urmare, apreciază că potrivit art.85 Vechiul Cod de procedură civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea legală a părților, sens în care solicită amânarea cauzei.
Recurenta-creditoare, prin avocat, se opune cererii de amânare a cauzei, având în vedere că intimata-creditoare B. C. (Cyprus) Ltd. a fost citată atât la sediul din București, cât și prin afișare la ușa instanței. De asemenea, subliniază că această parte a fost citată la ușa instanței și la instanța de fond. În concluzie, consideră că procedura de citare cu această parte este legal îndeplinită, având în vedere că s-au respectat condițiile procedurale din fața primei instanțe. Cu privire la dispozițiile procedurale invocate de partea adversă, respectiv art.95 alin.2 teza a II-a, susține că citația se publică și în Monitorul oficial numai în cazul în care instanța apreciază că măsura este necesară, nefiind o condiție imperativă impusă de lege.
Intimatul-creditor S. Național Petrom-Energie, prin avocat, susține că din înscrisurile aflate la dosar, nu rezultă că B. C. (Cyprus) Ltd. își are sediul în București și nici nu există la dosar cerere formulată de vreun mandatar al acestuia, prin care să solicite comunicarea tuturor actelor procedurale la sediul său.
După deliberare, Curtea, având în vedere dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu intimata B. C. (Cyprus) Ltd. aflată la fila 42 dosar recurs, procedură de citare îndeplinită prin afișare la sediul social indicat de către aceasta în primă instanță și necontestat, respinge cererea de amânare, apreciind procedura de citare legal îndeplinită și dispune ca dosarul să fie luat la ordine, conform listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordinea listei de ședință, au răspuns recurenta-creditoare, prin avocat H. L., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.103 din 21.06.2013 și intimatul-creditor S. Național Petrom-Energie, prin avocat D. M., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.582/_ din 12.06.2014, lipsind intimata-creditoare B. C. (Cyprus) Limited.
Intimatul-creditor S. Național Petrom-Energie, prin avocat, reiterează cererea de amânare a cauzei pentru îndeplinirea procedurii de citare cu intimata-creditoare B. C. (Cyprus) Ltd., susținând că, din înscrisurile aflate la dosar, nu rezultă că această parte și-ar avea sediul în București.
Curtea constată că s-a pronunțat asupra cererii de amânare a cauzei și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentei-creditoare E-B. K.. solicită fie admiterea recursului și casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, fie admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. Susține, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică, precizând că, a invocat în fața primei instanțe necompetența materială și funcțională a Secției a VII-a Civilă a Tribunalului București, în condițiile în care cererea de chemare în judecată este o acțiune de drept comun, ce excede procedurii insolvenței, nefiind vorba despre un act întocmit de către societatea debitoare aflată în procedura insolvenței. Prin urmare, apreciază că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr.85/2006 care să atragă competența judecătorului sindic. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs dezvoltate în scris, arată că, deși încheierea din 09.10.2013 face parte integrantă din hotărârea atacată, nu i-a fost comunicată, precizând că a luat cunoștință ulterior despre motivarea judecătorului sindic asupra excepțiilor invocate. În ceea ce privește al treilea motiv de recurs, susține că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Vechiul Cod de procedură civilă. Susține că, în mod greșit s-a respins excepția netimbrării, întrucât obiectul cauzei este cel de constatare a nulității contractului de cesiune de creanță încheiat între B. C. (Cyprus) Ltd. și E-B. K.., fără ca S.C. R. M. S.A. să fie parte în contract. De asemenea, susține că în mod greșit s-a respins excepția lipsei de interes a S. Național Petrom-Energie, în condițiile în care nu sunt îndeplinite cele trei condiții, respectiv interesul să fie legitim, personal și direct, născut și actual. Mai susține că judecătorul sindic în mod greșit a respins excepția tardivității formulării contestației, avându-se în vedere că acțiunea a fost introdusă cu depășirea termenului legal. Totodată, în mod greșit s-a dispus respingerea excepției calității procesuale pasive, în condițiile în care cererea introductivă a fost formulată în temeiul art.46 raportat la art.49 din Legea nr.85/2006. Pe fondul cauzei, susține că acest contract de concesiune întrunește toate condițiile de valabilitate cerute de lege pentru încheierea acestuia.
Intimatul-creditor S. Național Petrom-Energie, prin avocat, solicită respingerea recursului. Susține că recurenta nu a formulat apărări cu privire la caracterul licit al oricărui contract, la caracterul fictiv al contractului de cesiune și nu a administrat nicio probă în sensul că cedentul ar fi avut în patrimoniu creanța cedată de către acționarul majoritar al S.C. R. M. S.A., aceasta fiind convertită în acțiuni la momentul încheierii contractului de cesiune. Cu privire la competența instanței, susține că partea adversă nu a invocat că ar fi competentă să soluționeze cauza o altă instanță în afară de Tribunalul București. În opina sa, consideră că judecătorul sindic în mod corect a apreciat că este vorba despre o cauză în strânsă legătură cu procedura insolvenței, având în vedere că, în ipoteza constatării nulității absolute a contractului, s-ar produce efecte asupra procedurii insolvenței în sensul că masa credală ar fi în mod substanțial afectată, prin scăderea acesteia cu 99 milioane lei, ceea ce ar avea impact asupra planului de reorganizare. Totodată, arată că procedura insolvenței nu ar mai putea fi dirijată de acest creditor, ci de către ceilalți care au creanțe incluse în tabelul creditorilor. Prin urmare, apreciază că judecătorul sindic este cel competent să soluționeze cauza. Mai susține că instanța de fond în mod corect a respins excepția insuficientei timbrări, a lipsei de interes și tardivității formulării acțiunii. Depune concluzii scrise.
CURTEA,
Asupra cererii de fata,
La data de 30.10.2012 creditorul S. N. “Petrom – Energie” a formulat cerere privind constatarea nulitatii absolute a contractului de cesiune de creanta din data de 20.10.2011 incheiat intre B. C. Cyprus Ltd si E-B. K., avand ca obiect creantele detinute de B. C. Cyprus LTD fata de debitorul cedat ., in cuantum de 23.596.467 euro, din care 19.630.407 euro debit principal si 3.966.060 euro dobanzi. Admite actiunea formulata de creditorul S. N. Petrom Energie.
Prin sentința civilă nr.8106/10.10.2013, prima instanță a constatat nulitatea absoluta a contractului de cesiune de creanta incheiat la data de 20.10.2011 intre B. C. LTD in calitate de cedent si E-B. K. in calitate de cesionar cu privire la creanta in cuantum de 23.596.467 euro, echivalent a sumei de 99.302.821 lei și a dispus repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului de cesiune de creanta.
Pentru a concluziona în acest sens s-a reținut că, potrivit art.966 cod civil „obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect”.
Cauza este nelicită conform art.968 Cod civil atunci „când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice”.
Conform dispozițiilor art. 948 Cod civil „ condițiile esențiale pentru validitatea convenției sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al persoanei care se obligă, un obiect determinat, o cauză licită”.
Lipsa oricăreia dintre condițiile de fond menționate atrage nulitatea absolută a convenției.
În speță, la data de 7.09.2011, împotriva debitoarei . a fost deschisă procedura generală a insolvenței, conform dispozițiilor art.32 alin. 1 din Legea nr.85/2006, prin hotărârea pronunțată stabilindu-se în condițiile art. 61 termenele procedurale prevăzute de lege, termenul limită pentru formularea declarațiilor de creanță fiind 21.10.2011.
Anterior expirării termenului limită pentru depunerea cererilor de înscriere la masa credală, respectiv la data de 20.10.2011, a fost încheiat contractul de cesiune de creanță FN prin care acționarul majoritar al debitoarei B. C. Cyprus LTD a cesionat către o societate de naționalitate ungară, E-B. K. suma de 23.596.467 euro, reprezentând finanțări acordate debitoarei în calitate de acționar.
In baza contractului de cesiune de creanta, E-B. K. a formulat cerere de înscriere la masa credală cu suma de 23.596.467 euro in echivalent 99.938.116 lei, creanța invocată fiind acceptată și înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor în categoria creanțelor subordonate, E-B. K. devenind creditor în procedura insolvenței debitoarei ., exercitând drepturile prevăzute de lege.
A fost efectuată conform înscrisului aflat la fila 33 din dosar, notificarea debitorului cedat ., fiind transmisă în aceeași zi cu încheierea contractului de cesiune de creanță, respectiv 20.10.2011, notificarea FN expediată de B. C. Cyprus LTD, persoană juridică cipriotă cu sediul în Nicosia, OIDIPODOS nr. 2 reprezentată prin administrator E. Schawartzenberg, către . – în insolvență, având sediul social Splaiul Unirii, nr.6, ., camera 4, sector 4, București, reprezentată prin administrator special si administrator judiciar, fiind invocat drept unic temei al creanței contractul de cesiune încheiat, fără a se anexa nici un alt document justificativ privitor la proveniența sumei cesionate.
Caracterul formal, iar nu real al notificării, rezultă din aceea că notificarea nu a fost înregistrată la persoana emitentă, nepurtând număr de ieșire din unitate, ajungând din Cipru în România în aceeași zi cu încheierea contractului, fără nicio corespondență, transmiterea făcându-se conform datelor cuprinse în înscris, direct între cele două instituții, notificarea purtând semnătura cedentului prin reprezentant E. Schawartzenberg și numărul de înregistrare în patrimoniul debitoarei, respectiv nr.1092/20.10.2011.
Nu s-a făcut dovada acceptării de către debitoare a cesiunii de creanță efectuate, neexistând nici un înscris în acest sens la dosar, notificarea servind drept bază doar pentru înscrierea creanței de către administratorul judiciar în tabelul preliminar al creanțelor, cu respectarea termenului stabilit prin încheierea de deschidere a procedurii insolvenței, fiind necesar așadar a se face o notificare de urgență, termenul împlinindu-se în ziua următoare încheierii contractului si efectuării notificării.
Este adevarat ca s-a stipulat in cuprinsul contractului de cesiune, efectuarea notificarii in termen de 1 zi, insa acest termen a fost prevazut exclusiv pro causa, pentru a permite notificarea in conditiile in care a fost efectuata.
Din modul in care au fost intocmite atat contractul cat si notificarea, s-a reținut ca ambele acte au fost executate in acelasi timp, la sediul debitoarei ., notificarea fiind inregistrata imediat la acest sediu, procedandu-se in regim de urgenta la inregistrarea creantei convenite intre cele doua societati de nationalitati straine.
S-a creat astfel o aparență de legalitate a cesiunii de creanță, situatia existentă nefiind contestată, având în vedere calitatea cedentului de acționar majoritar al debitoarei, acesta controlând activitatea debitoarei până la întocmirea tabelului preliminar al creanțelor, moment după care controlul urma sa fie preluat de E-B. K. in calitate de creditor majoritar hotarand liniile directoare ale procedurii.
Scopul efectuării cesiunii de creanță, ulterior deschiderii procedurii de insolvență, a fost așadar crearea unui creditor majoritar în procedura, iar nu transmiterea unei creanțe, creanța „cesionată” neexistând în fapt în patrimoniul cedentului, astfel că nu putea fi transmisă, cesionarul neefectuând plata acesteia, întrucât nu primise nici un bun, neavând nici un interes sa plătească o creanța fictiva pe care nu dorea sa o dobândească.
Astfel, conform art. IV din contract, cesiunea de creanță a purtat asupra sumei de 23.956.467 euro, menționându-se la art. I că aceasta suma provine din finanțări acordate debitoarei, potrivit înscrisurilor prevăzute în anexa 1 la contract.
Conform art. 2.1, prețul cesiunii de creanța a fost stabilit la valoarea de 14.000.000 euro, convenindu-se potrivit art.2.2 că „plata se va face în termen de 3 ani de la data semnării prezentului contract, în una sau mai multe transe, în moneda specificata în prezentul contract și în contul care va fi indicat de cedent”.
Potrivit art.2.4 „la finalul termenului prevăzut pentru plata prețului, în cazul neachitării integrale a acestuia, părțile sunt repuse în situația anterioara, fără îndeplinirea unor formalități sau intervenția instanței”.
Verificând anexa 1 la contractul de cesiune de creanța, s-a reținut că aceasta menționează ca documente justificative ale creanței cesionate, contractele de finanțare încheiate în perioada 2008 – 2009, prin care B. C. Cyprus LTD a acordat debitoarei suma totala de 83.140.662 lei.
Prin hotărârea AGEA nr.14/29.10.2010, au fost compensate creanțele deținute de B. C. Cyprus LTD împotriva debitoarei, aprobându-se majorarea capitalului social al . cu suma de 85.000.000 lei, B. C. Cyprus LTD nemaiavând creanțe rezultate din împrumuturile acordate.
De asemenea, prin hotărârea AGEA nr.1/4.02.2011, a fost aprobata majorarea capitalului social al ., ca urmare a subscrierii de către acționarul majoritar B. C. Cyprus LTD în data de 17.12.2010, a unui număr de_ acțiuni nou emise, în valoare de 42.899.000 lei și liberarea acțiunilor prin conversia în acțiuni a creanței în suma de 10.000.000 euro, în temeiul contractului de finanțare nr.GD282/17.06.2008.
S-a reținut că acest contract de finanțare este cuprins în anexa 1 la contract și anterior a mai făcut obiectul unei capitalizări prin hotărârea AGEA din 29.10.2010, precum și faptul că nu există nicio suma de bani pe care B. C. Cyprus LTD sa o poată cesiona cu titlu de împrumuturi acordate debitoarei, toate împrumuturile acordate fiind folosite la majorarea capitalului social și emiterea de acțiuni dobândite de B. C. Cyprus LTD.
Ceea ce s-a transmis prin contractul de cesiune este așadar o creanța fictiva, iar nu o creanța certă, lichidă și exigibilă care sa rezulte din documente justificative.
Pentru aceasta „creanta”, cesionarul si-a asumat obligatia de plata prevazuta de art 2.1 din contract, plata urmand a se face în rate, iar în cazul neplății în termen de 3 ani, contractul fiind reziliat de drept fără nicio formalitate, părțile fiind repuse în situația anterioară.
A retinut instanta ca până în prezent nu a fost făcută nicio plata din totalul sumei de 14.000.000 euro, desi fiind vorba de o plata in rate, aceasta trebuia fi facuta in mai multe randuri pe intreg parcursul termenului convenit.
Obligația de plata a fost asadar fictiva, la fel ca și creanța cesionata, neintenționându-se efectuarea plății, cu consecința expres convenita a rezilierii contractului, părțile fiind repuse în situația anterioara încheierii contractului prin simpla trecere a termenului de 3 ani, netransmițându-se și neplătindu-se nicio creanța, exercitându-se în baza contractului doar calitatea de creditor majoritar în procedura insolvenței.
Termenul de 3 ani prevazut in contract corespunde in esenta duratei unei proceduri de insolventa, fiind vorba de termenul maxim in care se desfasoara un plan de reorganizare conform art 95 alin 2 din legea insolventei, debitoarea exprimandu-si prin cererea introductiva intentia reorganizarii si deci a formularii unui plan de reorganizare, in cursul acestei perioade procedura urmand a fi condusa de creditorul majoritar creat.
Astfel, obiectivul urmărit la încheierea contractului de cesiune de creanța din 20.10.2011, respectiv cauza sau scopul actului juridic, a fost unul nelicit, urmărindu-se de catre B. C. LTD înscrierea în tabelul creanțelor debitoarei . a unui creditor fictiv, acesta nedeținând în condițiile legii 85/2006 o creanța certa,lichida și exigibila împotriva debitoarei.
Motivul incheierii actului a fost cunoscut si insusit si de „cesionarul” E-B. K., asa cum rezulta atat din clauzele contractuale convenite, expuse anterior, semnate de E-B. K., cat si din modul derularii procedurii insolventei, B. C. Cyprus LTD si E-B. K. fiind reprezentati de acelasi aparator ales, desi interesele lor in procedura sunt contrare, B. C. Cyprus LTD reprezentand debitoarea in calitate de actionar majoritar, hotarand ., E-B. K. reprezentand un creditor, urmarind potrivit legii executarea silita a debitoarei.
Conform actelor aflate la dosarul de fond, consultanta juridica in vederea deschiderii procedurii insolventei si de asemenea sustinerea cererii debitoarei privind deschiderea procedurii, s-a realizat in baza delegatiei depuse de avocat ales P. G., care a raspuns astfel pentru debitoare, solicitand desemnarea unui administrator judiciar.
Ulterior incheierii contractului de cesiune de creanta si inscrierii creditorului E-B. K. in tabelul preliminar al obligatiilor, acelasi aparator a depus delegatie pentru creditor si a raspuns pentru acesta in tot cursul procesului in calitate de aparator ales.
Rezulta astfel ca ambele parti, respectiv B. C. Cyprus LTD si E-B. K. au beneficiat de consultanta juridica acordata de acelasi aparator, contractul de cesiune de creanta intocmit in procedura si sustinut ulterior de avocat P. ca fiind valid, incadrandu-se in categoria actelor de consultanta juridica acordate de SCA P. și Asociatii, consultanta acordandu-se pe teritoriul Romaniei pentru doua societati de nationalitati straine diferite, avand in fapt un scop comun, creditorul E-B. K. fiind persoana interpusa a actionarului majoritar B. C. LTD.
Intelegerea frauduloasa a semnatarilor contractului de cesiune de creanta si scopul ilicit al incheierii acestuia sunt asadar in afara oricarui dubiu, fiind dovedite prin materialul probator aflat la dosar.
Sanctiunea prevazuta de lege pentru nerespectarea conditiilor de validitate ale actului juridic civil, este nulitatea actului, acesta fiind lipsit de efecte juridice.
Pentru existenta unei cauze nelicite si a fraudei la lege, contractul de cesiune de creanta FN/20.10.2011 este un act juridic nul, care nu produce efecte juridice, E-B. K. neavand calitate de creditor in baza acestui contract.
Împotriva sentinței civile nr.8106/10.10.2013 E-B. K. a formulat în termen legal recurs, solicitând respingerea cererii introductive.
În motivarea cererii se arată că atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate exclusiv la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar/ lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței, iar soluționarea cererii ce constituie obiectul dosarului_ dedus judecății nu face parte din atribuțiile judecătorului sindic stabilite în mod imperativ de textul de lege evocat mai sus.
Atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. Toate aceste atribuții sunt, de altfel, expres reglementate de art. 11 din Legea insolvenței, fără ca printre aceste atribuții să figureze și anularea contractelor de cesiune încheiate de acționarii debitorului.
Având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată este o veritabilă acțiune de drept comun, ce excede procedurii insolvenței, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță încheiat între B. C. (Cyprus) Limited, acționar al debitoarei S.C. R. M. S.A. și subscrisa, E-B. K., apreciază că se impune admiterea prezentului motiv de recurs și respingerea acțiunii ca nefiind de competența Secției a VII-a a Tribunalului București.
În vederea susținerii celor precizate anterior se impune a se sublinia faptul că temeiul juridic indicat în cuprinsul cererii precizatoare depuse la dosarul cauzei de intimatul-reclamant S. Național Petrom-Energie este reprezentat de art. 966 Cod civil care face vorbire despre condițiile esențiale pentru validitatea convențiilor, ceea ce atestă cu certitudine faptul că din perspectiva anulării contractului de cesiune, prezenta acțiune se întemeiază, în fond, pe dispozițiile dreptului comun.
De altfel, obiectul real al cererii introductive formulate de S. Național Petrom-Energie se deduce și din cuprinsul dispozitivului sentinței recurate, prin care s-a dispus, de către judecătorului sindic, constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță încheiat la data de 20.10.2011 între B. C. LTD în calitate de cedent și E-B. K. în calitate de cesionar și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de cesiune de creanță.
In ceea ce privește excepția necompetenței materiale și funcționale a Secției a VII-a civilă a Tribunalului București, a invocat dispozițiile art. 6 alin. (1) și art. 11 alin. (2) din Legea 85/2006; In ceea ce privește excepția netimbrării sau insuficientei timbrări a invocat dispozițiile art. 2 alin. (1) și (1 1), art. 6 pct. 1 lit.c) din Legea 146/1997, art. 46, 49 din Legea 85/2006;In ceea ce privește excepția lipsei calității procesual-pasive a E-B. K.., a invocat dispozițiile art. 46-49 din Legea 85/2006;
Cu toate acestea prima instanță nu s-a pronunțat decât pe unul dintre ele, încălcând două principii fundamentale ale procesului civil: dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.
În susținerea excepției netimbrării sau insuficientei timbrări E-B. K. a indicat, cu titlu preliminar, faptul că cererea de chemare în judecată formulată de S. Național Petrom-Energie împotriva E-B. K., are drept obiect constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanțe din data de 20.10.2011 încheiat între B. C. (Cyprus) Limited și E-B. K., privind creanțele deținute de B. față de debitorul cedat R. M. S.A. în cuantum de 23.596.467 Euro, dovadă în acest sens fiind atât petitul cererii de chemare în judecată cât și temeiurile juridice invocate în susținerea acesteia.
Procedând la soluționarea excepției deduse judecății, judecătorul sindic a dispus, în mod complet nelegal, respingerea excepției netimbrării, constatând că cererea dedusă judecății este de competența judecătorului sindic, aferentă procedurii insolvenței, aceasta fiind supusă unei taxe judiciare de timbru într-un cuantum fix, expres stabilit de lege.
Astfel, după cum am arătat și în fața primei instanțe, cauza juridică a acțiunii formulate de intimatul-reclamant este cea care determină multiple efecte procesuale, calculul taxelor judiciare de timbru reprezentând prima consecință ce trebuie să o dea instanța de judecată cererii reclamantului.
După cum a arătat anterior, cererea de chemare în judecată are ca obiect anularea contractului de cesiune de creanțe din data de 20.10.2011, încheiat între B. C.(Cyprus) Limited, acționar al S.C. R. M. S.A. și E-B. K., având ca obiect creanțele deținute de B. față de debitorul cedat R. M. S.A., motiv pentru care apreciază că intimatul-reclamant a supus judecății o acțiune întemeiată pe dispozițiile dreptului comun.
Acțiunea ce constituie obiectul prezentului litigiu a fost introdusă de S. Național Petrom-Energie, în calitatea sa de creditor al S.C. R. M. S.A. împotriva E-B. K., deținătoarea unei creanțe în cuantum de 23.596.467 lei Euro față de debitorul cedat R. M..
Așadar, acțiunea dedusă judecății vizează tocmai anularea unui act juridic încheiat între un acționar al debitoarei, în cazul de față B. C. Limited și o societate comercială devenită ulterior, în baza contractului de cesiune, creditor al S.C. R. M., și nicidecum a unui act al debitoarei aflate în procedura insolvenței.
De altfel, chiar temeiul juridic indicat în cuprinsul cererii precizatoare (art. 966 Cod civil) indică faptul că prezenta acțiune se întemeiază pe dispozițiile dreptului comun. Pe de altă parte, chiar dacă s-a reținut în motivarea soluției de respingere a excepției insuficientei timbrări faptul că cererea supusă judecății se află sub incidența dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic ar fi trebuit să se raporteze la dispozițiile art. 46-49 din Legea insolvenței, indicate drept temei de drept și în cuprinsul cererii introductive.
Mai mult, temeiul de drept invocat de către intimatul-reclamant în susținerea cererii de chemare în judecată, respectiv art. 46 raportat la art. 49 din Legea nr. 85/2006, se dovedește a fi complet inaplicabil în cauza de față, întrucât în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, acesta vizează numai actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii.
Or, în speța de față, obiectul acțiunii nu este reprezentat de actele efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii, chiar intimatul-reclamant indicând în mod expres încă din petitul acțiunii faptul că se solicită anularea contractului de cesiune de creanțe dintre B. C. (Cyprus) Limited, acționar al debitoarei și E-B. K..
Sub alt aspect, se arată că în mod greșit instanța a dispus respingerea excepției lipsei de interes a intimatului-reclamant S. Național „Petrom-Energie" în formularea acțiunii având ca obiect nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanțe din data de 20.10.2011, încheiat între B. C. (Cyprus) Limited și E-B. K..
Pornind de la obiectul cererii introductive care vizează anularea contractului de cesiune de creanțe încheiat la data de 20.10.2011 între B. C. (Cyprus) Limited, în calitate de cedent și E-B. K., în calitate de cesionar, arată faptul că prezentul contract de cesiune dedus judecății are ca obiect creanța deținută de B. C. (Cyprus) Limited acționar al S.C. R. M. S.A., rezultată din contractele de finanțare încheiate între B. C. (Cyprus) Limited și S.C. R. M. S.A., în decursul anilor 2008-2009.
Pornind de la obiectul litigiului dedus judecății, a învederat în fața judecătorului sindic faptul că intimatul-reclamant, creditor al S.C. R. M. S.A., nu justifică niciun interes în promovarea prezentei acțiuni.
Prin raportare la speța de față, se observă faptul că niciuna dintre aceste trei condiții nu este îndeplinită pentru ca intimatul-reclamant să justifice un interes în promovarea prezentei acțiuni. Astfel, referitor la prima condiție, consideră că nu poate fi vorba despre un interes legitim din moment ce legea procedurii insolvenței nu sancționează actele încheiate de acționarii debitorului aflat în insolvență.
De asemenea, pentru ca interesul să fie personal și direct, este necesar ca cel care pornește o acțiune în justiție să profite de pe urma unei eventuale hotărâri favorabile. Or, în cauza de față, S. Național Petrom-Energie nu poate justifica un interes în promovarea acțiunii privind anularea contractului de cesiune dintre B. C. (Cyprus) Limited și E-B. K., deoarece o eventuală desființare a contractului nu îi poate profita în niciun sens. Intimatul-reclamant face o confuzie gravă și asociază actele efectuate de un acționar al debitoarei aflate în procedura insolvenței cu actele încheiate de debitor ulterior deschiderii procedurii insolvenței.
Chiar dacă instanța de judecată ar proceda la desființarea contractului de cesiune dedus judecății, intimatul-reclamant (creditor) nu și-ar putea îndestula creanța pe care o deține împotriva debitoarei S.C. R. M. S.A., întrucât nu este vorba despre un act al debitoarei, prin urmare, folosul practic urmărit este inexistent.
De asemenea, nu se poate pune problema unui interes actual, având în vedere faptul că intimatul-reclamant nu s-ar fi expus vreunui prejudiciu dacă nu ar fi recurs la demararea prezentei acțiuni. Având în vedere faptul că această creanță transmisă cu titlu de cesiune în patrimoniul subscrisei nu face parte din activul debitoarei, creditorii debitorului cedat nu par să suporte o atingere a drepturilor lor prin actele efectuate de acționarii debitoarei.
Trecând peste toate aceste argumente, judecătorul sindic a respins în mod nejustificat excepția lipsei de interes invocate de E-B. K.., limitându-se la a afirma simplul fapt că orice creditor are interesul clarificării masei credale și a actelor ce stau la baza constituirii unei creanțe.
Se arată totodată că în mod greșit prima instanță a dispus respingerea excepției tardivității formulării acțiunii.
Pornind de la soluția pronunțată de judecătorul sindic de respingere a excepției lipsei de interes, consideră că prima instanță a dat o altă calificare cererii deduse judecății, fiind vorba în fapt, de o contestație la tabelul de creanțe, motiv pentru care am invocat excepția tardivității formulării contestației deduse judecății.
În vederea susținerii excepției tardivității se face referire la prevederile art. 73 alin. (2) din Legea 85/2006 conform cărora contestațiile trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul Procedurilor de insolvență a tabelului preliminar atât în procedura generală cât și în procedura simplificată.
Prin urmare, termenul legal prevăzut de lege în vederea exercitării acestei căi de atac este de 5 zile de la data publicării tabelului preliminar, în lege neexistând nicio derogare expresă de la această regulă generală. De asemenea, se precizează că în mod greșit judecătorul sindic a dispus respingerea excepției lipsei calității procesual-pasive a E-B. K..
După cum a indicat și în fața primei instanțe, condiția calității procesuale prezintă o importanță considerabilă deoarece raportul de drept nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu, ceea ce presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa, ca parte, în procesul civil.
Pornind de la temeiul juridic în baza căruia a fost formulată prezenta cerere introductivă, respectiv art. 46 raportat la art. 49 din Legea insolvenței, a indicat, în susținerea excepției supuse analizei în fața judecătorului sindic, faptul că legiuitorul conferă calitatea procesual pasivă exclusiv debitorului, atunci când avem de-a face cu o situație ce intră sub incidența articolelor indicate anterior.
Intenția legiuitorului în reglementarea textului de lege indicat anterior a pornit de la faptul că după deschiderea procedurii insolvenței, toate actele și operațiunile sunt supuse autorizării judecătorului-sindic, statuând apoi, ca sancțiune a încălcării acestei condiții, nulitatea acestor acte. Practic, textul de lege sancționează cu nulitatea absolută toate actele, operațiunile și plățile efectuate exclusiv de către debitor după data deschiderii procedurii.
Regula de principiu consacrată de art.46 alin.(1) este aceea că, având în vedere situația de excepție în care se află debitorul prin ., toate actele efectuate de debitorul insolvent, sub sancțiunea nulității absolute nu mai pot fi făcute decât sub controlul persoanelor îndreptățite să monitorizeze procedura. Or, după cum se poate constata, prezenta cerere este formulată împotriva E-B. K., în calitate de creditor al debitoarei S.C. R. M. S.A.
Practic, intimatul-reclamant, a înțeles să formuleze prezenta acțiune în contradictoriu cu recurenta, cu scopul de a obține nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță încheiat între B. C. (Cyprus) Limited, acționar al debitoarei și E-B. K., situație ce nu poate atrage incidența dispozițiilor art. 46 din cuprinsul Legii nr.85/2006.
Pe fondul cauzei, apreciază că în mod greșit prima instanță a dispus admiterea cererii de chemare în judecată formulate de S. Național „Petrom-Energie" și constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță încheiat la data de 20.10.2011 între B. C. LTD și subscrisa, E-B. K.;
Cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de S. Național Petrom-Energie împotriva subscrisei E-B. K., are drept obiect constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanțe încheiat la data de 20.10.2011 între B. C. (Cyprus) Limited și E-B. K., privind creanțele deținute de B. față de debitorul cedat, S.C. R. M. S.A.
După cum se poate constata, acțiunea introductivă formulată de creditorul S. Național Petrom-Energie se întemeiază pe dispozițiile art. 46 raportat la art. 49 din cuprinsul Legii nr. 85/2006.
Astfel cum a indicat anterior, deși la termenul de judecată din data de 09.10.2013 intimatul-reclamant a susținut faptul că acțiunea a fost precizată prin indicarea dispozițiilor art. 966 Cod civil ca temei de drept, învederează faptul că această precizare nu vine să înlăture dispozițiile art. 46, 49 din Legea nr. 85/2006 indicate în cuprinsul cererii introductive, câtă vreme în cuprinsul cererii precizatoare apare prevăzut faptul că intimatul-reclamant înțelege să invoce ca motiv de nulitate absolută a contractului de cesiune de creanță încheiat la data de 20.10.2011 între B. C. Cyprus Limited și E-B. K. și încălcarea dispozițiilor art. 966 Cod civil, fiind astfel o precizare cumulativă a temeiurilor juridice invocate în susținerea cererii introductive.
Potrivit art. 46, în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii insolvenței sunt nule.
Astfel, conform dispozițiilor indicate anterior, legiuitorul sancționează cu nulitatea numai actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii insolvenței. Or, în cazul de față, după cum rezultă din cuprinsul cererii introductive, intimatul-reclamant, S. Național Petrom-Energie, și-a îndreptat prezenta acțiune împotriva unui act juridic ce nu emană de la debitor, fapt ce atrage inaplicabilitatea dispozițiilor art. 46 din cuprinsul legii insolvenței.
Dispozițiile legislative indicate nu suportă astfel de interpretări excesive, legiuitorul instituind o prevedere expresă în acest sens. Astfel, textul de lege sancționează cu nulitatea absolută numai actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor după data deschiderii procedurii.
Regula consacrată de art. 46 alin. (1) este aceea că, având în vedere situația de excepție în care se află debitorul prin ., toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitorul insolvent, sub sancțiunea nulității absolute nu mai pot fi efectuate decât sub controlul persoanelor abilitate să monitorizeze procedura, în primul rând judecătorul sindic. Prin urmare, nicăieri în lege nu se face vorbire despre posibilitatea promovării unei acțiuni în anularea actelor sau operațiunilor efectuate de un acționar al debitoarei aflate în insolvență, ulterior deschiderii procedurii, așa cum este și cazul de față.
De remarcat faptul că, în încercarea de a-și atrage aplicabilitatea unor texte legale în susținerea cererii de chemare în judecată, intimatul-reclamant procedează la citări trunchiate din jurisprudență cu scopul de a induce în eroare instanța de judecată.
Astfel, în cuprinsul acțiunii introductive, intimatul-reclamant susține că după deschiderea procedurii insolvenței, toate actele și operațiunile debitoarei sunt supuse autorizării judecătorului-sindic. însă, în cazul de față, obiectul prezentei acțiuni este reprezentat de contractul de cesiune încheiat de unul dintre acționarii debitoarei S.C. R. M., respectiv B. C. (Cyprus) Limited, act nesupus sancțiunii nulității, în nicio ipoteză. De asemenea, intimatul-reclamant face referire la excepția prevăzută de art. 46 din Legea 85/2006, stipulată expres de legiuitor în cuprinsul art. 49, care statuează că, în cursul perioadei de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, sub supravegherea sau conducerea administratorului judiciar. însă, și în această ipoteză legea sancționează cu nulitatea absolută actele efectuate de debitor în cursul perioadei de observație și nicidecum acte ale acționarilor.
Pe cale de consecință, faptul că B. C. (Cyprus) Limited, acționar al S.C. R. M. S.A., a cesionat creanța sa către E-B. K. nu este de natură să contravină prevederilor legale aplicabile în materia insolvenței, având în vedere faptul că cesiunea întrunește toate condițiile imperative cerute de lege pentru încheierea sa valabilă.
Potrivit regulii generale, cesiunea este un contract consensual, valabil încheiat din momentul realizării acordului de voință al părților. Consimțământul debitorului cedat nu se cere, deoarece acesta nu este parte în contractul de cesiune. Astfel, pentru validitatea cesiunii de creanță nu este necesar consimțământul debitorului cedat, în cazul de față S.C. R. M. S.A., acesta fiind un terț față de convenția încheiată între cedent și cesionar. Așadar, cesiunea cu titlu oneros este validă și își produce efectele între părți, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei condiții de formă, în principiu, cesiunea de creanță este guvernată de principiul consensualismului, nefiind necesar consimțământul debitorului cedat pentru validitatea cesiunii.
Odată îndeplinite condițiile de validitate ale operațiunii prin care se realizează cesiunea de creanță, acest contract produce efecte depline între cedent și cesionar, fără nicio altă formalitate. Efectele între părți vor urma principiul forței obligatorii a contractului.
Astfel, pentru ca cesiunea să fie opozabilă terților, deci inclusiv debitorului cedat, trebuie îndeplinite anumite formalități, precum notificarea scrisă sau acceptarea cesiunii de către debitor. Rezultă că, în prezent, publicitatea cesiunii de creanță se poate face atât prin modurile de publicitate prevăzute de art. 1578 C.civil-respectiv, comunicarea scrisă sau acceptarea de către debitor cât și prin înscrierea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Imobiliare în cazul cesiunii unei universalități de creanțe, actuale sau viitoare.
Astfel cum rezultă din notificarea emisă la data de 21.10.2011 de către B. Communicazionne (Cyprus) Limted, debitoarea, S.C. R. M. S.A. prin administrator judiciar Rovigo SPRL a fost înștiințată cu privire la faptul schimbării creditorului. Prin urmare, condiția opozabilității prezentului contract de cesiune se dovedește a fi îndeplinită.
Astfel, câtă vreme în cazul de față notificarea a fost făcută de către cedentul B. Communicazionne Cyprus Limited, opozabilitatea contractului de cesiune s-a realizat încă de la momentul comunicării notificării, debitorul cedat, în speță S.C. R. M. S.A., fiind obligată să execute prestația direct față de cesionar, fără orice altă formalitate, iar soluția pronunțată de judecătorul sindic cu privire la opozabilitatea și caracterul formal sau real al notificării se dovedește a fi complet neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea urmează a analiza cu prioritate temeinicia motivelor de casare de natură să implice rejudecarea cauzei în primă instanță.
Asupra motivului de nelegalitate referitor la judecarea cauzei de către judecătorul sindic învestit cu soluționarea procedurii insolvenței deschisă împotriva debitoarei ., Curtea constată că art.11 Legea nr.85/2006 delimitează materia în care judecătorul sindic are specializarea să judece, în sensul că acesta soluționează oricare dintre cererile enumerate la literele a)-n), precum și orice alte acțiuni, indiferent de titular, dacă sunt aferente procedurii. Din interpretarea logică a prevederilor menționate, Curtea constată că instanța de insolvență soluționează numai acele acțiuni referitoare la bunuri care aparțin sau au aparținut patrimoniului debitorului la data deschiderii procedurii dar au ieșit fraudulos din patrimoniul acestuia în dauna creditorilor, iar nu orice acțiune cu caracter patrimonial aparținând acestuia, astfel cum este și acțiunea promovată în prezenta cauză.
Acțiunea promovată de către S. Național Petrom-Energie având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță încheiat la data de 20.10.2011 între B. C. LTD în calitate de cedent și E-B. K. în calitate de cesionar și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de cesiune de creanță, acțiune în pretenții, nu este o acțiune dintre cele prevăzute de art. 11 Legea 85/2006, care au caracter excepțional, ci trebuie deferită spre judecată unei instanțe cu o specializare generală în această materie, în cauză Secția a VI-a civilă a Tribunalului București.
Astfel, având în vedere că maniera de distribuire a cauzelor în funcție de o anumită specializare a magistraților în anumite domenii reprezintă norme de organizare judecătorească, potrivit Legii nr.304/2004, dispoziții cu caracter organic și imperativ, a căror încălcare atrage pronunțarea unei hotărâri nule și presupune imperativul rejudecării cauzei de către un judecător specializat în materia procesului determinată după natura obiectului său, Curtea urmează a aprecia ca întemeiat acest motiv de nelegalitate a sentinței recurate, cu consecința anulării întregii proceduri de judecată finalizate prin sentința recurată.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a admite recursul formulat a casa sentința recurată și a trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, respectiv Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă, instanță specializată să judece după natura și obiectul litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-creditoare E- B. K.., împotriva Încheierii din 09.10.2013 și Sentinței civile nr.8106 din 10.10.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. R. M. S.A., prin administrator judiciar CENȚU S.P.R.L. și intimatele-creditoare B. C. (CYPRUS) LIMITED, S. NAȚIONAL PETROM-ENERGIE.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare Secției a VI-a a Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.S. V. F.L. ȘALAR M.C. S.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.A.S.V./24.06.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București
Președinte:M. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 500/2014. Curtea de... → |
|---|
