Acţiune în anulare. Decizia nr. 771/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 771/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 37301/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 364/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR.771/R/2014
Ședința publică de la 17 martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. L. ȘALAR
JUDECĂTOR: M. C. S.
JUDECĂTOR: A. S. V.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă F. I. S.P.R.L., în calitate de lichidator al S.C. T. C. DISTRIBUTION S.R.L., împotriva Sentinței civile nr.9317 din 07.11.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S.C. T. C. DISTRIBUTION S.R.L., prin administrator special D. NICUȘOR S. și I. A. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-pârât I. A. D., prin avocat O. F., cu împuternicirea avocațială nr._/2014, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu intimata S.C. T. C. Distribution S.R.L., prin administrator special, a fost restituită la dosar, cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă”.
În raport de dispozițiile art.98 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că procedura de citare cu intimata S.C. T. C. Distribution S.R.L., prin administrator special este legal îndeplinită.
Apărătorul intimatului-pârât I. A. D. depune la dosar întâmpinare și arată că nu are cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul-pârât I. A. D., prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat. Susține, în esență, că nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art.80 lit.b și lit.c din Legea nr.85/2006, că instanța de fond în mod corect a reținut că prețul vânzării autovehicului a fost unul real și serios. Nici prezumția de fraudare a intereselor creditorilor nu este dovedită, lichidatorului judiciar limitându-se să prezinte anunțuri publicitare ale unor site-uri de profil cu prețurile autoturismelor similare, dar aflate în stare bună. Or, autovehiculul din prezentul litigiu nu era în stare de funcționare, fiind grav avariat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată :
Prin sentința civilă nr. 9317/07.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, a fost respinsă cererea, având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare a autovehiculului marca Opel Astra, . WOLOTGF487G005063, constatată prin factura fiscală nr._ din 01.10.2010 formulată de reclamanta F. I. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei . SRL, în contradictoriu cu pârâtul I. A. D..
În motivarea sentinței, instanța a reținut că vânzarea bunului în litigiu debitorului s-a făcut cu un an înaintea deschiderii procedurii de insolvență față de debitor, vânzarea fiind făcută sub prețul de piață. Art. 80 din Legea 85/2006 permite anularea operațiunilor comerciale, dacă sunt făcute în paguba creditorilor. Or, în speță, prețul real și serios obținut din vânzarea bunului, prin efectul subrogației reale, a intrat în patrimoniul debitoarei.
Pârâtul a făcut dovada că, la data vânzării autovehiculului, acesta era în stare de nefuncționalitate, necesitând reparații, depunând la dosar acte (comandă reparații) din care rezultă cheltuielile ocazionate cu repararea, fila 31-32 din dosar.
Cum în speță nu a fost dovedită intenția de fraudare, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta F. I. SPRL, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul de a se dispune anularea vânzării-cumpărării autovehiculului marca OPEL ASTRA, an de fabricație 2007, . W0L0TGF487G005063, ._, efectuată cu factura fiscală nr._/01.10.2010, la prețul de 4.267,40 lei, iar, pe cale de consecință, să se dispună repunerea părților în situația anterioară, restituirea bunului în patrimoniul debitoarei, iar în cazul în care autovehiculul nu poate fi identificat sau nu se mai afla în averea pârâtului, să fie obligat acesta la plata contravalorii bunului – la valoarea reală la data transferului.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin sentința civilă nr. 8955 din data de 24.11.2011 a Tribunalului București, pronunțată în dosarul nr._/3/2011, s-a dispus deschiderea procedurii insolventei împotriva societății . SRL. Prin aceeași sentință s-a dispus numirea F. I. SPRL în calitate de lichidator judiciar.
În îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin în calitate de administrator judiciar, a efectuat demersuri în vederea stabilirii situației patrimoniului debitoarei. Din informațiile ce i-au fost puse la dispoziție de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere a Vehiculelor București rezultă faptul ca debitorul a înstrăinat în perioada cuprinsă în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii autovehiculul marca OPEL ASTRA, an de fabricație 2007, . WOLOTGF487G005063, ._, cu factura fiscală nr._/01.10.2010, la prețul de 4.267,40 lei către pârâtul I. T A. D..
Art. 79 din Legea nr. 85/2006 prevede că lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Art. 80 alin. 1 lit. b) prevede că lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Art. 80 alin. 1 lit. c) din același articol prevede ca lichidatorul judiciar poate solicita anularea actelor încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile.
Conform informațiile furnizate de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor prin adresa nr._/03.01.2012, la data de 28.01.2010 . SRL achiziționează autoturismul marca OPEL ASTRA, an de fabricație 2007, . W0L0TGF487G005063.
La data de 01.10.2010 autoturismul a fost înstrăinat cu factura fiscală nr._ la prețul de 4.267,40 lei.
Conform anunțurilor publicate pe site-urile de profil un autoturism marca OPEL ASTRA, an de fabricație 2007 se comercializează la o valoare cuprinsă intre 6.200 si 6.500 euro.
În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 80 alin. 1, lit. b), întrucât la încheierea tranzacției părțile au stabilit un preț derizoriu, mult mai mic decât preturile practicate pe piață pentru autoturisme similare. Cumpărătorul autovehiculului a beneficiat în folosul propriu și în detrimentul celorlalți creditori de acest bun, pentru care a fost plătit un preț mult inferior comparativ cu cele practicate pe piață.
În literatura de specialitate s-a reținut faptul că „un dezechilibru vădit între contraprestații, în defavoarea debitorului, contravine ordinii legale de preferință la plată a creditorilor și indică un folos necuvenit pentru cocontractant".
De asemenea, sunt aplicabile dispozițiile lit. c) ale aceluiași articol din Legea nr. 85/2006. Având în vedere prețul derizoriu menționat pe factura de vânzare, este vădită intenția părților implicate în tranzacție de a sustrage bunul de la urmărirea lui de către creditorii societății vânzătoare.
Este evident ca ambii contractanți aveau cunoștință de valoarea reala de piață a bunului ce a făcut obiectul tranzacției, însă cumpărătorul a urmărit o îmbogățire fără justă cauză, prin achiziționarea bunului la un preț inferior celui real.
Față de cele arătate, înstrăinarea s-a făcut în frauda creditorilor. Frauda constă în acțiunea concertată a celor doi cocontractanți care au stabilit un preț net inferior prețului de piață. Prin încheierea acestui act debitorul a urmărit fraudarea creditorilor . SRL prin scoaterea din patrimoniul debitoarei a bunului. Cumpărătorul a urmărit achiziționarea bunului la un preț inferior față de valoarea lui reală și o îmbogățire fără justă cauză.
Art. 85 alin. 3 din lege instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor. Pentru a fi fraudulos, actul trebuie să afecteze drepturile creditorilor, respectiv să producă prejudicii materiale acestora.
Prin înstrăinarea bunului menționat la un preț derizoriu, s-a creat un prejudiciu material creditorilor, . SRL diminuându-și patrimoniul prin sustragerea activului de la urmărirea lor. în urma demersurilor efectuate, lichidatorul judiciar a constatat că nu există suficiente bunuri în averea . SRL din care sa pot fi îndestulați creditorii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă.
Intimatul-pârât I. A. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de F. I. ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că a cumpărat în data de 01.10.2010 de la . SRL un autoturism marca Opel Astra, an fabricație 2007, . W0L0TGF487G005063, în stare de nefuncționare. Față de viciile/defecțiunile autoturismului prețul convenit și plătit, în cuantum de 4.267,40 lei era unul serios și real.
La momentul vânzării, societatea debitoare . SRL a apreciat că menținerea autoturismului nefuncționabil în propria proprietate nu aduce niciun profit, (neexistând fonduri pentru repararea lui), ci generează doar cheltuieli de întreținere, depozitare etc.
În momentul de față, autoturismul nu se mai află în proprietatea sa, fiind înstrăinat către un terț.
Instanța de fond a respins în mod just acțiunea formulată de recurentă, reținând în mod corect că prețul real și serios obținut din vânzarea bunului, prin efectul subrogației reale, a intrat în patrimoniul debitoarei.
Pentru admisibilitatea unei acțiuni în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 79 și art. 80 alin. 1 lit. b și c din Legea 85/2006, se cere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
1)transferul unui bun către un terț, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii;
2)prestația debitorului depășește vădit prestația primită de la terț;
3)intenția tuturor pârtilor contractante de a sustrage bunul de la o eventuala urmărire sau de a leza în orice fel drepturile creditorilor.
În ceea ce privește prețul vânzării, instanța de fond a reținut în mod corect că acesta a fost unul serios si real stabilit de părțile contractului de vânzare-cumpărare raportat la natura bunului vândut și la starea precară a acestuia la momentul vânzării.
Articolul 1303 din VCC statuează că prețul vânzării trebuie să fie sincer și determinat. Într-adevăr, prețul vânzării trebuie să fie sincer, adică real, stabilit efectiv, cu scopul de a fi cerut și plătit în realitate, deci nu un preț pe care părțile să-l fi stabilit în mod fictiv. În acest sens la dosarul cauzei există factura fiscală nr._/01.10.2010 și chitanța nr._/05.10.2010 care atestă plata prețului negociat.
Tot astfel, el trebuie să fie serios, adică să reprezinte intenția părților, un echivalent valoric al lucrului cumpărat; deci, el nu trebuie să fie derizoriu. Însă, noțiunea de „preț serios" presupune un preț care să constituie o cauză suficientă a obligației de transmitere a dreptului de proprietate asupra bunului. Caracterul de seriozitate a prețului implică o echivalență valorică, o proporție între cuantumul prețului stabilit de părți și valoarea reală a bunului, precum și un anume subiectivism al părților contractante, acest caracter având aspectul unei situații de fapt care constituie o problemă de apreciere a instanței de judecată.
Atât în doctrină cât și în practica judiciară s-a arătat că prețul poate fi superior sau inferior valorii bunului care formează obiectul vânzării, părțile contractului fiind libere să determine atât valoarea bunului, cât și prețul vânzării, echivalența dintre preț și valoarea bunului fiind una relativă, netrebuind confundată neseriozitatea prețului cu vilitatea lui, întrucât în caz de neseriozitate a prețului, contractul este nul absolut, iar în caz de vilitate a prețului, contractul de vânzare-cumpărare este valabil.
Legiuitorul folosește expres termenul „vădită", fiind evident ca acceptă ideea unei oarecare disproporții între prestații, întrucât în toate actele juridice o minima fluctuație de la ceea ce ar fi „prețul de echilibru" se poate întâlni din motive obiective, ce țin de circumstanțele în care s-a contractat.
Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei intimatul a dovedit în fața instanței de fond ca prețul plătit în schimbul autoturismului a fost proporțional cu valoarea autoturismului, acesta având grave avarii, fiind practic nefuncționabil.
În ceea ce privește ultima cerință, și anume intenția părților contractante de a sustrage bunul de la o eventuală urmărire sau de a leza în orice fel drepturile creditorilor, este de necontestat ca prezumția de frauda instituită de lege operează doar în ceea ce privește persoana debitorului, nu și a terțelor persoane, în cazul acestora fiind necesară dovedirea intenției de a frauda interesele creditorilor în sensul de a produce prejudicii materiale acestora.
În speță, condiția intenției intimatului la fraudare nu a fost demonstrată și, contrar susținerilor administratorului judiciar, din actele dosarului nu rezultă fapte sau împrejurări de natură a atrage o asemenea concluzie.
Simpla împrejurare că un autoturism a fost vândut sub prețul de piață, fără a ține cont de circumstanțele în care a avut loc vânzarea, nu poate determina concluzia intenției de fraudare, care trebuie dovedită și nu prezumată, prezumția de fraudă fiind practic instituită doar în privința debitorului, nu și în privința unei acțiuni frauduloase concertate, alin. 3 al art. 85 din lege prevăzând expres că, deși se instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor, care poate fi răsturnată de către debitor, aceasta nu se extinde la terțul dobânditor sau subdobânditor.
Lichidatorul judiciar s-a limitat a prezenta un anunț publicat pe un site de profil, care dovedea faptul ca un bun similar dar care se afla în bună stare – "primul proprietar, fără accident" – a fost vândut la un preț superior celui plătit de intimat pentru un autoturism nefuncționabil.
Fără putință de tăgadă, nu se poate vorbi de fraudă atâta timp cât prețul a fost încasat de debitorul . SRL și nici nu a fost unul derizoriu, în condițiile în care a făcut dovada că acesta nu era în stare de funcționare, fiind nevoit să investească o sumă importantă de bani pentru a-l repara.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele :
Prin acțiunea formulată, recurenta a invocat atât litera b, cât și litera c a art. 80 din Legea 85/2006, instanța de fond ajungând la concluzia că în speță nu sunt întrunite condițiile necesare pentru a atrage incidența nici uneia dintre cele două.
Referitor la lit. b, textul impune ca și condiție aceea ca prestația debitorului să depășească în mod vădit pe cea primită.
Recurenta a susținut prin motivele de recurs că prețul plătit este unul derizoriu, fără să aibă în vedere că un astfel de preț este atât de disproporționat încât aproape nu există, este infim.
Or, în cauză nu se poate vorbi de preț derizoriu. Prețul există și a fost plătit, respectiv este de 4267,4 lei.
Important este că textul incident nu impune această condiție, ci doar disproporția vădită a prestațiilor. Prin urmare, calificarea prestației intimatului ca derizorie nu reprezintă o condiție necesară în cauză.
Curtea are în vedere că analiza proporționalității prestațiilor presupune o apreciere a valorii bunului înstrăinat în raport de starea acestuia.
În cauză, intimatul-pârât a recunoscut că prețul achitat este inferior prețului pieței și nu a contestat nici în primă instanță și nici în recurs prețul unui autoturism similar nu este de 6000 euro, astfel cum a susținut lichidatorul judiciar. Acesta a susținut însă că plata unui preț inferior, de circa 1/6 din prețul pieței, s-a datorat stării tehnice a autovehiculului cumpărat, care ar fi necesitat reparații de 25.821,2 lei.
Înscrisul depus de intimat, respectiv comanda de reparație de la filele 31 – 32, care este semnată de un lucrător mecanic, fără indicarea numelui, nu dovedesc însă starea autovehiculului la data vânzării, nici că aceste reparații au fost efectuate și că suma indicată ar fi fost achitată. Pârâtul nu a depus factura emisă de societatea care ar fi efectuat reparația, instrumentul prin care a efectuat plata acesteia, nici devizul de reparații ce ar fi trebuit să însoțească aceste acte.
Mai mult, data de 20.09.2010 de pe acest înscris este anterioară datei vânzării, ceea ce impune și mai multă îndoială în ce privește realizarea acestei reparații.
În raport de aceste considerente, Curtea va înlătura susținerile intimatului referitoare la starea de funcționare a autoturismului la momentul vânzării.
Nefiind dovedită nici o circumstanță specială de natură să justifice stabilirea unui preț inferior, Curtea apreciază că prețul contractului de vânzare-cumpărare este vădit disproporționat față de valoarea bunului înstrăinat.
În consecință, în cauză sunt întrunite condițiile impuse de art. 80 alin. 1 lit. b din Legea 85/2006.
Contrar susținerilor intimatului, acest text nu impune, asemenea lit. “c” a aceluiași alineat, condiția fraudei comune.
Față de concluzia la care instanța de recurs a ajuns, nu mai este necesară și analiza condițiilor prevăzute de art. 80 alin. 1 lit. c din Legea 85/2006, astfel că nu vor fi avute în vedere motivarea instanței de fond și nici susținerile părților în această privință.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 – 3 C.proc.civ., Curtea va admite recursul formulat de recurenta-reclamantă F. I. S.P.R.L., în calitate de lichidator al S.C. T. C. Distribution S.R.L., va modifica, în tot, sentința recurată, în sensul că admite cererea formulată de lichidatorul judiciar.
Pe fond, va dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare autovehiculului marca Opel Astra, . WOLOTGF487G005063, constatată prin factura fiscală nr._/01.10.2010.
Pe cale de consecință, va obliga pe pârâtul I. A.-D. să predea debitoarei autovehiculul în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă F. I. S.P.R.L., în calitate de lichidator al S.C. T. C. DISTRIBUTION S.R.L., împotriva Sentinței civile nr.9317 din 07.11.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S.C. T. C. DISTRIBUTION S.R.L., prin administrator special D. NICUȘOR S. și I. A. D..
Modifică, în tot, sentința recurată, în sensul că admite cererea formulată de lichidatorul judiciar, recurent în cauză, și:
Pe fond, anulează vânzarea-cumpărarea autovehiculului marca Opel Astra, . WOLOTGF487G005063, constatată prin factura fiscală nr._/01.10.2010.
Obligă pe pârâtul I. A.-D. să predea debitoarei autovehiculul în cauză.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F.L. ȘALAR M.C. S. A.S. V.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.Ș.F.L./24.04.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București
Președinte: R. E.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 1167/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
