Contestaţie. Decizia nr. 1745/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1745/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 70530/3/2011/a15
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI–SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1745
Ședința publică de la 09.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. P.
JUDECĂTOR – A. M. G.
JUDECĂTOR – A. A.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta B. Comercială Română SA, împotriva sentinței civile nr. 1480 din 11.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații . prin administrator judiciar CDC Insol IPURL, G. R. Maxwell, Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice a Municipiului București in reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 2, . SRL, . SA, . G. I. SA, Instituția P. Orașului Voluntari, ., SC O. H. LTD, ., . SRL, F. R. SRL, . SA, . prin administrator special Prelea G..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a înaintat la dosar înscrisurile solicitate de către instanță.
Având în vedere faptul că recurenta, prin cererea de recurs a solicitat judecata în lipsă Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
P. sentința civilă nr. 1480/ 11.02.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a vii-a Civilă s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de creditoarea BCR SA împotriva măsurilor dispuse de administratorul judiciar Legal Recovery IPURL în raportul de activitate depus la data de 29.08.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
P. încheierea de cameră de consiliu din data de 22.11.2011 a Tribunalului București - Secția a VII-a civilă (fostă comercială), pronunțată în dosarul nr._ 1, la cererea debitoarei . s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma generală, având în vedere intenția declarată a debitoarei de fi supusă procedurii de reorganizare judiciară, s-a desemnat un administrator judiciar și s-au luat măsurile legale subsecvente deschiderii procedurii insolvenței.
P. sentința civilă nr.3627/09.04.2013 s-a confirmat planul de reorganizare judiciară întocmit de debitoare, prin administrator special, și s-a dispus executarea planului în perioada cuprinsă între data confirmării și luna februarie 2016 inclusiv.
În dosarul de insolvență, la data de 29.08.2013 administratorul judiciar LEGAL RECOVERY IPURL a depus raportul de activitate în care sunt evidențiate cheltuielile (plățile) dispuse în perioada ianuarie – august 2013, raport împotriva căruia, la data de 02.09.2013 (data poștei), creditoarea . depus o contestație ce a fost înregistrată ca dosar distinct sub nr._, asociat dosarului de insolvență.
În motivarea contestației, prin care s-a solicitat constatarea nelegalității și anularea plăților făcute de administratorul judiciar în perioada ianuarie – august 2013, creditoarea-contestatoare a arătat că în raportul depus nu este evidențiată o diferență de sumă de 130.384,09 lei rămasă în urma distribuirilor. P. raport se menționează că s-au făcut plăți către . și GDF SUEZ SA, în valoare de 91.986,74 lei, deși acestea au fost refacturate către chiriașii vilelor aparținând debitoarei, prin urmare debitoarea nu plătește în mod real din patrimoniul său aceste utilități și plățile respective nu trebuia să fie făcute din sumele încasate de debitoare din valorificarea unui activ (vila nr.10) al debitoarei. Încasările debitoarei, potrivit aceluiași raport, sunt de 1.255.884,09 lei, ce includ și prețul obținut pentru vânzarea vilei nr.10, iar plățile care s-au trecut în raport sunt în cuantum de 1.219.310 lei. Având în vedere că prin raport s-a distribuit deja suma de 985.000 lei, rezultă că, în afara tabelului de distribuire din raport, s-au mai făcut plăți de 233.000 lei și, deoarece suma de 91.800 lei, constând în plata utilităților către . și GDF SUEZ SA, nu este efectiv suportată din averea debitoarei, rezultă că plățile reale sunt de 140.000 lei. Pe de altă parte, prin scăderea din suma totală încasată de 1.255.884,09 lei a distribuirilor de 985.000 lei, rezultă suma de distribuit 270.384,09 lei din care, scăzând plățile reale de 140.000 lei, este evident că în contul debitoarei trebuia să existe și diferența de 130.384,09 lei.
Contestatoarea a mai arătat că plățile au fost dispuse nelegal, respectiv s-au încălcat dispozițiile art.49 alin.1 și alin.2 din lege, fiind vorba de plăți efectuate pentru plata unor servicii către creditori necunoscuți în procedură și fără aprobarea comitetului creditorilor, și cele prevăzute de art.23 din lege, în sensul că nu a existat aprobarea comitetului privind numirea și nivelul remunerațiilor persoanelor de specialitate care au fost plătite potrivit raportului contestat. S-a invocat și nerespectarea art.102 alin.4 și 5 din lege, deoarece administratorul judiciar a dispus plata către creditori nemenționați în programul de plată al planului de reorganizare, și lipsa aprobării din partea comitetului creditorilor, conform art.106 alin.1 din lege, pentru raportul în care sunt precizate plățile contestate.
Administratorul judiciar a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Tribunalul a apreciat că primul motiv de contestare a legalității cheltuielilor (plăților) consemnate în raportul de activitate depus în dosarul de insolvență la data de 29.08.2013, referitor la neevidențierea unui excedent de lichidități existent în averea debitoarei, nu are relevanță pentru obiectul cauzei. Împrejurarea că în raportul arătat nu ar fi trecută o parte din suma de bani rămasă după distribuirile făcute de administratorul judiciar din fondurile obținute, prin valorificarea în cursul reorganizării unui imobil (vile de locuit) al debitoarei, nu afectează în nici un fel valabilitatea plăților contestate de creditoarea . în averea debitoare mai sunt sume de bani nedistribuite, acestea urmează a fi folosite la plata debitelor născute din activităților curente ale debitoarei ori, după caz, la plata creanțelor trecute în programul de plată al planului de reorganizare.
Pe de altă parte, aspectul invocat privind caracterul pretins nereal al plăților efectuate către furnizorii . și GDF SUEZ SA, aspect în baza căruia contestatoarea trage concluzia că în averea debitoarei ar mai fi rămas nedistribuită o sumă de 130.384,09 lei, a fost găsit vădit neîntemeiat, deoarece plățile respective trebuiau să fie efectuate de debitoare, potrivit obligațiilor sale contractuale. În acest sens, pentru a asigura utila și neîntrerupta folosință a imobilelor sale ocupate de chiriași, debitoarea are obligația, conform contractelor încheiate cu acești furnizori, să achite integral și la termen facturile de utilități, urmând ca ulterior, pe măsură ce chiriașii imobilelor achită utilitățile conform refacturărilor făcute de debitoare, sumele plătite de chiriași să intre în patrimoniul debitoarei și să fie folosite la plata creditorilor și a debitelor curente aferente reorganizării.
Sub aspectul criticilor de nelegalitate invocate de creditoare în baza dispozițiilor art.23 și art.49 alin.1 și alin.2 din Legea nr.85/2006, instanța a constatat că plățile contestate au fost dispuse pentru achitarea unor cheltuieli ce pot fi încadrate în categoria debitelor curente, născute din continuarea activității societății în procedura de reorganizare, fiind efectuate pentru achitarea unor servicii și lucrări strict necesare și utile executării planului de reorganizare. Astfel, cheltuielile respective s-au făcut pentru plata serviciilor de pază și întreținere a imobilelor debitoarei, pentru efectuării reparațiilor curente la aceste imobile și pentru auxiliarii folosiți de administratorul judiciar în activitatea de supraveghere a activității societății și de administrare a procedurii. Toate debitele aferente activității curente a debitorului sunt supuse regimului juridic stabilit de art.64 alin.6 din lege, în sensul că sunt creanțe născute după deschiderea procedurii care se plătesc de îndată din fondurile obținute în procedură, fără a fi nevoie să fie înscrise în tabelul creditorilor.
S-a reținut totodată și faptul că se ignoră de către contestatore că după . procedura de reorganizare, acesta are obligația de a plăti nu doar creanțele din programul de plată accesoriu planului de reorganizare, ci și toate creanțele născute din activitatea continuată în cursul reorganizării, fără a fi necesară trecerea lor expresă în plan, potrivit art.64 alin.6 din lege, obligație pe care debitoarea, prin plățile dispuse de administratorul judiciar, și-a îndeplinit-o întocmai.
Plata sumelor reprezentând prețul serviciilor de pază și protecție prestate de creditorul ., conform contractului de prestări servicii nr.37/04.05.2012, este valabilă și prin prisma dispozițiilor art.121 alin.1 pct.1 din lege, având în vedere că a fost efectuată din fonduri obținute din valorificarea unui imobil afectat de o ipotecă constituită în favoarea contestatoarei-creditor garantat, în sensul că plata în discuție s-a făcut pentru achitarea unor cheltuieli de conservare (pază și protecție) a activelor debitoarei, inclusiv a imobilului valorificat, or aceste cheltuieli trebuie plătite cu prioritate, înainte de plata creditorului garantat, conform dispozițiilor legale menționate.
Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art.106 alin.1 din lege, instanța a apreciat că în speță nu sunt aplicabile aceste dispoziții ce vizează un raport trimestrial privind situația financiară a averii debitorului aflat în reorganizare și care se întocmește de administratorul special ori de administratorul judiciar, deoarece obiectul contestației de față nu îl constituie un astfel de raport, ci un raport de activitate al administratorului judiciar, întocmit conform art.21 din lege, în care sunt evidențiate plăți (cheltuieli) dispuse din averea debitoarei într-o anumită perioadă de timp.
B. C. R. SA a declarat recurs împotriva acestei sentințe solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 c.p.c modificarea in tot a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației împotriva raportului privind descrierea modului de indeplinire a atribuțiilor intocmit in conformitate cu prevederile art.21 din Legea nr.85/2006 privind debitoarea ..
Recurenta susține în dezvoltarea motivului invocat - greșita aplicare a legii - că instanța de fond da o justificare pentru efectuarea cheltuielilor, („cheltuielile respective s-au efectuat pentru achitarea unor servicii si lucrări necesare si utile executării planului de reorganizare") dar nu arata modul in care au fost respectate dispozițiilor art.49 alin. 2 si art. 23 din Legea nr.85/2006, care impun o aprobare expresa din partea Comitetului Creditorilor.
Indiferent de faptul ca aceste servicii si lucrări erau necesare si ca s-au născut din continuarea activității societății debitoare atâta timp cat debitoarea se afla in procedura insolventei trebuiesc respectate dispozițiile art.49 alin.2 si art.23 din Legea nr.85/2006, care prevăd im mod imperativ un acord expres din partea Comitetului creditorilor.
Arată faptul ca în perioada de observație evidențiata in acest raport de activitate contestat, respectiv in lunile ianuarie 2013- aprilie 2013 au fost efectuate plați cu incalcarea art. 49 alin. 2 din Legea nr.85./2006.
Afirmă că societățile comerciale către care s-a făcut plățile nu reprezintă creditori cunoscuți intrucat niciuna dintre ele nu se regăsește in tabelul definitiv al creanțelor.
Mai mult decât atat, recurenta arată faptul ca contractul de prestări servicii ce a intervenit intre societatea debitoare .. si S.C. Blackhawk Security S.R.L., a fost încheiat la data de 04.05.2012, in perioada de observație, deci este evident ca nu este un creditor cunoscut ci un nou prestator de servicii, iar încheierea unui astfel de contract trebuie sa respecte prevederile art.49 alin.(2) din Legea nr.85/2006.
Reiese cu claritate ca in situația in care plățile nu sunt efectuate către creditori cunoscuți, acestea trebuie autorizate de către administratorul judiciar, care va convoca o ședința a comitetului creditorilor in vederea supunerii spre aprobare a acestor plați si contracte.
P. întâmpinarea depusă la dosar, intimata CDC Insol IPURL a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, Curtea constată recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a respins ca neîntemeiată contestația formulată de recurentă în calitate de creditoare față de măsurile luate de administratorul judiciar și consemnate în raportul de activitate depus la dosar la data de 29.08.2013.
Motivul de recurs privind greșita aplicare a legii (art. 304 pct. 9 c.p.c) invocat de către recurentă se referă la criticile aduse prin contestație cu privire la caracterul necuvenit al plăților efectuate de administratorul judiciar către creditorii Blackhawk Security SRL, E. E. SA, GDF Suez SA care nu sunt cunoscuți și trecuți în tabel și în programul de plăți aferent planului de reorganizare al debitoarei, la evidențierea unei sume de bani rămasă la dispoziția debitoarei și nedistribuită, la încălcarea prevederilor art. 49 alin. 2 și 23 din legea nr. 85/2006.
Criticile sunt neîntemeiate.
Astfel, în mod corect a constatat instanța fondului că neevidențierea în raportul de activitate depus la dosar la data de 29.08.2013 a unui excedent de lichidități existent în averea debitoarei nu afectează cu nimic valabilitatea plăților efectuate și contestate de creditoarea contestatore întrucât dacă au rămas sume de bani nedistribuite acestea vor fi folosite pentru plata creanțelor din programul de plăți sau pentru plata debitelor născute din activitatea curentă a debitoarei.
Referitor la plățile făcute către creditori necunoscuți ce nu au fost trecuți în tabelul de creanțe și în programul de plăți, plăți contestate ca fiind făcute cu încălcarea dispozițiilor art. 49 alin. 2 și art. 23 din Legea nr. 85/2006 Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.49 alin. 1 din legea nr. 85/2006 pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, respectiv sub supravegherea administratorului special, dacă debitorul a formulat cerere de reorganizare și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare și sub conducerea administratorului special, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. Din înscrisurile de la dosar și din întâmpinarea depusă de administratorul judiciar rezultă că plățile contestate au fost făcute pentru achitarea unor cheltuieli din categoria debitelor curente născute din continuarea activității societății în procedura de reorganizare. Aceste cheltuieli s-au făcut pentru plata unor servicii și lucrări strict necesare executării planului de reorganizare deoarece se referă la servicii de pază și întreținere imobile ale debitoarei, pentru efectuarea unor reparații curente la aceste imobile.
Contrar susținerilor recurentei, numai acele acte operațiuni și plăți care depășesc condițiile menționate la alin. 1 vor putea fi autorizate în exercitarea atribuțiilor de supraveghere de administratorul judiciar care va convoca o ședință a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special(art. 49 alin.2 din legea nr. 85/2006). Or, în cauza de față, plățile s-au făcut în conformitate cu dispozițiile art. 49 lin. 1 din lege care nu necesită aprobarea comitetului creditorilor.
După . procedura de reorganizare acesta are obligația de a plăti creanțele din programul de plăți dar și toate creanțele născute din activitatea curentă desfășurată în cursul reorganizării.
Art. 23 din legea nr. 85/2006 privește angajarea de către administratorul judiciar a unor profesioniști de specialitate în vederea îndeplinirii atribuțiilor administratorului judiciar, fiind evident că textul de lege nu se referă la angajarea persoanelor care prestează servicii de pază întrucât nu servesc la îndeplinirea atribuțiilor administratorului judiciar astfel cum sunt definite acestea de art. 20 din legea insolvenței. Paza materială a bunurilor din averea debitoarei constituie o cheltuială necesară conservării patrimoniului debitoarei care nu îmbracă un caracter excepțional pentru a atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 49 alin. 2 din legea nr. 85/2006 așa cum greșit susține recurenta.
În concluzie, în considerarea celor reținute anterior, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile invocate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 c.p.c. urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta B. Comercială Română SA, împotriva sentinței civile nr. 1480 din 11.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații . prin administrator judiciar CDC Insol IPURL, G. R. Maxwell, Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice a Municipiului București in reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 2, . SRL, . SA, . G. I. SA, Instituția P. Orașului Voluntari, ., SC O. H. LTD, ., . SRL, F. R. SRL, . SA, . prin administrator special Prelea G., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.10.2014.
Președinte, Judecător,Judecător,
I. P. A. M. G. A. A.
Grefier,
L. E. A.
Red.Jud.I.P.
29.10.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: S. C. V.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 1013/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie. Decizia nr. 1741/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
