Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 748/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 748/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 63238/3/2011/a1
Dosar nr._ (Număr intern 3450/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 748/2014
Ședința publică de la 25 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător C. G. I.
Judecător E.-S. R.
Grefier E.-R. L.
**************
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva Sentinței civile nr.7651/26.09.2013, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006, în contradictoriu cu intimatul pârât C. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au răspuns.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și împrejurarea că în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, făcând aplicarea art.242 Cod procedură civilă astfel cum a fost solicitată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil constată:
Prin sentința civilă nr. 7651 din 26.09.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr. _ a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de DGFP BUCURESTI in reprezentarea AFP SECT.3 in contradictoriu cu paratul C. A..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că in cauza, deși s-au retinut fapte prevăzute din legea 85/2006, instanta nu poate reține legatura de cauzalitate dintre faptele pârâtului și prejudiciul cauzat creditorilor, deoarece nu au fost aduse dovezi in acest sens.
Pentru atragerea răspunderii civile delictuale a unei persoane așa cum prevăd dispozitiile art. 999 și 998 cod civil trebuiesc indeplinite cumulativ mai multe condiții, printre care și, legătura de cauzalitate dintre faptele persoanei vinovate și prejudiciul cauzat terților.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice susținând că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind indicate în drept dispozițiile art. 304 pct.9 și dispozițiile art. 304 1 C.proc.civ.
În opinia recurentei, pârâtul a săvârșit fapta prevăzută la art. 138 întrucât, nu a depus actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 deși a fost notificat în acest sens de lichidatorul judiciar, fapt care instituie, în opinia recurentei, o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate între aceasta și ajungerea societății în incapacitate de plată; societatea nu a înregistrat situațiile financiare la organul fiscal.
A susținut că pârâtul a săvârșit fapta prevăzută de art. 138 lit.c pentru că potrivit art. 27 din Legea nr. 85/2006 avea obligația de a solicita aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 și nu să dispună continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetare de plăți.
Recurenta a imputat pârâtului management defectuos desfășurat în cadrul societății, dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
Prejudiciul este cert și rezultă din tabelului final al obligațiilor debitoarei.
A mai arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 72 din Legea nr. 85/2006 și art. 374 C.. sa culpa cerută de lege pentru atragerea răspunderii administratorului.
A susținut că legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită culpabilă a administratorului, constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
Conchizând, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii și obligarea pârâtei la plata pasivului neacoperit respectiv a obligațiilor debitoarei.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct.9 și dispozițiile art. 304 1 C.proc.civ.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.242 alin.2 C.proc.civ.
Intimatul pârât, legal citat a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, Legea insolvenței,” În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte(…)
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;”
Potrivit art. 129 alin.1 C.proc.civ. teza finală, părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, (…) să își probeze pretențiile și apărările.
Astfel, conform textului legal menționat, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică ajunsă în stare de insolvență să fie suportat de către membrii organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una din faptele enumerate limitativ de lege.
Natura juridică a răspunderii administratorilor împrumută caracteristicile răspunderii delictuale, fiind o răspundere specială. Fiind o răspundere delictuală pentru a fi angajată este necesar a fi îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, conform art. 998-999 C.civ.: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția.
Deși, criticând sentința recurată, a reluat în cuprinsul cererii de recurs susținerile din cuprinsul cererii de atragere a răspunderii recurenta nu a făcut dovada susținerilor sale astfel cum a reținut și instanța de fond.
In ceea ce privește fapta prevăzută de dispozițiile art. 138 lit. c) din legea nr. 85/2006, simpla invocare la modul general a unui management defectuos nu este in măsura a atrage aplicabilitatea dispozițiilor legale menționate,ci trebuie sa se arate in concret care sunt faptele săvârșite de pârât care au dus la insolvența societății.
Contrar susținerii recurentei, Curtea reține că prin reglementările din art.138 din Legea nr.85/2006 legiuitorul nu a înțeles sa instituie o prezumție legala de vinovăție si de răspundere, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar după administrarea de dovezi care sa conducă la concluzia ca, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societății in stare de insolvență.
Ca atare, in lipsa unor dovezi concrete din care sa rezulte in concret care sunt activitățile dispuse de administrator, modalitatea in care s-au realizat aceste fapte, perioada de timp, si nu in ultimul rând faptul ca acestea ar fi produs starea de insolvență, nu poate fi reținută ca fiind dovedita fapta ilicita.
Astfel, în cauză nu a dovedit actele dispuse de pârât în cursul desfășurării activității societății, din care să rezulte interesul vădit al acestuia de a-și procura foloase sub acoperirea societăți și în dauna creditorilor și nici actele și operațiunile materiale ce ar fi fost săvârșite de pârât și care s-ar încadra în conținutul fapte ilicite a ținerii unei contabilități fictive și nici actele materiale prin care pârâtul ar fi distrus ori ascuns contabilitatea societății debitoare.
Deși potrivit art. 129 alin.1 C.proc.civ. avea obligația de a proba susținerile, reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul, cunoscând dificultățile financiare ale societății și creșterea pasivului societății, ar fi dispus cu rea-credință și în interes personal continuarea activității comerciale a debitoarei, respectiv în scopul obținerii de avantaje patrimoniale/nepatrimoniale pe seama și în detrimentul societății.
De asemenea, faptul că într-adevăr, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 “Debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență " nu este suficient pentru lămurirea legăturii de cauzalitate cu starea de insolvență a societății.
Justificarea folosită de recurentă, aceea dată de art. 28 din Legea nr. 85/2006, nu poate fi apreciată dincolo de funcția sa circumstanțială. Împrejurarea că la dispoziția lichidatorului judiciar nu au fost puse documentele contabile nu valorează proba neținerii contabilității, a sustragerii sau a distrugerii acestor documente, ci cel mult pot prezuma aceste împrejurări, prezumție insuficientă însă, câtă vreme nu este realizată proba concretă a autoratului și legăturii cauzale dintre fapte și prejudiciu-instalarea stării de insolvență ca efect al neținerii contabilității ori al distrugerii ei.
Astfel, dispoziția legală arată că răspunderea patrimonială a persoanelor enumerate se antrenează dacă acestea, prin faptele descrise de ele au contribuit la producerea prejudiciului, provocarea stării de insolvență reiterând principiul de bază potrivit căruia nici o răspundere nu poate fi angajată în lipsa identificării tuturor elementelor răspunderii civile în mod cumulativ, natura juridică a răspunderii administratorului fiind aceea a unei răspunderi speciale care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale.
De asemenea, nedepunerea actelor contabile, faptă invocată de recurentă în justificarea pretențiilor sale poate avea eventual consecința unei alte sancțiuni, însă prin ea însăși această faptă, în mod obiectiv, nu poate constitui temei legal care să ducă la atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, pentru suportarea pasivului debitoarei, ajunsă în stare de insolvență.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Pentru acestea considerente, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor articolului 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de către reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva Sentinței civile nr.7651/26.09.2013, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006, în contradictoriu cu intimatul pârât C. A., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 Martie 2014.
Președinte, M. P. | Judecător, C. G. I. | Judecător, E.-S. R. |
Grefier, E.-R. L. |
Red. Jud. MP
Tehnoredactat: MP
2 ex./…08.05.2014……………………
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Jud. sindic: E. R.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 502/2014. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
