Contestaţie. Decizia nr. 1140/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1140/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 2858/3/2013/a1
Dosar nr._ (Număr intern 169/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1140/2014
Ședința publică de la 13 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. P.
Judecător E.-S. R.
Judecător M. P.
Grefier E.-R. L.
*************
Pe rol judecarea recursului formulat de contestatoarea creditoare B. R. M. împotriva Sentinței civile nr.7292 din data de 18.09.2013, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect cerere de sesizare a Curții Constituționale în cadrul soluționării unei contestații la înscrierea creanței, în contradictoriu cu intimata debitoare . SRL prin lichidator judiciar CII A. I. și intimata creditoare S. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au răspuns.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și împrejurarea că la dosarul cauzei s-au depus note scrise de către recurenta contestatoare. În cauză s-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, făcând aplicarea art.242 Cod procedură civilă astfel cum a fost solicitată:
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului București secția a VII-a civilă sub nr._, contestatorul B. R. M. a contestat înscrierea în tabelul obligațiilor debitorului . SRL a creditorului S. M..
În motivarea contestației sale, contestatorul a arătat că declarația de creanță formulată de S. M. nu a fost timbrată conform disp. art.6 lit.c din Legea nr.146/1997. Textul legal nu face distincție între creditorul care a cerut deschiderea procedurii de insolventă, ci impune formularea unei alte cereri de înscriere la masa credală. Disp.art.64 alin.1/Legea nr.85/2006 nu lasă loc la interpretări, ci instituie pentru fiecare creditor obligația de a formula o cerere de admitere a creanței în termenul fixat în acest sens și de a plăti taxa judiciară de timbru aferentă. Asimilarea de către lichidatorul judiciar a aplicării timbrului judiciar de 0,30 lei și a plății taxei judiciare de timbru în valoare de 120 de lei la cererea de deschidere a procedurii de insolventă împotriva aceleiași debitore în dosar nr._/3/2012 cu o timbrare și o plată validă a taxei judiciare de timbru a cererii de admitere a creanței în dosar nr._ 13, încalcă disp. art.64 alin 1 din Legea nr.85/2006 și disp. art. 6 lit.c, art.14 și art 20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
În drept au fost invocate disp. noului cod civil și noului Cod de procedură civilă.
În dovedire au fost depuse înscrisuri.
Prin întâmpinare, debitorul prin lichidator judiciar a solicitat respingerea contestației, arătând că prin conexarea dosarului nr._/3/2012 la dosarul nr._ 13, taxa judiciară de timbru în valoare de 120 de lei și timbrul judiciar de 0,3 lei achitate de S. M. în dosarul conexat nr._/3/2012 este echivalentă cu timbrarea valabilă a declarației de creanță a acesteia formulată în dosar nr._ 13. În condițiile în care un creditor formulează cerere de deschidere a procedurii insolvenței, cerere care este aprobată de judecătorul sindic, interpretarea disp. art.64 din legea nr.85/2006, în sensul obligației aceluiași creditor de a depune și declarație de creanță ar fi excesivă. Disp. art.64 din legea nr.85/2006 se referă la restricția legală impusă lichidatorului judiciar de a nu înscrie din oficiu creditorii la masa credală, cu excepția salariaților, în absența oricărei sesizări din partea acestora. Cum această situație nu se regăsește în speță, creditorul S. M. manifestându-și voința de a fi înscrisă la masa credală, în mod explicit, prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței ce a făcut obiectul dosarului nr._/3/2012. Este inechitabil ca un creditor care a formulat cerere de deschidere a procedurii împotriva debitoarei în dosarul conexat nr._/3/2012 conexat la dosarul nr._ 13 să plătească o taxă judiciară de timbru într-un cuantum dublu.
În drept au fost invocate disp. Legii nr.85/2006, Codul de procedură civilă.
În dovedire au fost depuse înscrisuri.
Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei, contestatoarea a invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art. 31 din Legea nr. 85/2006 analizate comparativ cu disp. Art. 64 și art. 65 din Legea nr.85/2006.
Totodată, contestatoarea a mai solicitat și pronunțarea unei hotărâri prealabile privind interpretarea disp. art.31 din Legea nr.85/2006 analizate comparativ cu disp. art.64 și art.65 din legea nr.85/2006.
Prin sentința civilă nr. 7292/18.09.2013 Tribunalul București Secția a VII-a a respins cererea de pronunțare a unei hotărâri prealabile ca inadmisibilă, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă și a respins contestația formulată de BARTOS R. M. ca neîntemeiată.
În motivarea soluției a arătat că:
„Cu privire la cererea de pronunțare a unei hotărâri prealabile, instanța reține că data înregistrării pe rolul Tribunalului București a dosarului nr._ 13 a fost 25.01.2013, iar dispozițiile noului Cod de procedură civilă au intrat în vigoare la data de 15.02.2013 conform Legii nr.2/2013. Având în vedere faptul că dosarul de față are caracterul unui dosar asociat al dosarului de insolvență nr._ 13, și nu constituie un dosar separat, normele de procedură aplicabile se determină în funcție de data înregistrării dosarului principal de insolvență. În consecință, având în vedere disp. art.3 din Legea nr.76/2012, normele de procedură civilă aplicabile atât dosarului de insolvență nr._ 13 cât și dosarelor asociate acestuia sunt cele prevăzute în codul de procedură civilă din 1865. Având în vedere că în Codul de procedură civilă din 1865 nu era prevăzută procedura pronunțării unei hotărâri preliminare, instanța va respinge ca inadmisibilă o astfel de cerere.
În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a disp. art.31 din Legea nr.85/2006 analizate comparativ cu disp. art 64 și art .65 din Legea nr.85/2006, instanța reține că potrivit disp. art.29/Legea nr.47/1992 „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.”
Solicitarea contestatoarei de sesizare a Curții Constituționale vizează interpretarea disp. art.31 din Legea nr.85/2006 raportat la disp. art.64 și art. 65 din Legea 85/2006 și nu neconstituționalitatea acestor dispoziții legale raportat la vreun articol din Constituția României. Or Curtea Constituțională nu este competentă să soluționeze aspecte privind interpretarea textelor de lege, ci doar neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
În consecință, față de cele reținute mai sus, instanța apreciază ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Analizând în continuare contestația, instanța reține că dosarul nr._/3/2012 în care creditorul S. M. a formulat cerere de deschidere a procedurii împotriva debitorului . SRL a fost conexat în temeiul disp. art. 31 alin.4 din Legea nr.85/2006 la dosarul nr._ 13 în care debitorul a solicitat deschiderea procedurii. Având în vedere că S. M. a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de deschidere a procedurii în dosarul nr._/3/2012, în mod corect lichidatorul judiciar a dispus înscrierea creanței sale în tabelul obligațiilor debitorului. Instanța nu va reține susținerea contestatorului în sensul că în această situație creditorul avea obligația de a achita încă o dată taxa judiciară de timbru, având în vedere că diligența sa în sensul solicitării deschiderii procedurii nu îi poate crea o situație mai nefavorabilă raportat la creditorii care au depus cereri de înscriere la masa credală ulterior deschiderii procedurii. Interpretarea în sens contrar a disp. art.31, art. 64 și art.65 din Legea nr.85/2006 ar determina o situație discriminatorie a creditorilor care au formulat cereri de deschidere a procedurii, care în virtutea unor dispoziții legale, art.31 alin.4 din Legea nr.85/2006, sunt conexate la cererea de deschidere a procedurii a debitorului, față de creditorii care se înscriu la masa credală ulterior deschiderii procedurii, precum și față de situația când debitorul nu formulează la rândul său cerere de deschidere a procedurii, procedura fiind deschisă la cererea creditorului”
Împotriva acestei soluții a formulat recurs contestatoarea B. R. M. cu privire la respingerea ca inadmisibilă a sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 din Legea 85/2006analiyate comparativ cu art. 64 și 65 din același act normativ, interpretate în sensul neaplicării prevederilor art. 64 din Legea 85/2006 și art. 6 lit. c din Legea 146/1997 față de creditorul care, anterior hotărârii judecătorești de deschidere, avea înregistrată și legal timbrată o cerere de deschidere a procedurii.
În motivare se arată că excepția de neconstituționalitate invocată îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. 6 din Legea 47/1992 întrucât articolele de lege criticate au legătură cu cauza dedusă judecății, iar Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat, printr-o decizie anterioară, cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 1 (5) din Constituția României raportate la dispozițiile art. 6 alin. 1 din CEDO.
În drept recurenta s-a întemeiat pe art. 299 și 304 pct. 9 C..
Intimații, legal citați, nu au depus întâmpinare.
Analizând hotărârea atacată în limitele devoluției legale exercitate pe calea recursului, Curtea reține următoarele asupra recursului:
Contestatoarea-recurentă a înțeles să devolueze, prin exercitarea prezentei căi de atac doar o parte a problemelor de drept tranșate prin soluția instanței de fond, respectiv respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Sub acest aspect se arată că excepția de neconstituționalitate ridicată la termenul din 22.05.2013 îndeplinea toate elementele pentru a fi transmisă spre soluționare Curții Constituționale.
Or, după cum în mod corect a constatat instanța de fond, ceea ce se solicită este, de fapt, interpretarea de către Curtea Constituțională a textelor de lege (art. 31 raportat la art. 64 și 65 din Legea 85/2006, precum și condițiile de aplicare ale art. 6 lit. c din Legea 146/1997), iar nu constituționalitatea acestora, indiferent de încercarea recurentei de a da o aparență de contencios constituțional prin inserarea în teza finală a motivării sale a unui articol din Constituție. Astfel, în nici un moment nu se arată nici măcar prin ce prevedere vreunul din textele lege enumerate ar fi neconstituțional, învederându-se doar că o anumită interpretare a acestora (coroborate) ar fi neconstituțională, și nu se indică nici ce reguli constituționale sau drepturi garantate de constituție ar fi încălcate (deci nu se raportează norma legală pretins neconstituțională la o normă constituțională); în sensul indicării normei constituționale pretins încălcate contestatoarea ce a ridicat excepția de neconstituționalitate face referire doar la obligația generală de respectare a legilor și a Constituției (ultima teză a motivării sale, f. 51 dosar fond) însă nu indică față de ce prevedere concretă o astfel de obligație general valabilă ar fi încălcată, printr-o anumită interpretare a textelor legale.
Față de aceste aspecte, constatând că nu se indică expres ce aspect din normele legale a căror verificare a constituționalității se solicită ar fi neconstituțional, ci doar se vizează o interpretare a mai multor norme coroborate, într-un anumit sens, considerat „constituțional” de către contestatoare și nici nu se raportează această pretinsă neconstituționalitate a „interpretării legii” la un text constituțional concret, Curtea va constata că soluția instanței de fond de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale este legală, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor articolului 312 alin. 1 C.proc.civ., urmează să respingă ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de contestatoarea creditoare B. R. M. împotriva Sentinței civile nr. 7292 din data de 18.09.2013, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect cerere de sesizare a Curții Constituționale în cadrul soluționării unei contestații la înscrierea creanței, în contradictoriu cu intimata debitoare . SRL prin lichidator judiciar CII A. I. și intimata creditoare S. M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13 Mai 2014.
Președinte, P. P. | Judecător, E.-S. R. | Judecător, M. P. |
Grefier, E.-R. L. |
Red. Jud. PP
Tehnoredactat: PP
2 ex./11.08.2014
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Jud. sindic: C. G.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
