Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 7354/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7354/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 2888/3/2012/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.710
Ședința publică de la 7 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. L. Z.
JUDECĂTOR D. V. JUDECĂTOR A. P.
GREFIER A.-G. S.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta I. M. S.P.R.L. împotriva Sentinței civile nr.7354 din 20 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul T. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Curtea constată că nu sunt probe noi de administrat și apreciind cauza în stare de judecată reține pricina în pronunțare.
CURTEA
Deliberand, retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.7354/20.09.2013, pronuntata de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, s-a respins ca neintemeiata cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulata de reclamantul I. M. SPRL in calitate de lichidator al . impotriva paratului T. G..
In motivare, se arata ca, potrivit art.138 din Legea nr.85/2006, in cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului / lichidatorului judiciar sau, daca administratorul / lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență si/sau a hotarat ca nu este cazul sa introduca actiunea prevazuta de alin. (1), la cererea presedintelui comitetului creditorilor in urma hotararii adunarii creditorilor ori, daca nu s-a constituit comitetul creditorilor, la cererea unui creditor desemnat de adunarea creditorilor sau la cererea creditorului care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor inscrise la masa credala, judecătorului-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
b) au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati;
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati;
g) in luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori.
Raspunderea reglementata de art.138 din Legea nr.85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personala, care intervine numai atunci cand, prin savarsirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, acestia au contribuit la ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa.
Natura juridica a raspunderii reglementate de procedura insolventei este aceea a unei raspunderi speciale, care imprumuta cele mai multe din caracteristicile raspunderii delictuale.
Pentru a putea fi angajata raspunderea membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale ale raspunderii civile delictuale: fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate si culpa.
Insa, pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, iar faptele enumerate in dispozitiile art.138 trebuie sa fi contribuit la ajungerea debitorului in stare de insolventa.
Ca atare, aceasta forma de raspundere reglementata de art.138 din Legea nr.85/2006 nu este o raspundere contractuala izvorata din mandat, nefiindu-i aplicabile regulile de la raspunderea contractuala.
Totodata, nu sunt suficiente simple afirmatii pentru a opera angajarea raspunderii patrimoniale, deoarece partilor le revine, potrivit art.1169 C.civ., sarcina de a-si dovedi sustinerile, invocarea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 nefiind de natura sa atraga in mod automat raspunderea membrilor organelor de conducere caci legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere in sarcina acestora, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar dupa administrarea de dovezi care sa conduca la concluzia ca, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa.
Prin urmare, toate conditiile raspunderii reglementate de procedura insolventei trebuie dovedite, neoperand nicio prezumtie de culpa.
În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege.
În cazul creditorilor, prejudiciul constă în nerecuperarea/diminuarea valorii reale a creanțelor pe care acestia le au față de debitor.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a) - g) ale art. 138 din lege.
Din formularea textului alin.1 al art. 138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil membri organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
Fapta prevăzută la art.138 lit d) din lege cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamantul nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lui în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
La data de 14.11.2013, reclamantul I. M. SPRL in calitate de lichidator al . a depus cerere de recurs împotriva Sentinței Civile nr. 7354/20.09.2013, pronuntata de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, prin care solicita admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe cale de consecință admiterea cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale a paratului T. G. si obligarea acestuia la suportarea pasivului.
In motivare, se arata ca, prin Sentința Civila nr. 8548 din data de 07.09.2012 pronunțata de Tribunalul București Secția a VII - a Civila in dosarul nr._ 12, s-a deschis procedura de insolventa impotriva debitoarei ..
Ulterior, in data de 14.12.2012, in cadrul aceluiași dosar, judecatorul-sindic a dispus . de faliment a debitorului, fiind desemnat lichidator judiciar SP I. M. SPRL.
Se apreciaza ilegala soluția instanței de fond.
Se sustine ca, în prezenta cauza, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., in sensul ca hotarea pronunțata a fost data cu aplicarea greșita a dispozițiilor art.138 (1) lit.d) din Legea 85/2006 privind procedura insolventei. De asemenea, se arata ca instanța de control judiciar trebuie sa analizeze prezentul recurs si prin prisma dispozițiilor art. 304 ind 1 C. proc. civ.
Aspectul pe care întelege sa il combata este acela ca, din perspectiva instanței de fond, nedepunerea la dosar a actelor prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006 in termenul prevăzut de art. 35 din lege ori a raportărilor contabile la organele fiscale nu poate fi asimilata cu neindeplinirea obligației de a tine contabilitatea in conformitate cu legea, in lipsa unor probe certe.
Înstanța de control judiciar nu trebuie sa retina aspectul invocat de instanța de fond, intrucat jurisprudenta este in sens contrar.
Prin Decizia civila nr. 307/05.02.2008 a Curții de Apel Cluj, Secția comerciala, de contencios administrativ si fiscal, se retine ca neprezentarea lichidatorului judiciar a actelor contabile ale societății de către administratorii statutari constituie o premisa pentru aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea 85/2006, iar, dat fiind faptul ca recurentul nu s-a conformat, exista fara indoiala prezumția ca nu s-a ținut o contabilitate conforma cu legea sau contabilitatea societății a fost una fictiva sau a făcut sa dispară unele documente contabile, asa incat corect judecatorul-sindic a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar constatând ca sunt incidente cauzei dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006, fiind angajata răspunderea personala pentru pasivul acesteia.
Prin prisma acestui argument este de reținut ca instanța de fond nu a analizat următoarea situație: intimatul - parat T. G. a avut cunoștința de starea de faliment a debitoarei in condițiile in care a fost adusa la cunoștința publica conform dovezilor anexate la fondul cauzei. Așadar, refuzul de a preda documentele precizate de art. 28 din lege constituie o prezumție relativa de netinere a contabilității in conformitate cu legea si a legăturii de cauzalitate dintre aceasta fapta si ajungerea debitoarei in încetare de plați, ducând la concluzia ca acesta se sustrage de Ia urmărirea creditorilor si de la plata pasivului debitoarei.
Prezumția relativa nu a fost răsturnata la fondul cauzei de către intimatul- parat T. G., intrucat acesta nu a inteles sa depună intampinare prin care sa combată susținerile sale si nici nu a depus acte de unde sa rezulte ca . o contabilitate in conformitate cu legea si ca nu ar fi aplicabile, in privința acestuia, dispozițiile art. 138 alin1 lit. d) din Legea 85/2006.
Si alte hotărâri pronunțate in aceeași materie sunt in același sens. Astfel, in dosarul nr._/3/2006 al Tribunalului București, Secția a Vll-a Comerciala, prin Sentința Comerciala nr. 3409/03.09.2008, instanța de judecata a statuat asupra următoarelor aspecte: cat privește existenta faptei prevăzute de art. 138 lit. d din Legea 85/2006, instanța retine ca paratul nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar evidenta contabila a iocietatii debitoare, (...) in lipsa unei evidente sintetice si a actelor de contabilitate primara nu se pot obține datele necesare identificării imprejurarilor incetarii plaților si a verificării legalității operațiunilor desfășurate. Evidenta contabila avuta in vedere de dispozițiile acestui articol de lege se refera tocmai la existenta registrelor si evidentelor care trebuie întocmite conform normelor in vigoare de societate (Legea 82/1991), fapt nedovedit in speța.
In conformitate cu art.11 alin.(1) din Legea 82/1991 rep., răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității revine administratorului sau persoanei care are obligația gestionarii unității respective, iar, in conformitate cu art.73 lit. c) din Legea 31/1990, administratorii sunt solidari responsabil pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere. In condițiile in care evidenta contabila reprezintă proiecția intregii activități a societății, nerespectarea de către administratorul debitoarei a prevederilor legale in aceasta privința a contribuit la apariția acestei stări.
Având in vedere ca instanța de fond nu a analizat din prisma acestor aspecte nepredarea documentelor, se considera ca, in momentul soluționări cauzei, a interpretat greșit dispozițiile art.138 alin 1 lit.d) din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, iar pe cale de consecința in mod greșit a respins cererea promovata de lichidator.
In drept, se invoca art. 299 si urm Cod Pr Civ, art 138 lit d din Legea nr. 85/2006.
Prezenta cerere este scutita de taxa de timbru si timbru judiciar, conform dispozițiilor art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Intimatul nu a depus intampinare.
Curtea nu a administrat probe noi, nefiind depuse.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, precum si a dispozitiilor art 304¹ Cod Pr Civ (1865), Curtea apreciază nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Lichidatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, susținând că pârâtul-intimat nu a depus documentele contabile solicitate si prevazute de art 28 din Legea nr 85/2006 sau raportarile contabile la organul fiscal, ceea ce echivaleaza cu prezumtia ca nu s-a tinut o contabilitate conforma cu legea sau aceasta a fost fictiva.
Prealabil, trebuie stabilita natura răspunderii instituite de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, din modul de reglementare rezulta ca natura acesteia este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. 1864 (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care dobândesc în această situație unele conotații speciale.
Asadar, săvârșirea unei fapte ilicite se refera la una din actiunile/omisiunile prevăzute limitativ de art 138 alin 1 din legea nr 85/2006. Prin prejudiciu se intelege pasivul societatii debitoare aflate in insolventa ce nu a putut fi acoperit in cursul procedurii. Acestea sunt două condiții necesare, dar nu suficiente pentru antrenarea răspunderii patrimoniale. In plus, reclamantul trebuie să dovedească vinovatia paratului, precum si faptul că insolvența a fost determinată în tot sau în parte de fapta ilicită a persoanei împotriva căreia este exercitată acțiunea în răspundere civilă delictuala. Legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție în sarcina membrilor organelor de conducere, ci a reglementat posibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale după administrarea de dovezi privind săvârșirea faptelor menționate, al căror rezultat a fost insolvența societății sau a contribuit la ajungerea societatii in insolventa.
Referitor la fapta invocata si prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că nu s-a probat în concret faptul ca paratul a tinut o contabilitate fictiva, a facut sa dispara unele documente contabile sau nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea, precum si faptul ca acestea ar fi produs sau ar fi contribuit la starea de insolvență.
Nepredarea documentelor contabile prevazute de art 28 din Legea nr 85/2006 nu presupune in mod automat ca acestea au fost ascunse sau ca sunt neconforme cu dispozitiile legale.
Trebuie precizat ca refuzul de a comunica actele prevazute de art 28 din Legea nr 85/2006 nu se sanctioneaza, conform legislatiei in vigoare, prin atragerea raspunderii personale a membrilor din organele de conducere.
Nici faptul ca paratul nu a depus la Administratia Financiara declaratiile privind obligatiile de plata la bugetul de stat sau alte raportari contabile nu inseamna tinerea unei contabilitati nelegale, in conditiile in care aceasta omisiune se sanctioneaza cu amenda contraventionala.
Simplul fapt ca paratul-intimat nu a depus actele contabile la administratia financiara, chiar daca este o obligatie legala, nu este suficient pentru stabilirea răspunderii daca nu este făcuta și dovada existentei dublei contabilitati sau nerespectarii dispozitiile legale la intocmirea actelor contabile, precum si a legaturii de cauzalitate dintre aceste actiuni si insolventa societara.
Asertiunea recurentului in sensul ca nedepunerea actelor contabile la organul fiscal sau la ORC echivaleaza cu o prezumtie relativa de tinere nelegala sau fictiva a contabilitatii nu poate fi primita. Recurenta pleaca de la premisa ca nedepunerea actelor contabile semnifica tinerea unei contabilitati fictive sau ilicite, insa aceasta este rezultatul unei simple prezumtii. Desi printre mijloacele probatorii se enumera si prezumtiile, acestea, in cazul in care nu sunt legale (adica instituite de lege, ceea ce este cazul in speta, intrucat Legea nr 85/2006 nu reglementeaza o astfel de prezumtie), trebuie să aibă o greutate și puterea de a naște probabilitatea (art. 1203 Cod Civil). Astfel, instanța trebuie sa porneasca de la fapte cunoscute (bazate pe probe directe), care să inducă existența faptului vecin și conex cu cel generator de drepturi. In speta, faptele cunoscute ar fi existenta unei contabilitati fictive sau tinerea nelegala a actelor contabile, insa acestea trebuie dovedite, nefiind suficiente simplele presupuneri sau afirmații ale reclamantului, intrucat acestea nu pot conduce la nasterea prezumției.
Practica judiciara invocata de recurent nu consituie temei pentru admiterea recursului, atat timp cat exista o bogata jurisprudenta in sens contrar.
Concluzionând, Curtea constată că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta I. M. S.P.R.L. împotriva Sentinței civile nr.7354 din 20 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul T. G., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.03.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. L. Z. D. V. A. P.
Grefier,
A.-G. S.
Red.Jud.ZAL/07.04.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Președinte-Judecător sindic: P. M.
| ← Procedura insolvenţei – societăţi pe acţiuni. Decizia nr.... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 1080/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
