Acţiune în anulare. Hotărâre din 18-09-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 48563/3/2012
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI–SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1580
Ședința publică de la 18.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. P.
JUDECĂTOR – A. M. G.
JUDECĂTOR – A. A.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul Z. V., împotriva sentinței civile nr._ din 11.12.2013 precum și împotriva sentinței civile nr. 2113 din 26.02.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații . SRL prin lichidator AH & CO EXPERT INSOLV SPRL, P. F. A. și . SRL prin curator special A. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul, personal și asistat de Doamna avocat P. E., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intimata . SRL prin lichidator AH & CO EXPERT INSOLV SPRL a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare în două exemplare.
Se comunică recurentului întâmpinarea formulată de către intimata . SRL prin lichidator AH & CO EXPERT INSOLV SPRL.
În continuare, Curtea acordă cuvântul pe probe.
Apărătorul recurentului solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, în dovedirea cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență, a fondurilor obținut din lichidare și din încasarea de creanțe.
Curtea, deliberând, apreciază ca utile soluționării litigiului înscrisurile solicitate a fi administrate ca probă de către recurent, motiv pentru care încuviințează proba.
De asemenea, Curtea constată că prin întâmpinare intimata debitoare prin lichidatorul judiciar a solicitat proba cu înscrisurile atașate întâmpinării.
Apărătorul recurentului nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de către intimata debitoare prin lichidator.
Curtea, deliberând, încuviințează, de asemenea, și debitoarei prin lichidator proba cu înscrisurile atașate întâmpinării, apreciind că și acestea sunt utile lămurii cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în soluționarea recursului.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Arată că recurentul nu a cunoscut starea de insolvabilitate a societății, nu a avut nici o înțelegere cu asociații debitoarei și nu a avut nici un moment intenția de a leza drepturile creditorilor fiind cumpărător de bună credință. Susține că în cauză nu s-a probat intenția părților de a sustrage bunuri de la urmărirea altor creditori sau de a le leza în orice fel drepturile. Cu privire la al doilea recurs, consideră că cererea de lămurire a dispozitivului trebuia soluționată printr-o încheiere dată în Cameră de Consiliu, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr._/11.12.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă s-a admis acțiunea în anulare formulată de reclamantul AH&CO Expert Insolv SPRL în contradictoriu cu pârâții . SRL, Z. V. și P. F. și în consecință, s-a anulat factura fiscală nr._/21.04.2011 prin care pârâtul . SRL a vândut autoturismul Audi A4 cu nr. de înmatriculare B-05-BUXcătre pârâtul Z. V.. Prin aceeași sentință, s-a anulat actul subsecvent, respectiv contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 07.05.2011 între pârâtul Z. V. în calitate de vânzător și pârâtul P. F. A. în calitate de cumpărător, dispunându-se în sarcina pârâtului P. restituirea în patrimoniul pârâtei debitoare a autoturismului sau a diferenței de valoare dintre suma achitată și suma rezultată din raportul de expertiză ca preț real al bunului.
Pentru a pronunța această hotărâre ,tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentinta civila nr 2006/15.02.2012 a fost deschisa procedura generala a insolventei impotriva debitoarei . SRL, desemnandu-se administrator judiciar.
Prin sentinta civila nr 6649//06.06.2012 a fost declansata procedura falimentului impotriva societatii debitoare
În exercitarea atributiilor specifice, lichidatorul judiciar a constatat existenta unor tranzactii frauduloase in activitatea debitoarei, fiind vorba de factura fiscala nr_/21.04.2011 prin care paratul . SRL a instrainat catre Z. V. autoturismul AUDI A4 . WAUZZZ8E15A090923 inmatriculat sub nr_ pentru suma de 6.048 lei plus TVA si de asemenea, de contractul de vanzare cumparare incheiat la data de 07.05.2011, prin care paratul Z. V. a instrainat acelasi autoturism catre paratul P. F. A. la pretul de 3.000 euro.
Din actele aflate la dosar a rezultat ca autoturismul marca AUDI A4 a fost vândut de catre debitoare la data de 21.04.2011, procedura insolventei fiind deschisa impotriva debitoarei la data de 15.02.2012, vânzarea realizându-se asadar in termenul de 3 ani dinaintea deschiderii procedurii insolventei.
De asemenea, in cauza a existat un act subsecvent incheiat in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, respectiv la data de 07.05.2011.
Pretul la care s-a realizat vanzarea atat catre tertul dobanditor cat si subdobanditor reprezinta un pret disproportionat fata de valoarea de piata a bunului din momentul instrainarii, raportul de expertiza depus la dosar si necontestat de catre niciuna din parti, aratand ca valoarea reala a autoturismului era de 6.100 euro.
A reținut instanta ca vanzarea efectuata prin factura fiscala nr_/21.04.2011 este frauduloasa, pretul la care autoturismul a fost instrainat fiind de 6.048 lei plus TVA, respectiv un pret total de 7.500 lei, fata de valoarea reala a bunului de 6.100 euro.
Sustinerile paratului Z. V. in sensul ca in factura a fost trecut in mod gresit pretul de 7500 lei, in realitate platindu-se suma de 7.500 euro, au fost considerate neintemeiate, fiind lipsite de orice suport probator.
Instanța a reținut ca paratul a cumparat bunul la pretul propus de acesta, intentia sa fiind de revanzare a bunului, la interval de 16 zile de la cumpararea masinii, paratul mergand in targul de masini V. si valorificand autoturismul la un pret mult mai mare, dupa realizarea in prealabil a unei operatiuni de cosmetizare a bunului.
Atata vreme cat pretul platit rezulta dintr-o factura semnata de ambele parti si nu a fost administrata nicio proba contrara, instanta a retinut suma de 7.500 lei ca fiind suma efectiv platita de parat.
Raportat insa atat la sustinerile paratului formulate pro causa si de asemenea la faptul ca acesta a vandut bunul . scurt la un pret net superior valorii de cumparare, tribunalul a constatat ca fata de paratul Z. V. sunt incidente si dispozitiile art. 80 alin 1 lit. c) din legea 85/2006, partile implicate in prima operatiune de vanzare avand intentia de a sustrage bunurile de la urmarirea de catre creditori.
Cu privire la actul subsecvent incheiat, respectiv contractul de vanzare cumparare din data de 07.05.2011 s-a reținut ca acesta reprezinta un act fraudulos doar din perspectiva incalcarii dispozitilor art. 80 alin. 1 lit. b) respectiv pretul cu care a fost cumparat bunul, fiind vadit disproportionat fata de valoarea reala a acestuia, rezultata din raportul de expertiza.
Dispozitiile art . 85 alin. 3 din legea 85/2006 instituie o prezumtie relativa de frauda in dauna creditorilor in cazul valorificarii bunului la un pret mai mic decat valoarea reala a acestuia, prezumtia putând fi rasturnata de debitor, in cauza nefacându-se insa nicio proba prin care sa se rastoarne prezumtia legala.
S-a reținut ca paratului P. nu ii sunt aplicabile dispozitiile art. 80 alin. 1 lit. c), nefiind dovedita intelegerea acestuia cu paratul Z., textul mentionat incriminand actele incheiate „cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile”.
Intrucat pentru anularea actului incheiat in cei 3 ani anteriori intrarii societatii debitoare in insolventa este suficienta existenta cel putin a unuia dintre cazurile prevazute de art. 80 din legea 85/2006, instanta a retinut ca si actul subsecvent incheiat intre Z. si Paviluc este fraudulos, avandu-se in vedere pentru acest act dispozitiile art. 80 alin. 1 lit. b) din legea insolventei.
Avand in vedere faptul ca in prezent, autoturismul se afla la paratul P. instanta a dispus obligarea paratului la restituirea bunului sau a diferentei de valoare dintre suma achitata si suma rezultata din raportul de expertiza ca pret real al bunului.
Ulterior, la data de 26.02.2014, la cererea reclamantului instanța a pronunțat sentința civilă nr. 2113/26.02.2014 prin care, în baza dispozițiilor art. 281 ind. 1 c.p.c. a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr._/11.12.2013 în sensul obligării pârâtului P. F. A. la restituirea în patrimoniul debitoarei a bunului sau a diferenței de valoare dintre suma achitată și suma rezultată din raportul de expertiză, respectiv 4564 euro inclusiv TVA, reprezentând echivalentul sumei de 18. 669,49 lei.
Z. V. a declarat recurs împotriva ambelor hotărâri considerându-le nelegale și netemeinice.
Astfel, în ceea ce privește sentința civilă nr._/11.12.2013, recursul se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 c.p.c.
Se arată în dezvoltarea motivului de recurs ca nici un moment nu a cunoscut starea de insolvabilitate a societății Buks Internațional Imex SRL, nu a avut o înțelegere cu nici unul dintre asociații acestei firme si nu a avut nici un moment intenția de a leza drepturile creditorilor fiind cumpărător de buna credința.
Susține recurentul că nu este un profesionist, transferul patrimonial operand către o persoana fizica, in vârsta, care nu cunoștea foarte bine cum ar trebui procedat in aceste cazuri.
La momentul încheierii contractului de vanzare-cumparare debitorul nu a urmărit si nici nu a acceptat posibilitatea vătămării creditorilor săi in beneficiul său. Art.80 alin. 1 lit.b) reglementează o situație similara leziunii din dreptul comun numai sub aspectul prejudiciului care este egal cu disproporția de valoare intre contraprestatii, cu diferența ca prejudiciul nu se produce direct in patrimoniul debitorului ci se reflecta asupra creditorilor. În speța, vânzarea acestui bun a avut loc in condiții normale ale activității curente ale societății, bunul vândut nu a constituit un bun important al societății si nici nu s-a urmărit de către nici o parte contractanta fraudarea creditorilor. Societatea mai avea in patrimoniu la acea data bunuri de valoare importanta. Totodata, la momentul vânzării autoturismului nu era constatata starea de insolvabilitate a societății (ea a fost declarata la solicitarea creditorului Administrația Finanțelor Publice sector 3 la 15.02.2012), tot la acel moment societatea mai avea bunuri in patrimoniu (dovada stand vânzarea de către lichidator a acestora așa cum rezulta din notificarea raportului asupra fondurilor obținute din lichidarea bunurilor si din încasarea de creanțe nr. 1 si a planului de distribuire nr. 1 privind pe debitoarea Buks Internațional Imex SRL -v. BPI nr._/22.11.2013 si din planul de distribuire intre creditori nr.1 privind pe debitoarea Buks Internațional Imex SRL- v. BPI nr._/22.11.2013 dar si din raportul nr. 1 asupra fondurilor obtinute din lichidarea bunurilor si din încasarea creanțelor pentru debitoarea Buks Internațional Imex SRL-v BPI nr._/22.11.2013). Susține recurentul că la momentul vânzării autoturismului, deja amortizat in contabilitate, aceasta operațiune reprezenta doar una normala in condițiile activității sale curente.
Arată că lichidatorul judiciar, in raportul intocmit in baza art.59 din lg.nr.85/2006 menționează ca societatea a avut tot timpul datorii si ca "nu a avut lichiditate in anii analizați pentru achitarea datoriilor înregistrate la 2006, 2007 si 2008.
În ceea ce privește recursul declarat de Z. V. împotriva sentinței civile nr. 2113 din 26.02.2014 pronunțata de Tribunalul București Secția a Vll-a civila in dosarul nr._ se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Se susține că instanța de judecata a soluționat cererea in ședința publica, printr-o noua sentința fără sa lămurească in vreun fel de ce adopta aceasta soluție, cu toate ca nu i-a fost făcuta o cerere pentru completarea hotărârii, temeiul de drept invocat vizând pronunțarea instanței pe aceasta solicitare prin intermediul unei încheieri si nu a unei sentințe.
Recurentul consideră că în aceste condiții, instanța de fond a incalcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă și in conformitate cu dispozițiile art.304 pct.5 c.pr.civ., solicită casarea hotărârii atacate.
Nu in ultimul rând arată că cea de-a doua tranzacție încheiata intre Z. si paratul P. a avut ca preț de vânzare suma de 8000 euro si nu de 3000 euro, cum a reținut instanța de fond.
Nu s-au cerut și nu s-au administrat alte probe noi.
Analizând hotărârile recurate prin prisma criticilor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin sentința atacată s-a anulat convenția de vânzare cumpărare a autoturismului Audi 4 încheiată de către debitoare în calitate de vânzătoare cu recurentul Z. V., în calitate de cumpărător în temeiul prevederilor art. 80 alin. 1 lit. c) din legea nr. 85/2006.
Potrivit prevederilor art. 80 alin. 1 „administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin următoarele acte:
c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;”.
Tranzacția dintre . SRL și Z. V. privind autoturismul marca Audi a avut loc în cei trei ani anteriori intrării în insolvență a debitoarei și s-a încheiat pentru suma de 7500 lei, astfel cum se menționează pe factura fiscală nr._/21.04.2012 depusă la dosar, fila 9.
Recurentul Z. V. susține, în esență, că nu s-a dovedit participarea sa la fraudarea creditorilor debitoarei . SRL.
Curtea apreciază că este neîntemeiată critica, întrucât, din probele aflate la dosar reiese că pârâtul Z. V. a invocat necunoașterea împrejurării că vânzătorul mașinii este o societate comercială, însă, a semnat factura ce reprezintă actul scris al tranzacției încheiate în care se precizează la rubrica vânzător „. SRL”, cu semnătură și ștampilă.
De asemenea, în mod clar se precizează suma ce a reprezentat prețul plătit de Z. V. pentru cumpărarea autoturismului de la societatea debitoare, respectiv „7500 lei”, și în nici un caz 7500 euro, cum a afirmat în fața instanței de fond.
Împrejurarea că societatea debitoare . SRL nu se afla în procedura insolvenței la data înstrăinării bunului către Z. V. nu are relevanță, întrucât vânzarea s-a făcut în perioada suspectă, respectiv în cei 3 ani anteriori intrării debitoarei în procedura insolvenței, astfel cum prevede art. 80 alin. 1 din legea nr. 85/2006.
Un alt fapt corect reținut de instanța de fond ca fiind un argument în susținerea intenției de fraudare este acela al înstrăinării imediate a autoturismului de către Z. V. după numai două săptămâni de la achiziționare la un preț mai mare, respectiv 3000 euro, deși prețul real, de piață al bunului era de 6100 euro. În motivarea recursului acesta susține că de fapt prețul corect al vânzării către P. este de 8000 euro, nu 3000 euro. Așadar, rezultă limpede că valoarea bunului era mult mai mare decât cea la care a avut loc transferul dintre debitoare și Z. V. și că această împrejurare era cunoscută de către acesta, iar acest context demonstrează încă o dată existența intenției de fraudare a creditorilor debitoarei.
Referitor la criticile prin care se arată că înstrăinarea autoturismului a reprezentat o operațiune firească din activitatea societății, Curtea reține că în conformitate cu dispozițiile art. 80 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 în ceea ce o privește pe debitoare fraudarea creditorilor este prezumată, prezumție ce nu a fost răsturnată, având în vedere că și în condițiile în care a avut loc o amortizare a bunului vândut prețul la care a fost înstrăinat a fost mult mai mic decât cel real, astfel cum a concluzionat expertul specialist care a evaluat bunul și care nu a fost contestat de către recurent.
În considerarea celor anterior reținute, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate criticile recurentului cu privite la sentința civilă nr._/11.12.2013.
Referitor la sentința civilă nr. 2113/26.02.2014 prin care s-a lămurit prima sentința, criticată de recurentul Z. V. pentru încălcarea dispozițiilor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 c.p.c. Curtea reține că în cauză s-a formulat în temeiul dispozițiilor art. 281 ind. 1 c.p.c. de către lichidatorul AH& CO Expert Insolv SPRL o cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr._/ 11.12.2013 în sensul precizării sumei ce reprezintă diferența de valoare pe care trebuie să o plătească P. F. în cazul în care nu restituie bunul.
Potrivit dispozițiilor art. 281 ind. 1 alin. 1 c.p.c, „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.
Într-adevăr, alin. 2 al art. 281 ind. 1 c.p.c. prevede că, instanța va rezolva cererea de urgență, prin încheiere, dată în camera de consiliu, cu citarea părților.
Instanța a soluționat cererea în ședință publică printr-o sentință. Recurentul nu a afirmat și nici nu a probat vătămarea suferită prin faptul că instanța a soluționat cauza în ședință publică, nu în camera de consiliu și printr-o sentință, nu prin încheiere. Au fost respectate dispozițiile privind citarea părților.
În lipsa unei vătămări care nu ar putea fi remediată în alt mod decât prin desființarea respectivei hotărâri, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile invocate și nu există motive de casare a acestei sentințe.
În concluzie, în temeiul art. 312 alin. 1 c.p.c. Curtea va respinge ambele recursuri, ca fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de recurentul Z. V., împotriva sentinței civile nr._ din 11.12.2013 precum și împotriva sentinței civile nr. 2113 din 26.02.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații . SRL prin lichidator AH & CO EXPERT INSOLV SPRL, P. F. A. și . SRL prin curator special A. A., ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.09.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. P. A. M. G. A. A.
Grefier,
L. E. A.
Red.Jud.I.P.
31.10.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: M. M.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 1741/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
