Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 836/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 836/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 2442/122/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 239/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 836
Ședința publică de la 02 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. VINȚANU
Judecător A. M. S. U.
Judecător D. A.
Grefier C. M.
****************
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenții pârâți C. M. D. și C. C. împotriva sentinței civile nr.367/20.05.2013, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR TOPAZ INSOLV SPRL și intimații creditori I. T. DE MUNCĂ G. și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, dovada achitării taxelor judiciare de timbru pentru recurs și cerere de judecare a cauzei în lipsă, formulată de recurenți, precum și întâmpinare formulată de lichidatorul judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată că:
Prin sentința comercială nr.756/05.11.2012 a Tribunalului G. s-a dispus trecerea debitorului . în procedura simplificată a falimentului, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar CII F. A.. După preluarea funcției, lichidatorul judiciar a procedat la efectuarea operațiunilor specifice lichidării, întocmind raport final și bilanțul general al lichidării.
Adunarea creditorilor a aprobat propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii falimentului deschise în contra debitorului ., cu descărcarea participanților la procedură de îndatoriri și responsabilități.
Cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței debitorului nu au putut fi identificate deoarece administratorul debitoarei nu a predat lichidatorului arhiva contabilă.
Lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii personale patrimoniale a organelor de conducere în persoana numiților C. M. D. și C. C. în calitate de foști administratori al debitoarei.
În motivarea cererii sale de atragere a răspunderii patrimoniale pentru pasivul neacoperit al debitorului, lichidatorul arată că pârâții și-au încălcat obligația de a-i preda arhiva contabilă, prevăzută de art. 28 din Legea 85/2006.
Prin sentința civilă nr. 367 din 20.05.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ cererea lichidatorului a fost admisă și s-a dispus obligarea, în solidar, a pârâților C. M. D. și C. C. la plata sumei de 51.224 lei către creditorii Administrația Finanțelor Publice G. (51.191 lei) și I. T. de Muncă G. (33 lei).
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul - sindic a reținut că drept temei juridic de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților, lichidatorul invocă existența cazului/cazurilor de răspundere prevăzute de art.138 alin.1 lit. d din Legea 85/2006.
Raportat la probatoriul cauzei tribunalul constată că pârâtele se fac vinovate de comiterea faptelor reținute în sarcina lor de către lichidatorul judiciar, întrucât și-au încălcat obligația legală prevăzută de art. 28 și 44 din Legea 85/2006 de a preda lichidatorului judiciar arhiva contabilă, ceea ce creează în sarcina lor o prezumție de culpă în privința falimentului societății.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a soluționat cauza, deși toate dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu debitoarea . si cu noi pârâții in calitate de administratori au fost îndeplinite prin afișare, ceea ce conduce implicit la concluzia ca s-a încălcat dreptul la apărare.
Recurenții susțin că sentința pronunțata este nelegala si netemeinică si sub aspectul angajații răspunderii lor personale în calitate de foști administratori ai societatii debitoare, întrucât instanța nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, motivând generic faptele reținute în sarcina lor.
Prin Raportul 352/ 22 ianuarie 2013 lichidatorul judiciar CII de Insolventa F. A. stabilește ca împrejurările care au condus la starea de insolventa a societatii este faptul ca administratorii statutari ar fi ținut o contabilitate fictivă, astfel încât stabilește ca persoanele cărora le este imputabila starea de insolventa sunt pârâții, in temeiul art. 138 lit d.
Societatea a functionat efectiv până la sfarsitul anului 2009, dată până la care au fost depuse toate documentele la AFP si de la acel moment datorita condițiilor economice ce au intervenit începând cu anul 2009 (criza economica) societatea nu a mai avut o activitate rentabila; activitatea principală era aceea de comerț cu produse de papetarie, ceea ce a condus la acumularea de datorii ce provin mai mult din impozite pe salarii, contribuții CAS si CASS, si nicidecum din impozitul pe profit. Dovada ca societatea nu a avut profit rezulta si din bilanțul pe anul 2008 si anul 2009.
Toate faptele enumerate de lichidator nu constituie decât riscuri care însoțesc orice activitate comerciala si care conduc uneori la o activitate neprofitabila si poate inevitabil, la insolventa, cum a fost si în cazul societatii debitoare.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 299 si urm. C.pr.civ., art. 3041 c.pr.civ., Legea 85/2006.
În susținerea recursului au fost anexate înscrisuri (f. 9-46).
Intimatul Topaz Insolv SPRL, lichidator judiciar al debitoarei . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul că instanta de fond a făcut o justa si corecta apreciere a materialului probator existent si a obligat parații in solidar la plata sumei de 51.224 către Administrația Finanțelor Publice G. si I. T. de munca G..
În drept: art. 138 lit.c) si lit d) din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, Legea 31/1990, Legea 82/1991. OG 92/2003 si art.998 si urm. Cod civil, Legea 95/2006, Legea 19/2000, Legea 76/2002.
Analizând sentința atacată, în raport de probele administrate, criticile formulate, susținerile părților și temeiul de drept invocat, Curtea apreciază că recursul este fondat.
Astfel, după cum se poate observa, sentința atacată este nemotivată în fapt, cât și în drept. Cu toate că lichidatorul și-a întemeiat cererea și pe dispozițiile art. 138 lit. c din Legea nr.85/2006, judecătorul - sindic nu face referire la acest aspect (deși nici cererea lichidatorului nu este motivată pe lit. c) ci, într-o singură frază, se arată că vinovăția pârâțilr constă în încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 28 și 44 din Legea insolvenței, respectiv nepredarea arhivei contabile către lichidator (ceea ce creează prezumția de culpă în privința falimentului societății).
Însă dispozițiile art. 138 din Legea insolvenței nu instituie prezumția de culpă a administratorilor societății, pretinsele fapte trebuind să fie dovedite.
Art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, reglementează următoarele situații: a fost ținută o contabilitate fictivă, au dispărut unele documente contabile sau nu a fost ținută o contabilitate în conformitate cu legea, or, aceste fapte nu au fost dovedite de lichidatorul judiciar.
Evidența contabilă, așa cum este reglementată de Legea 82/1991, se referă la registrele contabile și situațiile financiare anuale, care trebuie să reflecte întreaga activitate a societății și nu vizează nedepunerea diverselor raportări contabile, care sunt supuse unor sancțiuni distincte și care în nici un caz nu pot favoriza ajungerea societății în stare de insolvență.
Împrejurarea că debitoarea, prin reprezentanta ei, nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe .
De altfel, pentru nedepunerea actelor prevăzute de art. 28, legea 85/2006 stabilește sancționarea administratorului în condițiile art. 147 și nu în condițiile art. 138, deci, fapta nu poate fi încadrată ca o cauză a stării de insolvență .
În ceea ce privește obligația administratorilor de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este ca neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Așadar, faptul că pârâții nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.
Legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată, în baza art. 138 din lege, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate, conform art. 1169 cod civil . Curtea reține și că, prin înscrisurile depuse în recurs, pârâții au dovedit faptul că, pe de o parte C. C. este plecat în Norvegia de la data de 26 octombrie 2012, având contract de munca încheiat cu SPT GROUP NORWAY AS începând cu data de 1 noiembrie 2012, astfel încât nu a avut cunoștință de faptul ca s-a solicitat deschiderea procedurii insolventei societătii (deși a fost citat, prin afișare) primul termen de judecată fiind la data de 5 noiembrie 2013, deci ulterior plecării in Norvegia, pe de altă parte, C. M. D. la data de 1 ianuarie 2013 a plecat la soțul ei C. C. împreuna cu fiica lor, dovada fiind Certificatul de înregistrare Pentru Cetătenii Comunității Economice Europene emis la data de 22 noiembrie 2013.
Concluzinând, Curtea constată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, care atrage moridicarea hotărârii atacate. În plus, în cauză nu s-a administrat nicio dovadă privind incidența dispozițiilor art. 138 lit. c din legea insolvenței.
Față de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (2) și (3) Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica hotărârea atacată, în sensul că,va respinge cererea de atragere a răspunderii materiale a pârâților, ca neîntemeiată.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții pârâți C. M. D. și C. C. împotriva sentinței civile nr.367/20.05.2013, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR TOPAZ INSOLV SPRL și intimații creditori I. T. DE MUNCĂ G. și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G..
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge cererea de atragere a răspunderii materiale a pârâților, ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.04.2014.
Președinte, G. VINȚANU | Judecător, A. M. S. U. | Judecător, D. A. |
Grefier, C. M. |
Red.Jud. G.V.
Tehnored.A.A.
2 ex
Tribunalul G.
Judecător fond: G. U.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – societăţi pe acţiuni. Decizia nr.... → |
|---|
