Acţiune în anulare. Decizia nr. 1949/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1949/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 18106/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1796/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1949/2014
Ședința publică de la 24 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-SPERANȚA C.
JUDECĂTOR G. G.
JUDECĂTOR I. P.
GREFIER C. L.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă T. I. împotriva Sentinței Civile nr. 4779/12.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. ȘI ASOCIAȚII IPURL în calitate de administrator judiciar al debitoarei S. L. SRL și intimata pârâtă S. L. SRL PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL L. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta, prin avocat A. Busea, cu împuternicire avocațială colectivă la fila 14 din dosar și intimatul reclamant, prin practician în insolvență C. A. E., care depune delegație la dosar, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul, după care,
La interpelarea instanței, părțile prin apărători, având cuvântul pe rând arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe cererea de recurs.
Recurenta pârâtă, prin avocat, solicită instanței admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii în anulare ca neîntemeiată.
Învederează instanței faptul că instanța de fond a ținut cont la pronunțarea hotărârii exclusiv de raportul de expertiză, raport de expertiză care a fost întocmit de către expert fără a face constatări asupra autoturismului.
Apreciază că sentința a fost dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 80 aliniatul 1 litera b din Legea 85/2006, apreciind în mod eronat că în speța dedusă judecății, prestația debitorului depășește vădit pe cea primită.
Învederează instanței faptul că părțile au fost de bună credință la încheierea contractului de vânzare a autoturismului, nefăcându-se dovada în sens contrar.
Intimata reclamantă, prin practician în insolvență solicită instanței respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate, potrivit motivelor expuse pe larg prin întâmpinare.
La interpelarea instanței arată că s-a făcut dovada conivenței, pârâta achiziționând un autoturism cu un preț mult mai mic față de prețul pieței. Apreciază că orice sumă recuperată este importantă pentru a se plăti măcar o parte din creditori.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 4799 din 12.05.2014 Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă a admis cererea reclamantului lichidator judiciar P. ȘI ASOCIAȚII IPURL în contradictoriu cu pârâții . prin administrator special L. C. și T. I. și a dispus anularea vânzării efectuată în baza facturii fiscale . nr._/08.10.2010 având ca obiect autoturismul marca VOLKWAGEN POLO, . WVWZZZ9NZ8D006343, nr. înmatriculare_ și repune părțile în situația anterioară vânzării.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea . a fost dispusă prin sentința civilă nr.7373/17.10.2011 și că la data de 08.10.2010, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, debitoarea a înstrăinat către pârâta T. I. prin factura nr._, un bun din patrimoniul propriu respectiv un autoturism marca VOLKSWAGEN POLO, pentru suma de 2.135,28 lei .
Tribunalul a apreciat că prestațiile reciproce ale celor două părți nu sunt echilibrate, prestația debitoarei vânzătoare . întrecând cu mult contraprestația oferită de cumpărătoarea TÂRLEA I. .
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, instanța a reținut că valoarea de piață a autoturismului la data vânzării, 08.10.2010 era de 5.000 euro, iar din nota de evaluare întocmită de . SRL, care menționa o . defecțiuni ale autoturismului în litigiu, instanța a reținut că pârâții nu au făcut dovada remedierii defecțiunilor cuprinse în notă (mai ales dovada înlocuirii motorului, ce ar fi făcut imposibilă circulația pe drumurile publice a autoturismului; iar noua . motor trebuia înregistrată în cartea de identitate a autoturismului).
Chiar în nota de evaluare menționată, a arătat tribunalul, este cuprins prețul de piață pentru un model similar, respectiv 7000-8.500 euro, din care se scade prețul reparațiilor, rezultând o valoare de 4.000- 5.500 euro, astfel încât prețul de vânzare al autoturismului a fost mult sub prețul de piață al acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta T. I.; recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă, sub nr._, din 28.07.2014.
În motivarea recursului pârâta recurentă a susținut că instanța de fond a aplicat în mod greșit legea, respectiv dispozițiile art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr.85/2006, a interpretat necorespunzător textele normative aplicabile și a apreciat eronat că prestația debitorului depășește vădit pe cea primită.
Judecătorul - sindic s-a raportat în mod eronat doar la concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, a susținut recurenta, neluând în considerare nota de evaluare din 18.08.2010 întocmită de Auto Consulting Internațional SRL, precum și fișa de piese din 3.03.2008, documente din care rezultă deficiențele autoturismului și valoarea reparațiilor.
Cât privește reținerea eronată a instanței de fond în sensul că pârâții nu au făcut dovada remedierii defecțiunilor cuprinse în nota de evaluare, recurenta susține că a depus devizul nr. 1041 din 1.04.2008 și factura fiscală . nr. TLG 1163 emisă de TL GARAGE SRL, din care rezultă că autoturismul a necesitat reparații capitale, contravaloarea pieselor și a serviciilor de înlocuire fiind de 12.539,03 lei.
A mai susținut recurenta că instanța de fond a interpretat necorespunzător textele normative, respectiv art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr.85/2006, neobservând că părțile implicate în înstrăinarea autoturismului au fost de bună credință, în speță neputând fi reținută nici reaua-credință a vânzătorului S. L. SRL, aceasta viRând suma obținută din vânzarea autoturismului la bugetul de stat în vederea achitării datoriilor societății, și nici reaua credință a cumpărătorului.
În drept, art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedură civilă, art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă, art. 14 alin. 2, art. 1170 Cod civil, art. 8, art. 12, art. 80, art. 85 alin. 3 din Legea nr.85/2006.
Intimatul lichidator judiciar P. și ASOCIAȚII IPURL a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, vânzarea autoturismului făcându-se la un preț disproporționat și cu mult redus față de valoarea de piață, fraudându-se în acest fel interesele creditorilor debitoarei ., deoarece aceasta nu are active din care să se recupereze creanțele și nici disponibil în conturi.
A mai arătat intimatul că recurenta pârâtă s-a prezentat la sediul lichidatorului judiciar, ca urmare a notificării nr. 4964 din 17.07.2014 și a predat la data de 6.08.2014 autoturismul marca Volkswagen Polo, nr. de înmatriculare B&/ LVW, conform P.V. de Predare Primire încheiat și a oferit, totodată, ca și contravaloare a acestuia suma de 2800 euro, fapte care se constituie în acte de recunoaștere a vânzării nelegale efectuate în data de 8.10.2010, având în vedere că recurenta este dispusă să achite la acel moment, după 4 ani de la momentul înstrăinării autoturismului un preț mult mai mare decât prețul achitat inițial, de 2185,38 lei.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Actele prevăzute de art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006 sunt acele operațiuni în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Rațiunile care justifică anularea acestor contracte care par a fi valabil încheiate, sunt principiul ordonării rangului creditorilor, care guvernează procedura insolvenței, este contrazis de contractele dezechilibrate, iar dezechilibrul vădit este un indiciu că acel partener contractual și-a creat o situație privilegiată, un avantaj exagerat.
Debitorul își poate permite să fie generos sau păgubos numai în condiții de executare impecabilă a obligațiilor proprii și de plată integrală a datoriilor sale.
În situații de criză însă, când fondurile disponibile nu-i mai ajung pentru a-și plăti datoriile exigibile, luxul de mai sus nu-i mai este îngăduit, iar libertatea contractuală a debitorului este repusă în discuție.
Necesitatea ca obligațiile debitorului să le depășească semnificativ pe cele ale cocontractantului este o condiție lăsată la aprecierea suverană a instanței de judecată, excesul substanțial fiind o noțiune mai degrabă intuitivă și economică decât juridică.
Astfel, contrar celor afirmate de către recurenta pârâtă, instanța de fond a făcut în cauză o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 80 alin. 1 lit.b din Legea nr.85/2006.
La stabilirea situației de fapt prima instanță a avut în vedere toate probele administrate în cauză, nu numai raportul de expertiză întocmit în cauză așa cum eronat, susține recurenta, în motivarea sentinței atacate instanța făcând trimitere atât la concluziile raportului de expertiză, cât și la nota de evaluare întocmită de . SRL, notă ce a fost luată în considerare și de către expertul desemnat de către instanță, în răspunsul la obiecțiuni (F.90-91 dos. T.B.).
După cum rezultă din probele administrate în cauză, vânzarea autoturismului s-a efectuat la prețul de 2135,85 lei, la data de 8.10.2010, preț, situat sub nivelul primei de casare din Programul Rabla 2010, primă care era în valoare de 3.800 lei (F.90 dos. T.B.), iar vânzătorul (debitoarea S. L. SRL) nu a justificat prețul agreat prin circumstanțe economice care să fi impus înstrăinarea bunului la o valoare mult inferioară valorii reale, de circulație, de 5000 euro stabilită de către expert pentru autoturismul în litigiu, la data vânzării, 8.10.2010.
Cât privește dovada remedierii defecțiunilor cuprinse în nota de evaluare întocmită la 18.08.2010 de Auto Consulting, Curtea apreciază că o factură fiscală din data de 1.04.2008 nu poate proba efectuarea unor remedieri pentru defecțiuni constatate la 18.08.2010.
Pe de altă parte, așa după cum în mod judicios a apreciat tribunalul, pârâta nu a făcut dovada remedierilor menționate în nota de evaluare, în special înlocuirea notarului, ce constituie o defecțiune capitală ce ar fi făcut imposibilă circulația pe drumurile publice a autoturismului, iar noua . motor trebuia înregistrată în cartea de identitate a autoturismului, la R.A.R. și la A.F.P. conform Ordinului M.T. nr. 2132/2005.
Cum recurenta nu a indicat elemente care să dovedească echilibrul prestațiilor, iar prestația debitorului depășește în mod vădit pe cea primită, în mod corect prima instanță a reținut incidența cazului de anulare, cu consecința anulării transferului patrimonial și restituirii averii debitoarei a bunului cumpărat de la aceasta, respectiv a autoturismului Volkswagen Polo, potrivit dispozițiilor art. 83 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Cât privește critica referitoare la interpretarea necorespunzătoare a dispozițiilor art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 de către instanța de fond, Curtea constată că și această critică este nefondată, instanța de fond analizând vânzarea bunului prim prisma dispozițiilor art. 80 alin. 1 lit. b din aceeași lege, fără a reține și incidența alin. 1 lit. c a art. 80, astfel încât criticile recurentei sunt străine de natura cauzei, instanța de fond nefăcând vorbire despre reaua credință a recurentei, terț dobânditor, la încheierea actului de vânzare-cumpărare.
Referitor însă la reaua credință a debitoarei, aceasta nu mai trebuia analizată întrucât art. 85 alin. 3 din Legea nr.85/2006 instituie în situația îndeplinirii condițiilor art. 79 și 80 o prezumție de fraudă în dauna creditorilor, în speță această prezumție nefiind răsturnată de către debitor care, așa cum am arătat mai sus, nu a justificat prețul agreat, de 2135,28 lei, prin circumstanțele economice care să fi impus înstrăinarea autoturismului la o valoare inferioară mult atât valorii reale a autoturismului la acea dată, de 5000 euro, cât și valorii primei de casare care era de 3800 lei.
Buna credință a terțul dobânditor contează în acest caz doar în măsura în care acesta a restituit averii debitorului bunul, ceea ce-i conferă deținerea unei creanțe împotriva averii debitorului, în condițiile art. 83 alin. 2 din Legea nr.85/2006.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, neexistând motive de reformare a acesteia, Curtea, față de dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă T. I. împotriva Sentinței Civile nr. 4779/12.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. ȘI ASOCIAȚII IPURL în calitate de administrator judiciar al debitoarei S. L. SRL și intimata pârâtă S. L. SRL PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL L. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.11.2014.
Președinte, M.-SPERANȚA C. | Judecător, G. G. | Judecător, I. P. |
Grefier, C. L. |
Red.Jud. M.S.C.
Tehnored.A.A.
2 ex./6.01.2015
Tribunalul București – Secția a VII- a Civilă
Judecător sindic: A.-E. B.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
