Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 20/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-01-2014 în dosarul nr. 4955/98/2012/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2448/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 20/2014
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. G.
JUDECĂTOR I. P.
JUDECĂTOR M.-SPERANȚA C.
GREFIER C. L.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă C. I. INSOLVENȚĂ S. I. - LICHIDATOR . împotriva Sentinței civile nr. 1566/15.03.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția Civilă, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata pârâtă C. M. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au fost prezente.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea constată că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin 2 Cod de procedură civilă, motiv pentru care reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomița la 06.03.2013 sub nr._ reclamantul CII S. I. în calitate de lichidator al debitoarei ., a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei C. M. S. în calitate de administrator al debitoarei pentru suma de 3172 lei pasiv neacoperit al societății aflate în insolvență, pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit. d, e din Legea 85/2006.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că administratorul statutar al societății este culpabil pentru stocul de marfă, disponibilitățile bănești din casă în cuantum de 523 lei însușite ilegal de pârâtă, precum și pentru creanțele reprezentate de plățile în avans efectuate și nerecuperate către furnizori în sumă de 280,72 lei, fapt ce a condus la decapitalizarea firmei și imposibilitatea plății datoriilor la scadență.
La data de 15.03.2013, reclamantul și-a precizat cererea, solicitând angajarea răspunderii pârâtei pentru suma de_ lei, respectiv tot pasivul debitoarei.
Tribunalul Ialomița prin sentința civilă nr. 1566F din 15.03.2013, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul CII S. I. în calitate de lichidator al debitoarei . împotriva pârâtei C. M. S..
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut că prin încheierea din data de 13.12.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ 12 s-a deschis procedura simplificată a falimentului debitoarei ., fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar CII S. I..
In ceea ce privește cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului . conform art. 138 al.1 lit. d, e din Legea nr. 85/2006 instanța a respins-o ca nefondată motivat de faptul că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile articolului sus menționat .
Astfel, potrivit art. 138 al.1 lit. d fapta constă în aceea ca „au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, lit- e „au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia”. În prezenta cauză nu s-a făcut vreo dovada în sensul îndeplinirii de către fostul administrator a situațiilor menționate în textul de lege, reclamantul nedepunând la dosar documente din care să rezulte susținerile sale din cererea de antrenare a răspunderii.
Pentru angajarea răspunderii potrivit art. 138 al. 1 în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu, o faptă ilicită a unei persoane, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu, fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție. Pe lângă condițiile generale, art. 138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere, persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere sau orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres și limitativ prevăzute de art. 138 din lege. Din formularea textului alin. 1 rezultă că sunt răspunzători civil membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
Fapta prev. de art. 138 lit. d cuprinde 3 ipoteze. Primele două se referă la faptul că pârâta a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamantul nu a arătat în ce constă contabilitatea fictivă și ce documente contabile a făcut pârâta să dispară, simplele afirmații nefiind dovedite prin mijloace de probă administrate în cauză. Cea de a treia ipoteză a lit. d se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că în primii 2 ani debitoarea a înregistrat numai venituri, fără nici un fel de cheltuieli, nu poate fi asimilat cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe. Instanța reține că pentru întocmirea de către lichidator a Raportului privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență, acesta a solicitat pârâtei numai bilanțul contabil anual la 31.12.2011 și balanța de verificare la 30.09.2012, acte depuse de aceasta și în baza cărora a întocmit raportul. Tribunalul a constatat că pentru reținerea în sarcina pârâtei a faptei prev. la art. 138 lit. d, lichidatorul trebuia să-i solicite acesteia toate documentele societății pentru a putea avea o imagine de ansamblu asupra modalității de ținerea contabilității de către pârâtă. Oricum, neținerea corespunzătoare a contabilității trebuie să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, ceea ce lichidatorul nu a dovedit.
Nici faptele prev. de art. 138 lit. e nu au fost dovedite de reclamant pentru a fi reținută răspunderea pârâtei. Faptul că la data încetării activității, debitoarea figura cu disponibilități în casă în valoare de 523 lei, sumă care nu a fost depusă în fondul colector sau că au fost achitate în avans plăți în valoare de 280,72 lei nu poate conduce în mod automat la concluzia că aceste fapte au condus la apariția stării de insolvență, sumele reținute de lichidator ca producând decapitalizarea firmei fiind infime. Mai mult, chiar lichidatorul menționează că a prezumat că suma de 523 lei a fost însușită ilegal de pârâtă, neavând nicio probă în susținerea afirmațiilor sale.
Sarcina probei incumbă celui care face o afirmație în fața judecății, iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea 85/2006, neînsoțită de administrarea de probe pentru a dovedi activitatea culpabilă a pârâtei în ajungerea debitoarei în încetare de plăți, nu atrage automat răspunderea acesteia deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspunderea în sarcina administratorului.
Instanța a reținut că în cauză nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială a administratorului în lipsa întrunirii cumulative a celor patru condiții: prejudiciu, legătura de cauzalitate, culpa, caracter ilicit al faptei. Pentru angajarea răspunderii trebuie să existe legătură de cauzalitate între fapta ilicită săvârșită de membrii organelor de conducere si prejudiciu. Mai mult aceștia răspund numai dacă starea de insolvență a debitorului reprezintă consecința directă si necesară a faptelor săvârșite de persoanele în cauză ,aspecte ce nu au fost probate de către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. I. DE INSOLVENȚĂ S. I. – lichidator al ., arătând în esență următoarele:
La data de 13.12.2012 a fost deschisă procedura de insolvență asupra debitoarei .. în urma întocmirii raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență lichidatorul judiciar a arătat în cuprinsul acestuia că sunt premise pentru angajarea răspunderii personale a administratorei debitoarei.
Analizând în concret situația anterior menționată consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legiuitor pentru angaja atragerea răspunderii personale prevăzute de art.138 lit. d) și e) din Legea nr.85/2006, astfel:
Se reține culpa administratorului statutar al societății în ceea ce privește stocul de marfă și disponibilitățile bănești din casă în cuantum de 523 lei, care au fost însușite în mod ilegal de administratorul statutar, precum și creanțele reprezentate de plățile în avans efectuate și nerecuperate către furnizorii Anduțu Distribuțion SRL 152,06 lei și Emsiro Impex SRL 128,66 lei, fapt ce a condus la decapitalizarea firmei și imposibilitatea plății datoriilor la scadență.
Raportând situația de fapt existentă la prevederile legii nr.85/2006 rep., respectiv fapta administratorului statutar se circumscrie în prevederile art. 138, alin. 1, lit. e) din Legea 85/2006: „au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia".
Totodată, sunt incidente și prevederile art. 138, lit d), administratorul firmei, ținând o contabilitate fictivă, situația scriptică nu corespunde cu cea faptică, astfel că: „au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
In raport de aceste aspecte, a solicitat admiterea recursului conform art. 304, pct. 7 și 9 din Codul de procedură civilă.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate urmează a respinge recursul ca nefondat.
Susținerile recurentei în sensul că fostul administrator a ținut o contabilitate fictivă, întrucât situația scriptică nu corespunde cu cea faptică nu întrunește condițiile art. 308 alin. 1 lit d din Legea nr.85/2006, pentru a modifica sentința atacată.
Astfel, corect a respins instanța de fond cererea de atragere a răspunderii materiale întrucât lichidatorul nu a motivat în ce sens fostul administrator a ținut o contabilitate fictivă.
Raportările contabile pe care le-a analizat lichidatorul nu au demonstrat în nici un fel cum fostul administrator a ținut o contabilitate fictivă care să fi determinat ajungerea societății în stare de insolvență.
Nici motivele reiterate de recurentă în sensul încălcării dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit e din Legea nr.85/2006 nu au fost demonstrate de lichidator pentru a admite recursul și a modifica în tot sau în parte sentința atacată.
Astfel susținerea recurentei în sensul că fostul administrator a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanelor juridice nu a fost dovedită.
Deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia poate întruni condițiile de existență ale infracțiunii de bancrută frauduloasă.
Cum recurenta nu a făcut dovada că fostul administrator a schimbat destinația unor bunuri ce aparțin societății debitoare, Curtea va respinge și acest motiv de recurs.
Nefiind îndeplinite condițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă pentru a modifica în tot sau în parte hotărârea atacată, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă C. I. INSOLVENȚĂ S. I. - LICHIDATOR . împotriva Sentinței civile nr. 1566/15.03.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția Civilă, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata pârâtă C. M. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Ianuarie 2014.
Președinte, G. G. | Judecător, I. P. | Judecător, M.-SPERANȚA C. |
Grefier, C. L. |
Red.Jud. G.G.
Tehnored.A.A.
2 ex/17.03.2014
Tribunalul Ialomița
Judecător sindic: I. M.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 364/2014. Curtea de... | Acţiune în anulare. Decizia nr. 1949/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
