Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1354/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1354/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 61269/3/2011*
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1354
Ședința publică de la 12.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. A.
JUDECĂTOR – I. P.
JUDECĂTOR – A. M. G.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta Direcția V. Buget Local Sector 2, împotriva sentinței civile nr.2611 din 07.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații . SRL prin lichidator Fineco Insolvency SPRL, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 2 și B. L. IFN SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea constată că dosarul de fond nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2611 din 07.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, atacată în cauza de față se află atașat la dosarul nr._ /a1, fiind înaintat de tribunal la acel dosar, aflat pe rol în ședința de judecată la acest termen, urmând ca la pronunțarea în cauza de față să se aibă în vedere înscrisurile din acel dosar; având în vedere faptul că recurenta, prin cererea de recurs a solicitat judecata în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2611 pronunțată la data de 07.03.2014 în dosarul_, Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, prin judecătorul sindic, a dispus închiderea procedurii falimentului derulată față de debitoarea . SRL, precum și celelalte măsuri de ordin procedural legal aferente închiderii procedurii.
Pentru a pronunța această sentință civilă tribunalul a reținut că lichidatorul desemnat în cauză, Fineco Insolvency SPRL, în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 85/2006, a aratat ca societatea nu detine bunuri in patrimoniu, astfel ca se impune inchiderea procedurii conform art. 131 din legea nr. 85/2006.
În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune si radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Întrucât din rapoartele lichidatorului judiciar si din înscrisurile depuse la dosar, instanța a retinut ca debitoarea nu deține bunuri mobile si imobile în patrimoniu din a căror valorificare sa poată fi acoperite creanțele înscrise în tabelul creditorilor, în baza art.131 din Legea 85/2006, a dispus închiderea procedurii.
Împotriva acestei sentințe civile creditoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București a declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul dispunerii continuării procedurii insolvenței față de debitoare pentru valorificarea bunurilor din averea acesteia în vederea plății creanțelor.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, invocându-se art.304 pct.10 și 3041 C.pr.civ. că tribunalul a dispus în mod greșit închiderea procedurii falimentului pentru motivul lipsei de bunuri din averea debitorului, deoarece aceasta figurează în evidențele fiscale ale recurentei cu mai multe mijloace auto de transport, cu privire la care până în prezent nu s-a făcut dovada că ar fi ieșit din patrimoniul debitoarei.
În susținerea motivelor de recurs formulate recurenta a depus înscrisuri la dosarul cauzei.
Față de acestea, analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Tribunalul a dispus în mod temeinic și legal, prin sentința atacată, închiderea procedurii falimentului față de debitoarea . SRL, în temeiul dispozițiilor art.131 din Legea 85/2006.
Potrivit acestor dispoziții legale, în orice stadiu s-ar afla procedura insolvenței judecătorul sindic trebuie să dispună închiderea procedurii insolvenței în cazul în care constată că sunt îndeplinite două condiții expres, și limitativ prevăzute de legiuitor, referitoare la inexistența (în fapt) a bunurilor în averea debitorului sau insuficiența acestora pentru acoperirea cheltuielilor de administrare, în continuare, a procedurii insolvenței și, respectiv, neoferirea de către creditori a sumelor de bani necesare pentru aceste cheltuieli. În cauză ambele condiții erau îndeplinite, astfel cum rezultă din raportul întocmit de lichidatorul în cauză în ceea ce privește neidentificarea în fapt de bunuri în averea debitorului și din lipsa oricărui indiciu că vreunul dintre creditorii în cauză s-ar fi oferit să susțină cu bani proprii cheltuielile pe care le-ar implica eventuala continuare a derulării procedurii în cauză. Rațiunea pentru care în lipsa existenței în fapt a unor bunuri în averea debitorului se impune închiderea procedurii constă în aceea că nemaiexistând obiectul valorificării de bunuri pentru acoperirea pasivului nu se mai justifică nici urmărirea scopului procedurii, prevăzut de art.2 din Legea 85/2006.
În mod evident, nu prezintă relevanță în sens contrar menționarea formală a existenței unor bunuri în evidențele scriptice ale debitoarei sau altor subiecți de drept, deoarece valorificarea în vederea acoperirii efective a pasivului trebuie să vizeze în mod obiectiv bunuri reale, în materialitatea lor. De aceea, menținerea în evidențele scriptice ale recurentei a înregistrării cu bunuri a debitoarei justifică în sine pretinderea unei creanțe de către recurentă dar nu este în măsură să justifice continuarea procedurii, lipsind obiectul material al valorificării pentru acoperirea creanțelor.
În același context, al închiderii procedurii nu prezintă relevanță nici măsura în care se dovedește sau nu ieșirea bunurilor din patrimoniul debitoarei, acest aspect putând avea legătură cu o eventuală atragere a răspunderii patrimoniale personale pentru pasivul debitorului.
De asemenea recurenta nu a putut susține nici la nivel de simple indicii că s-ar justifica, eventual, continuarea procedurii fie și numai în scopul identificării în fapt a unor bunuri ale debitoarei. În plus, dispozițiile art.304 pct.10 C.pr.civ., invocate de recurentă au fost abrogate prin art.I din OUG nr.108/2000.
Având în vedere considerentele reținute, Curtea în baza art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Direcția V. Buget Local Sector 2, împotriva sentinței civile nr.2611 din 07.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații . SRL prin lichidator FINECO INSOLVENCY SPRL, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și B. L. IFN SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 12.06.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. I. P. A. M. G.
Grefier,
L. E. A.
Red.Jud.A.A.
Tehnored.J.E.C,
Nr.ex.: 2/04.07.2014
Fond:Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă
Președinte - Judecător-sindic: Z. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Decizia nr. 1013/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
