Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința nr. 36/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

În motivare s-a arătat că între reclamanta CNLR, în calitate de beneficiar și pârâta I., în calitate de furnizor - integrator, s-a încheiat contractul nr.120/02.10.2003 având drept obiect, conform art.2.1, „realizarea și implementarea de către furnizorul integrator a sistemului informatic integrat pentru CNRL SA, care să fie operațional la nivelul întregii structuri organizatorice a companiei (centrala, sucursale zonale, puncte de lucru, centre de lucru)".

S-a menționat că, potrivit art.17 din contract:

17.1 Beneficiarul și furnizorul - integrator vor face toate eforturile pentru a rezolva pe cale amiabilă, prin tratative directe, orice neînțelegere sau dispută ce se poate ivi între ei în cadrul sau în legătură cu neîndeplinirea contractului.

17.2 Dacă după 15 zile calendaristice de la începerea acestor tratative neoficiale beneficiarul și furnizorul - integrator nu reușesc să rezolve în mod amiabil o divergență contractuală, fiecare poate solicita ca disputa să se soluționeze prin arbitraj la Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București, în cazul în care oricare dintre părți nu este de acord cu respectiva soluție, respectiva parte poate solicita ca disputa să fie soluționată de instanțele judecătorești din România.

17.3 În caz de litigiu se vor numi unul sau mai mulți arbitri conform reglementărilor în vigoare, care vor soluționa orice diferend cauzat în legătură cu prezentul contract, în conformitate cu reglementările privind medierea și arbitrajul stabilite de Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București. Arbitrajul va avea ca loc de desfășurare Municipiul București - România".

Referitor la situația de fapt s-a învederat că, potrivit art.2.2 din contract, sistemul informatic integrat prevăzut în contract cuprindea hardware și software pentru 5 sisteme informatice corespunzătoare domeniilor de activitate ale CNLR, echipamente, documentație, piese de schimb și servicii necesare implementării sistemelor.

S-a indicat că pe parcursul derulării Contractului au fost încheiate 6 acte adiționale (Anexele nr.2-7), prin care s-au modificat prețul, perioada de realizare și implementare a Sistemului, durata contractului precum și Anexele nr. 1 și 2 la contract ce cuprindeau livrabilele, termenele de livrare și garanție, precum și graficul general de implementare.

S-a susținut că obiectul contractului consta nu în simpla livrare de echipamente hardware, ci în realizarea și implementarea unui sistem complex, la cheie, gândit să gestioneze toate categoriile de date și informații existente la nivelul CNLR.

S-a arătat că obligația principală a pârâtei I. era aceea de a realiza și implementa Sistemul Informatic Integrat, în conformitate cu anexele tehnice.

S-a menționat că, potrivit art.9.1 din contract, prestarea serviciilor și furnizarea produselor necesare îndeplinirii obiectului contractului trebuia să se efectueze cu respectarea Graficului General de Implementare a Sistemului Informatic Integrat - Anexa nr. 1.1. la Contract.

S-a precizat că perioada inițială de realizare a sistemului informatic integrat era de 18 luni de la data intrării în vigoare a contractului și expira la data de 31.03.2005, însă această perioadă a fost modificată succesiv prin acordul părților.

S-a indicat că termenul a fost prelungit într-o primă etapă prin Actul adițional nr.5 până la data de 31.03.2006, iar ulterior, prin Actul adițional nr.6, până la data de 30.09.2006.

S-a concluzionat că pârâta I. avea obligația de a realiza și implementa Sistemul Informatic Integrat până cel târziu la data de 30 septembrie 2006.

S-a învederat că, potrivit art.2.3 din contract, prețul stabilit de către părți (respectiv valoarea întregului Sistem Informatic Integrat) a fost de 5.571.339 Euro inclusiv TVA, așa cum rezultă din Anexa nr.2 la contract - Anexa financiară.

S-a arătat că prin Actul adițional nr.4 această anexă a fost înlocuită cu o altă anexă financiară, iar prețul contractului a fost modificat corespunzător, devenind 5.903.072 Euro inclusiv TVA.

S-a menționat că pârâta I. nu a furnizat nici până în prezent Sistemul Informatic Integrat.

S-a precizat că la data limită 30.09.2009 (la care Sistemul Informatic Integrat trebuia să fie deja realizat), subsistemele componente se aflau încă în faza de analiză INTAROM.

S-a indicat că neîndeplinirea obligației contractuale principale de către I. a fost notificată de reclamantă în numeroase rânduri așa cum rezultă din corespondența atașată (Anexele nr.8, 9, 10).

S-a învederat că nerealizarea la timp de către pârâtă a Sistemului Informatic Integrat rezultă neîndoielnic din corespondența adresată CNLR de către I..

S-a susținut că la data de 27 septembrie 2006, cu doar 3 zile înainte de data limită stabilită pentru livrarea Sistemului Informatic Integrat, I. solicita prin adresa nr.49/30/_/27.09.2006/11.00 (Anexa nr.11) „extinderea duratei de implementare", precum și "validarea unor modificări de natură tehnică și organizatorică", în condițiile în care, la acel moment, potrivit contractului, Sistemul Informatic Integrat trebuia să fie funcțional și gata de recepționare.

S-a mai arătat că ulterior, prin adresa nr. 49/01-_/ND/30.11.2006 (Anexa nr.12), pârâta propunea un plan de recepționare a lucrărilor efectuate care urma a se finaliza cu recepționarea Sistemului Informatic Integrat la un termen de 6 luni de la data eventualei acceptării a acelui plan de către reclamantă.

S-a menționat că sunt aplicabile dispozițiile art.12 din contract ce reglementează sancțiunea penalităților de întârziere, respectiv în cazul în care furnizorul - integrator nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contract la termenul de livrare stabilit pentru întregul Sistem Informatic Integrat și/sau a fiecărui sistem contractat, acesta va trebui să plătească, cu titlu de penalități, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală de 0.4% din valoarea respectivului sistem, pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor.

Reclamanta a precizat că solicită achitarea de către I. a penalităților de întârziere aferente perioadei cuprinse între datele 30.09.2006 (termenul limită pentru realizarea Sistemului Informatic Integrat) și 26.11.2006.

S-a indicat că în adresa nr.49/01-_/ND/30.11.2006 I. recunoaște „obligația contractuală de a achita penalități de întârziere în conformitate cu și condiționat de susținerea unei astfel de solicitări conform procedurii prevăzute în contract".

S-a învederat că penalitățile au fost calculate prin aplicarea procentului de 0,4 % pe zi întârziere valorii integrale a Sistemului, astfel cum este prevăzut în art.12 din contract, rezultând suma de 1.345.900,416 Euro = 0, 4 % x 57 zile x 5.903.072 Euro.

S-a susținut că a fost parcursă procedura soluționării amiabile prevăzută de art.17.1 din contract, prin notificarea nr.1925/25.08.2009 (Anexa nr.13) reclamanta solicitând achitarea de către INTAROM a penalităților de întârziere aferente perioadei 30.09._06 și convocând pârâta pentru data de 07.09.2009 în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a litigiului.

S-a arătat că pârâta nu a dat curs solicitării de a achita penalitățile solicitate, adoptând o strategie de tergiversare (Anexa nr.14) la care reclamanta a avut o poziție fermă (Anexa nr.15).

S-a mai menționat că la concilierea care a avut loc la data de 07.09.2009 pârâta nu a formulat niciun punct de vedere cu privire la solicitarea CNLR (Anexa nr.16).

În drept, s-au invocat dispozițiile art.969, art.1066, art.1068, art.1069 cod civil de la 1864, art.43, art.44 și art.45 Cod comercial, art.340 – 368 Cod de procedură civilă de la 1865, Regulile de procedură arbitrală ale Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

La cerere s-au atașat înscrisuri (f.10 – 96 vol.1 dosat arbitraj).

II). La data de 10.11.2009, pârâta . depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității formulării acțiunii arbitrale, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de arbitrare ca neîntemeiată (f.108 – 116 vol.1 dosar arbitraj).

Referitor la excepția prematurității s-a arătat că, potrivit art.17 din contract, beneficiarul și furnizorul - integrator vor face toate eforturile pentru a rezolva pe cale amiabila, prin tratative directe, orice neînțelegere sau disputa care se poate ivi intre ei in cadrul sau în legătură cu îndeplinirea contractului. Dacă după 15 zile calendaristice de la inceperea acestor tratative neoficiale Beneficiarul si furnizorul - integrator nu reusesc sa rezolve in mod amiabil o divergenta contractuala, fiecare poate solicita ca disputa sa se soluționeze prin arbitraj la Camera de Comert si Industrie a Romaniei și a Municipiului București.

S-a menționat că reclamanta a luat in considerare numai prima dintre condițiile impuse de art.17 din contract, transmițând o convocare la conciliere pentru data de 07.09.2009 care a avut un caracter pur formal.

S-a precizat că, dincolo de împrejurarea că solicitarea formulată de pârâtă de reprogramare a concilierii la data de 23.09.2000 nu avea nicio influență asupra termenului de prescripție a sumelor pretinse de reclamanta, este evident ca aceasta nu a înțeles sa se conformeze cerinței contractuale, respectiv nu a depus niciun efort in sensul rezolvării divergentei pe cale amiabila, ci s-a marginit să privească procedura de conciliere ca pe o simpla formalitate, impusa de contract, dar susceptibilă a fi îndeplinita prin simpla transmitere a unei adrese.

S-a indicat că a doua cerința impusa de prevederile art.17 din contract, respectiv introducerea acțiunii după trecerea unui termen de 15 zile de la începerea negocierilor, a fost ignorata cu desavarsire de către reclamanta, aceasta formulând acțiunea arbitrala la data de 18.09.2009, în condițiile in care, in raport de data convocării la conciliere, termenul de 15 zile se împlinea la data de 24.09.2009.

Pe fondul cauzei, s-a învederat că la data de 02.10.2003 a fost semnat intre . calitate de furnizor – integrator, si Compania Naționala "L. R." SA, in calitate de beneficiar, contractul pentru implementarea sistemului informatic integrat (SII) la nivelul CNLR, cuprinzând componente hardware si software pentru o . sisteme informatice, corespunzătoare domeniilor de activitate ale CNLR, dupa cum urmeaza:

• subsistemul de Gestiune a Resurselor financiare, materiale și umane, compus din SAP (sistem de gestiune financiar contabil), CHARISMA (sistem de gestiune a resurselor umane si salariilor) si GPLN (sistem de gestiune a produselor loteristice si neloteristice);
• subsistemul de Mesagerie Electronică;
• subsistemul de Management al Documentelor si Fluxurilor de Lucru – DOXIS;
• subsistemul de Infrastructura de Comunicații si Securitate;
• subsistemul de Infrastructura IT.

S-a arătat că prețul contractului, prevăzut la art.2.3 si detaliat in Anexa nr.2 - Anexa financiara, conform modificării aduse prin Actul adițional nr.4 la contract, este echivalentul in lei a sumei de 5.903.072 Euro (inclusiv TVA in suma de 942.507 Euro).

S-a menționat că plata serviciilor prestate si a produselor livrate urma a fi efectuata in lei, la cursul de schimb al BNR din ziua facturarii, pe masura finalizarii fiecărui sistem, conform Graficului General de Implementare a Sistemului Informatic Integrat (Anexa nr.1.1 la Contract), în baza facturilor emise de furnizorul - integrator si a raportului de recepție intocmit de furnizorul - integrator si avizat de beneficiar.

S-a precizat că, prin intermediul rapoartelor de recepție, părțile urmau a stabili in ce masura furnizorul - integrator și-a realizat obligațiile prevăzute in Anexa tehnica.

S-a indicat că, față de complexitatea proiectului, precum si de situațiile concrete cu care părțile s-au confruntat pe parcursul derulării contractului, (incluzând modificări legislative succesive, modificări la nivelul structurii organizationale a CNLR, denominarea leului) s-au convenit, prin Actele adiționale nr.1-6, amendarea clauzelor contractuale spre a pune in practica soluțiile identificate de parți in vederea atingerii scopului propus la încheierea contractului.

S-a învederat că prin intermediul actelor adiționale au fost modificate, succesiv, anexele la contract, prețul contractual, au fost introduse anexe noi si amendamente la Anexa tehnica, s-a agreat necesitatea semnării unui "Acord de Furnizor Extern (Outsourcer)" pentru pachetul Microsoft Enterprise Agreement.

S-a susținut că, în evoluția relației contractuale, o importanta majora o prezintă Actele adiționale nr.5 si 6 la contract.

S-a arătat că prin Actul adițional nr.5/07.02.2005 s-a stipulat extinderea duratei de implementare a contractului pana la data de 31.03.2006 din necesitatea de implementare a unor functionalitati suplimentare, rezultate din modificări legislative sau organizatorice, respectiv: gestionarea jocurilor de tip pariloto in GPLN; implementarea in SAP si GPLN a modificărilor impuse de schimbările organizatorice din CNLR; trecerea la leul greu; adaptarea caselor de marcat, la nivel soft si bard, la noile cerințe legislative, precum si la funcționarea in regim on – line: finalizarea soluției de comunicații la nivel de agenție.

S-a menționat că prin Actul adițional nr.6 părțile au agreat extinderea duratei de implementare a contractului pana la data de 31.09.2006, motivele ce au justificat această extindere constând in principal în:

• necesitatea reproiectarii soluției de automatizare a fluxului de lucru din agenții pentru optimizarea timpului de operare si securizarea mai buna a informațiilor;
• schimbările intervenite in procedurile interne de lucru ale CNLR ce au indus necesitatea modificării fluxurilor configurate in Subsistemul Informatic pentru Gestiunea Resurselor si adaugarii de rapoarte noi, semnificativ mai detaliate, pentru sistemele implicate;
• restructurarea planului de conturi aplicat la nivelul CNLR;
• modificările legislative multiple privind salarizarea aparute in anul 2005 si la începutul anului 2006;
• modificările organizaționale din cadrul CNLR, respectiv desființarea unor Centre de Lucru si preluarea activitatii lor de către Sucursalele Zonale, ce s-au reflectat in modificări ale Subsistemului Informatic pentru Gestiunea Resurselor.

S-a precizat că, desi aceste modificări au extins substantial scopul inițial al contractului, I. a procedat la reanalizarea situației de fiecare dată când acest lucru s-a impus, precum și la implementarea soluțiilor identificate, fără a solicita o majorare corespunzătoare a prețului.

S-a învederat că nu de aceeași disponibilitate a dat dovada CNLR in executarea propriilor obligații contractuale, atitudinea sa culpabila (caracterizata prin refuzul de a purta un dialog constructiv in vederea soluționării problemelor inerente dezvoltării unei aplicații de o asemenea complexitate, lipsa de reacție la soluțiile identificate și înaintate spre analiză de I., refuzul efectuării recepțiilor pentru livrabilele furnizate) contribuind la nerealizarea integrala a obiectului contractului.

S-a indicat că la data de 09.08.2006 I. a prezentat soluția tehnica reproiectată conform obiectivelor stipulate in Actul Adițional nr.6, însă nu a primit niciun răspuns din partea beneficiarului, deși, în raport de prevederile art.11.3 și art.11.4 din contract, acesta avea obligația de a confirma sau infirma respectiva soluție in termen de 20 de zile de la primirea solicitării din partea I..

S-a susținut că, prin nesocotirea prevederilor contractuale, reclamanta a pus pârâta în imposibilitatea de a finaliza obiectul contractului.

S-a afirmat că atitudinea CNLR a condus la emiterea de către I. a notificării nr.49/01/_/ND transmisa către CNLR la data de 19.12.2006, cu privire la suspendarea contractului, pana la îndeplinirea de către beneficiar a obligațiilor contractuale de a asigura recepția livrabilelor furnizate (cu sau fara obiectiuni).

S-a menționat că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate si se bazează pe ignorarea propriilor obligații contractuale asumate, precum si pe interpretarea eronata si tendențioasa a prevederilor contractului.

S-a precizat că interpretarea restrictiva data de CNLR prevederilor Actului Adițional nr.6 prin care părțile au înțeles să extindă durata de implementare a contractului pana la dala de 30.09.2006 nu subzista unei analize atente.

S-a indicat că se are în vedere modificarea adusa duratei contractului prin art.1 al Actului adițional nr.3 - ce nu au fost amendate prin Actul adițional nr. 6 - conform carora "prezentul contract intra in vigoare la data semnării lui de ambele parii si este valabil pana la expirarea perioadei de 36 de luni de la începerea derulării programului Microsoft Enterprise Agreement sau pana la expirarea celei mai lungi perioade de garanție conform art.9.5 din contract, oricare dintre acestea survine ultima”.

S-a mai arătat că reclamanta nu s-a referit la teza finală a art.12 din contract potrivit careia furnizorul – integrator este exonerat de plata penalităților în cazurile în care neîndeplinirea obligațiilor sale este rezultatul acțiunii sau inacțiunii culpabile a beneficiarului.

S-a învederat că rezultă cu evidență culpa exclusiva a beneficiarului in nerealizarea integrala a obiectului contractului din modul in care acesta a inteles sa acționeze, refuzând la nivelul anului 2006 orice recepție parțiala a livrabilelor furnizate in cadrul contractului, cu incalcarca flagranta a prevederilor art.11.3 si 11.4 din contract, prin aceasta blocând trecerea la fazele urmatoare ale dezvoltării aplicației si făcând imposibilă realizarea integrala a obiectului contractului.

S-a susținut că, în cadrul corespondentei dintre părți, reclamanta a motivat că nu dispune de suficiente resurse umane si materiale care sa-i permită finalizarea proiectului, refuzând să analizeze și să își exprime punctul de vedere asupra soluțiilor transmise, incalcandu-si astfel o obligație contractuala esențiala.

S-a afirmat că, potrivit art.11.4 din contract, furnizorul - integrator va notifica beneficiarul cand produsele ori serviciile din cadrul sistemelor contractate sunt pregătite pentru recepție finala. . timp care nu va depasi 20 de zile calendaristice, beneficiarul verifica cantitatile livrate si efeetueaza testele de recepție si comunica furnizorului - integrator obiecțiile sau semneaza raportul de recepție".

S-a concluzionat că, față de această prevedere contractuală expresă care reglementa obligația CNLR de a proceda la receptionarea livrabilelor furnizate sau de a comunica I. obiectiunile sale, apare ca evident culpabila atitudinea CNLR de a refuza, la nivelul anului 2006, orice recepție parțiala a livrabilelor, dar in același timp de a nu indica obiecțiunile sale concrete, zădărnicind chiar premisa surmontării acestora.

S-a menționat că pârâta nu datorează penalitățile pretinse de reclamantă, fiind incidente în cauză prevederile art.12.1 teza finală din contract.

S-a mai susținut că modul tendențios în care reclamanta înțelege să își formuleze și să își susțină pretențiile rezultă și din faptul ca pretinde penalitati calculate la întreaga valoare a contractului, in condițiile in care la data emiterii de către pârâta a notificării cu privire la suspendarea contractului, obiectul acestuia era realizat într-o proporție covârsitoare.

S-a precizat că perioada pentru care sunt solicitate aceste penalitati este determinata in mod arbitrar de către reclamantă, din motivarea acțiunii lipsind orice referire la semnificația datei de 26.11.2006, dată până la care au fost calculate penalității.

Pârâta a indicat că, potrivit art.353/3 Cod procedură civilă, își rezervă dreptul de a invoca caducitatea procedurii de arbitraj în ipoteza pronunțării hotărârii arbitrale într-un termen mai mare de 5 luni de la data constituirii Tribunalului Arbitral.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.42 din Regulile de Procedură Arbitrală, art.115 și art.356/1 Cod de procedură civilă.

III). La data de 17.12.2009 reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ „L. R.” SA a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției prematurității ca neîntemeiată, iar pe fondul cauzei a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.345.900,416 Euro în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății (f.132 – 146 vol.1 dosar arbitraj).

S-a susținut că reclamanta a respectat dispozițiile contractuale prevăzute în art.17 din contractul nr.120/2003, motiv pentru care excepția prematurității cererii de arbitrale este neîntemeiată.

S-a menționat că pârâta este în eroare atunci când susține faptul că a fost ignorat cu desăvârșire de către reclamantă termenul contractual de 15 zile pentru a formula cererea arbitrală.

S-a precizat că reclamanta a transmis pârâtei notificarea și convocarea la conciliere directă la data de 25.08.2009 prin intermediul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați „D. G. și L. G.", iar notificarea înregistrată sub nr.1925/25.08.2009 a fost predată reprezentanților . data de 26.08.2009, conform dovezii de primire și procesului - verbal de predare încheiat de către agentul procedural la data de 26.08.2009.

S-a indicat că „începerea tratativelor neoficiale" a avut loc la data de 26.08.2009, dată la care conform dovezii de primire și procesului verbal de predare a notificării și convocării la conciliere directă nr.1925/25.08.2009, încheiat de către agentul procedural, pârâta a luat la cunoștință tocmai despre demararea acestor negocieri neoficiale.

S-a învederat că data la care a fost depusă la Registratura generală a Camerei de Comerț și Industrie a României cerere de arbitrare a fost 18.09.2009, astfel că de la data începerii tratativelor neoficiale de soluționare a diferendului intervenit între părți, respectiv 26.08.2009 și până la data de 18.09.2009, data învestirii Curții cu soluționarea cererii arbitrale, au trecut 24 de zile calendaristice.

S-a mai susținut că încercarea de soluționare pe cale amiabilă a diferendului contractual nu a avut un caracter pur formal, aceasta fiind emisă cu respectarea prevederilor contractuale, respectiv ale art.17.

S-a menționat că pârâta a solicitat cu rea – credință reprogramarea concilierii întrucât, așa cum rezultă din relațiile de la ORC, figurează ca administratori ai . număr de 5 persoane, respectiv Doukakis Nikolaos, Klonis Dimitrios, Alexandros Stergios Mănos, Rainer Thomas Grumann și Isaakian Armen Eduardovich, toți cu mandate valabile până la data de 25.02.2012, astfel că față de numărul reprezentanților legali ai . ca întemeiată respingerea solicitării pârâtei de reprogramare a concilierii directe, datorită următoarelor motive:

- . reprezentată prin administratorii numiți prin actul constitutiv al societății, administratori în număr de 5

- indiferent care dintre cei 5 administratori se află în imposibilitate de prezentare, pe parcursul acestei perioadei de absență, societatea este asigurată de altă persoană

- imposibilitatea de prezentare a administratorilor pârâtei nu a fost motivată sub nici un aspect

- la data stabilită pentru conciliere, 07.09.2009, pârâta a fost reprezentată convențional de SPRL B. & Asociații, fără a fi depusă însă, o împuternicire avocațială în acest sens.

S-a concluzionat că reclamanta a respectat dispozițiile contractuale prevăzute în art.17 din contractul nr.120/2003, respectând termenul de 15 zile prevăzut pentru învestirea Curții de Arbitraj, motiv pentru care excepția prematurității acțiunii arbitrale formulată de către pârâtă este neîntemeiată.

Pe fondul cauzei s-a învederat că, referitor la perioada de realizare și implementare a Sistemului Informatic Integrat, inițial, prin art.3.2, s-a prevăzut un termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a contractului, respectiv până la data de 31.03.2005.

S-a arătat că acest termen a fost modificat succesiv, prin acordul părților. Astfel, termenul a fost prelungit într-o primă etapă prin Actul adițional nr.5 până la data de 31 03.2006, iar ulterior, prin Actul adițional nr.6, până la data de 30.09.2006.

S-a indicat că . obligația de a realiza și implementa Sistemul Informatic Integrat până cel mai târziu la data de 30.09.2006.

S-a menționat că obligațiile . prevăzute la Cap.9 din contract, iar dintre acestea, obligația principală este aceea de a realiza și implementa Sistemul Informatic Integrat, în conformitate cu anexele tehnice.

S-a precizat că, potrivit art. 9.1, prestarea serviciilor și furnizarea produselor necesare îndeplinirii obiectului contractului trebuie să se efectueze cu respectarea Graficului General de Implementare a Sistemului Informatic Integrat - anexa nr.1.1.

S-a învederat că o altă obligație importantă a furnizorului - integrator este aceea de a asigura perioada de garanție a livrabilelor, conform Anexei nr.1.2, perioadă care curge de la data semnării de către beneficiar a recepției sistemului.

S-a arătat că Anexa nr.1.2, ca și Anexa nr.1.1, a fost înlocuită succesiv prin Actele adiționale nr.4, nr.5 și, în final, nr.6.

S-a susținut că pârâta nu și-a respectat obligația asumată prin contractul nr.120/2003 încheiat, nerealizând și neimplementând Sistemul Informatic Integrat.

S-a indicat că prin semnarea Actului adițional nr.6 părțile au convenit modificarea contractului datorită necesității „reproiectării soluției de automatizare a fluxului de lucru din agenții pentru optimizarea timpului de operare și securizare mai bună a informațiilor; la sistemul informatic se va adăuga un modul special de colectare a datelor din Agenție pe calculatoarele Coronis, registrul de casă va fi generat automat fără a mai fi necesară completarea manuală, iar datele vor fi transmise automat la centrală și mai apoi la DVC, prin utilizarea infrastructurii existente pentru jocurile automate și a infrastructurii Sistemului Informatic Integrat".

S-a menționat că, prin agrearea conținutului Actului adițional nr.6, părțile au înțeles să modifice contractul inițial, cu consecința implementării acestor modificări până la data de 30.09.2006, iar reclamanta a înțeles, în temeiul art.969 Cod civil, să își asume obligația de implementare a Sistemului Informatic Integrat până la data de 30.09.2006.

S-a precizat că pârâta a prezentat CNLR o soluție tehnică reproiectată conform obiectivelor prevăzute în Actul Adițional nr.6 la data de 09.08.2006, printr-o adresă transmisă CNLR prin care se arăta dispusă a implementa o variantă reproiectată a Sistemului Informatic Integrat.

S-a susținut că încercarea de tergiversare a finalizării contractului rezultă tocmai din faptul că abia în data de 09.08.2006, deci cu aproximativ o lună și jumătate înaintea termenului de finalizare - 30.09.2006, . transmis CNLR o soluție reproiectată de implementare a Sistemului "conform obiectivelor stipulate în Actul Adițional nr. 6" în condițiile în care acest ultim act adițional a fost semnat de către părți la data de 22.02.2006.

S-a învederat că, în urma Adresei din data de 09.08.2006, CNRL a notificat pârâtei prin Adresa din data de 18.08.2006 realizarea necorespunzătoare a subsistemelor componente ale Sistemului Informatic Integrat, precum și depășirea termenului de livrare în cazul unor livrabile.

S-a indicat că prin Adresa nr._/22.08.2006 CNLR solicita de urgență pârâtei planul detaliat de desfășurare a tuturor activităților până la punerea în funcțiune a Sistemului, iar prin Adresa nr._/25.08.2006 CNLR a imputat pârâtei gradul necorespunzător de realizare a componentei SAP, doar 75%, având în vedere termenul final de punere în funcțiune a sistemului, respectiv 30.09.2006.

S-a menționat că la data de 27.09.2009, prin Adresa nr.2249, pârâta a propus spre aprobare CNLR, cu doar 3 zile înainte de împlinirea duratei contractului, „extinderea duratei de implementate, conform planului actualizat prezentat în Anexa 1, validarea modificărilor de natură tehnică și organizatorică prezentate în Nota de Fundamentare pentru Modificarea/Extinderea Funcționalităților Sistemului Informatic Integrat CNLR, prezentată în Anexa 2, șabloanele pentru planificarea și urmărirea detaliată a activităților prezentate în Anexa 3".

S-a arătat că soluția tehnică propusă la data de 09.08.2006 prezintă diferențe majore, de substanță față de soluția propusă în oferta tehnică, parte din contract, iar prin prezentarea acestei noi variante reproiectate de implementare a sistemului, pârâta recunoaște implicit imposibilitatea acesteia de a finaliza proiectul și în, ultimă instanță, nerespectarea clauzelor contractuale de implementare a Sistemului Informatic Integrat până la data de 30.09.2006.

S-a mai menționat că reclamanta omite a analiza dispozițiile Capitolului 3.6.6 - Managementul schimbărilor, pagina 322 din Anexa tehnică la Contract în care se stipulează expres faptul că „toate schimbările propuse pentru a fi realizate asupra produsului standard trebuie comunicate către managerul de proiect al I., precum și managerului de proiect din partea CNLR și autorizate de aceștia înaintea implementării”. Cu atât mai mult cu cât în aceeași Anexă tehnică, la pagina 324, se prevedea că „managerul de proiect din partea CNLR și/sau managerul de proiect din partea I., vor fi învestiți cu autoritate numai în ceea ce privește schimbările care nu afectează bugetul proiectului sau data de începere sau finalizare a oricăreia dintre modulele programate ale proiectului".

S-a concluzionat că propunerea transmisă CNLR în data de 09.08.2006 (cu foarte puțin timp înainte de data la care Sistemul trebuia finalizat - 30.09.2006), reprezintă o modificare substanțială a contractului inițial, cu atât mai mult cu cât se solicita și o prelungire a duratei contractului cu încă 6 luni în situația în care ar fi fost agreată de către CNLR, propunerea urma a face obiectului unui Act adițional ulterior, în temeiul art.969 Cod civil, orice modificare a contractului se realizează numai prin acordul tuturor părților semnatare, iar față de propunerea de modificare a contractului, nu exista obligația CNLR de a accepta o astfel de propunere.

S-a precizat că prin Adresele nr._/13.10.2006, nr._/29.11.2006 pârâta a fost informată că termenul până la care partenerul contractual avea obligația de a executa obligațiile asumate prin contract a expirat la data de 30.09.2006, „situație în care sunt incidente prevederile contractuale referitoare la neîndeplinirea în termen a obligațiilor asumate prin Contract”.

S-a indicat că, după expirarea termenului contractual, respectiv în data de 11.12.2006, pârâta propune din nou CNLR încheierea unui act adițional la Contractul inițial, propunând prelungirea perioadei de finalizare a proiectului cu încă 6 luni.

S-a învederat că, contrar clauzelor contractului asumate și principiilor libertății contractuale, pârâta susține în Adresa transmisă în 11.12.2006 faptul că depășirea termenului de livrare, respectiv 30.09.2006, reprezintă doar o întârziere și nu o cauză de încetare a contractului.

S-a arătat că, având în vedere că CNRL și-a manifestat din nou refuzul de a încheia un act adițional și implicit de a prelungi contractul, . a transmis la data de 19.12.2006 o Adresă prin care informează despre intenția de a suspenda executarea contractului cu privire la etapele următoare „pe baza faptului că refuzați aprobarea/infirmarea documentației livrate".

S-a arătat că așa zisa suspendare a executării lucrărilor a intervenit la două luni după ce termenul contractual de implementare a Sistemului Informatic Integrat a expirat, respectiv 30.09.2006.

S-a concluzionat că neexecutarea prevederilor contractuale nu se datorează atitudinii CNLR, ci pârâtei care, la câteva luni de la încheierea Actului adițional nr.6/22.02.2006 propune o nouă variantă tehnică, nediscutată și neagreată de către CNLR, variantă care presupunea amânarea termenului de finalizare a contractului cu încă 6 luni.

Referitor la neîndeplinirea obligației prevăzută de art.11.4 din contract s-a învederat că reclamanta a omis a aminti Adresele nr._/28.08.2006, nr._/22.09.2006, nr._/22.08.2006, nr._/26.09.2006, nr._/26.09.2006, prin care CNLR transmitea pârâtei observațiile echipei de proiect la documentele de analiză ale subsistemelor pe care pârâta le comunicase la data de 13.09.2006.

S-a menționat că în mod legal și temeinic reclamanta a înțeles în temeiul principiului libertății contractuale să nu accepte modificarea contractului, cu consecința comunicată pârâtei prin scrisoarea din 13.10.2006 în sensul că "sunt incidente prevederile contractuale referitoare la neîndeplinirea la termen a obligațiilor asumate prin contract”.

S-a adaugat că în temeiul principiilor ce guvernează instituția încheierii contractelor, CNLR avea dreptul de a nu accepta modificările propuse de către pârâtă, modificări care presupuneau în primul rând, parcurgerea unei etape de certificare și control de către managerii de proiect ale celor două părți, conform Anexei tehnice la contract, și în al doilea rând implementarea unei soluții total diferită față de cea agreată de către părți prin atribuirea contractului prin procedura achiziției publice, precum și extinderea perioadei de finalizare a proiectului.

S-a precizat că neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către . dispozițiile art.12 din contract referitoare la obligația părții culpabile de neexecutare să achite partenerului contractual penalități de întârziere. Astfel, în cazul în care furnizorul - integrator nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contract la termenul de livrare stabilit pentru întregul Sistem Informatic integrat și/sau a fiecărui sistem contractat, în speță 30.09.2006, acesta este ținut să plătească, cu titlu de penalități, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală de 0,4% din valoarea respectivului sistem, pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor.

S-a învederat că obiectul contractului îl constituie realizarea întregului Sistem Informatic Integrat, obligație neîndeplinită de către . că cererea de a solicita achitarea penalităților de întârziere aferente perioadei cuprinse între data de 30.09.2006 (termenul limită pentru realizarea Sistemului Informatic Integrat) și 26.11.2006 este întemeiată.

S-a indicat că, având în vedere cadrul contractual, precum și modalitatea în care a înțeles pârâta să-și execute obligațiile asumate prin contract, în cauză sunt incidente dispozițiile art.12 din contract privind plata penalităților de întârziere, precum și dispozițiile art.1066-1069 din Codul Civil privind clauza penală.

La răspunsul la întâmpinare s-au atașat înscrisuri (f.147 – 222 vol.1 dosar arbitraj).

IV). Prin Încheierea de ședință pronunțată la data de 11.02.2010, Tribunalul Arbitral a apreciat că respingerea acțiunii ca prematură este excesivă și a dispus acordarea unui termen suficient de lung în vederea reluării și desăvârșirii procedurii concilierii prealabile potrivit dispozițiilor art.17 din contractul nr.120/2003 (f.14 – 15 vol.2 dosar arbitraj).

V). La data de 15.04.2010, pârâta . depus la dosar cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 1.620.000,2 Euro în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății reprezentând contravaloarea serviciilor prestate corespunzător gradului de realizare la data de 26.11.2006 al proiectului privind implementarea sistemului informatic integrat (SII) la nivelul CNLR (f.20 – 26 vol.2 dosar arbitraj).

În drept, s-au invocat dispozițiile art.769 Cod civil, art.56 din Regulile de Procedură Arbitrală, art.119 și art.357 Cod de procedură civilă.

VI). La data de 20.05.2010, pârâta . depus la dosar cerere prin care a invocat excepția de caducitate a arbitrajului (f.69 – 71 vol.2 dosar arbitraj).

În drept, s-au invocat dispozițiile art.353/3 al.1 Cod de procedură civilă, art.35 al.1 din Regulile de Procedură Arbitrală.

VII). La data de 20.05.2010, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ „L. R.” SA a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii reconvenționale, excepția autorității de lucru judecat, excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată (f.74 – 94 vol.2 dosar arbitraj).

În drept, s-au invocat dispozițiile Regulilor de procedură arbitrală ale Curții de Arbitraj Comercial Internațional și ale Codului de procedură civilă.

La întâmpinare s-au atașat înscrisuri (f.95 – 121 vol.2 dosar arbitraj).

VIII). Prin Încheierea de ședință pronunțată la data de 09.06.2010, Tribunalul Arbitral a respins ca neîntemeiată excepția de caducitate a arbitrajului (f.147 – 149 vol.2 dosar arbitraj).

IX). Prin Încheierea de ședință pronunțată la data de 07.07.2010, Tribunalul Arbitral a luat act că pârâta . motive financiare, a declarat că nu achită taxa arbitrală aferentă cererii reconvenționale și a dispus restituirea acesteia conform art.10 din Normele privind taxele și cheltuielile arbitrale (f.77 vol.4 dosar arbitraj).

X). La termenul din data de 23.06.2011, pârâta . invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, care a fost unită cu fondul cauzei de către Tribunalul arbitral (f.167 vol.6 dosar arbitraj).

XI). Prin Sentința arbitrală nr.176/14.07.2011 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr.349/2009 s-a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune, s-a admis în parte cererea de arbitrare, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.131.008 Euro, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de penalități de întârziere și a fost obligată pârâta la plata sumei de 472.338,26 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

XII). Împotriva acestei sentințe a formulat acțiune în anulare pârâta . admiterea acțiunii în anulare, anularea sentinței arbitrale atacate, iar pe fond respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată (f.1 – 15 vol.1 dosar C.).

Totodată, pârâta a solicitat suspendarea executării hotărârii arbitrale până la soluționarea acțiunii în anulare.

În motivare s-a arătat că la data de 02.10.2003 a fost semnat între . calitate de furnizor - integrator și Compania Naționala "L. R." SA, in calitate de beneficiar, contractul pentru implementarea sistemului informatic integrat (SII) la nivelul CNLR, cuprinzând componente hardware si software pentru o . sisteme informatice, corespunzătoare domeniilor de activitate ale CNLR.

S-a menționat că, potrivit art.2 din contract, furnizorul - integrator avea obligația sa realizeze:

• subsistemul de Gestiune a Resurselor financiare, materiale și umane, compus din SAP (sistem de gestiune financiar contabil), CHARISMA (sistem de gestiune a resurselor umane si salariilor) si GPLN (sistem de gestiune a produselor loteristice si neloteristice);
• subsistemul de Mesagerie Electronică;
• subsistemul de Management al Documentelor si Fluxurilor de Lucru – DOXIS;
• subsistemul de Infrastructura de Comunicații si Securitate;
• subsistemul de Infrastructura IT.

S-a precizat că prețul contractului, prevăzut la art.2.3 si detaliat in Anexa nr.2 - Anexa financiara, conform modificării aduse prin Actul adițional nr.4 la contract, este echivalentul in lei a sumei de 5.903.072 Euro (inclusiv TVA in suma de 942.507 Euro).

S-a indicat că plata serviciilor prestate si a produselor livrate urma a fi efectuata in lei, la cursul de schimb al BNR din ziua facturarii, pe masura finalizarii fiecărui sistem, conform Graficului General de Implementare a Sistemului Informatic Integrat (Anexa nr.1.1 la Contract), în baza facturilor emise de furnizorul - integrator si a raportului de recepție intocmit de furnizorul - integrator si avizat de beneficiar.

S-a învederat că, prin intermediul rapoartelor de recepție, părțile urmau a stabili in ce masura furnizorul - integrator și-a realizat obligațiile prevăzute in Anexa tehnica.

S-a arătat că din prețul total al contractului a fost achitată suma de peste 3.000.000 Euro.

S-a susținut că, față de complexitatea proiectului, precum si de situațiile concrete cu care părțile s-au confruntat pe parcursul derulării contractului, (incluzând modificări legislative succesive, modificări la nivelul structurii organizationale a CNLR, denominarea leului) s-au convenit, prin Actele adiționale nr.1-6, amendarea clauzelor contractuale spre a pune in practica soluțiile identificate de parți in vederea atingerii scopului propus la încheierea contractului.

S-a învederat că prin intermediul actelor adiționale au fost modificate, succesiv, anexele la contract, prețul contractual, au fost introduse anexe noi si amendamente la Anexa tehnica, s-a agreat necesitatea semnării unui "Acord de Furnizor Extern (Outsourcer)" pentru pachetul Microsoft Enterprise Agreement.

S-a menționat că, în evoluția relației contractuale, o importanta majora o prezintă Actele adiționale nr.5 si 6 la contract.

S-a precizat că prin Actul adițional nr.5/07.02.2005 s-a stipulat extinderea duratei de implementare a contractului pana la data de 31.03.2006 din necesitatea de implementare a unor functionalitati suplimentare, rezultate din modificări legislative sau organizatorice, respectiv: gestionarea jocurilor de tip pariloto in GPLN; implementarea in SAP si GPLN a modificărilor impuse de schimbările organizatorice din CNLR; trecerea la leul greu; adaptarea caselor de marcat, la nivel soft si bard, la noile cerințe legislative, precum si la funcționarea in regim on – line: finalizarea soluției de comunicații la nivel de agenție.

S-a învederat că prin Actul adițional nr.6 părțile au agreat extinderea duratei de implementare a contractului pana la data de 31.09.2006, motivele ce au justificat această extindere constând in principal în:

• necesitatea reproiectarii soluției de automatizare a fluxului de lucru din agenții pentru optimizarea timpului de operare si securizarea mai buna a informațiilor;
• schimbările intervenite in procedurile interne de lucru ale CNLR ce au indus necesitatea modificării fluxurilor configurate in Subsistemul Informatic pentru Gestiunea Resurselor si adaugarii de rapoarte noi, semnificativ mai detaliate, pentru sistemele implicate;
• restructurarea planului de conturi aplicat la nivelul CNLR;
• modificările legislative multiple privind salarizarea aparute in anul 2005 si la începutul anului 2006;
• modificările organizaționale din cadrul CNLR, respectiv desființarea unor Centre de Lucru si preluarea activitatii lor de către Sucursalele Zonale, ce s-au reflectat in modificări ale Subsistemului Informatic pentru Gestiunea Resurselor.

S-a indicat că, desi aceste modificări au extins substantial scopul inițial al contractului, I. a procedat la reanalizarea situației de fiecare dată când acest lucru s-a impus, precum și la implementarea soluțiilor identificate, fără a solicita o majorare corespunzătoare a prețului.

S-a arătat că nu de aceeași disponibilitate a dat dovada CNLR in executarea propriilor obligații contractuale, atitudinea sa culpabila (caracterizata prin refuzul de a purta un dialog constructiv in vederea soluționării problemelor inerente dezvoltării unei aplicații de o asemenea complexitate, lipsa de reacție la soluțiile identificate și înaintate spre analiză de I., refuzul efectuării recepțiilor pentru livrabilele furnizate) contribuind la nerealizarea integrala a obiectului contractului.

S-a menționat că la data de 09.08.2006 I. a prezentat soluția tehnica reproiectată conform obiectivelor stipulate in Actul Adițional nr.6, însă nu a primit niciun răspuns din partea beneficiarului, deși, în raport de prevederile art.11.3 și art.11.4 din contract, acesta avea obligația de a confirma sau infirma respectiva soluție in termen de 20 de zile de la primirea solicitării din partea I..

S-a susținut că, prin nesocotirea prevederilor contractuale, reclamanta a pus pârâta în imposibilitatea de a finaliza obiectul contractului.

S-a indicat că soluția propusa de către I. conținea răspunsul la cerințele formulate de beneficiar și, totodată, că nu exista un motiv pertinent ca beneficiarul sa nu agreeze respectiva soluție conform Raportului de expertiza tehnica in specialitatea IT realizat in dosar nr.184/2007.

S-a afirmat că soluția pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional este netemeinică și nelegală întrucât a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art.353/3 Cod de procedură civilă și încalcă dispoziții imperative ale legii.

Referitor la primul motiv de desființare a hotârârii arbitrale, s-a menționat că cererea de arbitrare ce a format obiectul dosarului nr.349/2009 a fost înregistrata pe rolul Curții de Arbitraj Comercial International de pe langa CCIR la data de 18.09.2009, petenta – pârâtă fiind citata la data de 20.10.2010 cu mențiunea de a desemna arbitrul si de a depune întampinare.

S-a precizat că petenta – pârâtă a depus întampinare in termenul procedural de 20 de zile de la comunicarea citatiei, prin aceasta intampinare rezervandu-și dreptul de a invoca caducitatea procedurii de arbitraj în ipoteza pronunțării hotararii într-un interval mai mare de 5 luni de la data constituirii Tribunalului Arbitral.

S-a învederat că Tribunalul Arbitral s-a constituit la data de 17.11.2010, data acceptării numirii de către supraarbitru, conform declarației aflate la dosarul cauzei.

S-a arătat că la termenul din 20.05.2010 s-a invocat caducitatea arbitrajului, in conformitate cu prevederile art.353/3 al.1 Cod procedura civila și art.35 al.1 din Regulile de Procedura Arbitrală.

S-a indicat că, potrivit art.353/3 al.1 Cod procedura civila, „Dacă părțile n-au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunțe hotărârea în termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale".

S-a menționat că o prevedere similara se regaseste si in art.35 din Regulile de Procedura Arbitrala emise in temeiul art.29 al.5 din Legea nr.335/2007 si aprobate de Colegiul Curții de Arbitraj prin Decizia nr.1/2008, aplicabile in prezenta procedura arbitrala.

S-a susținut că, față de formularea art.353/3 al.6 Cod procedura civila, aceste prevederi au caracter imperativ, in masura in care partea a inteles sa învedereze părții adverse si Tribunalului Arbitral, pana la prima zi de infatisare, că înțelege sa invoce caducitatea.

S-a mai precizat că părțile nu au convenit in scris prelungirea termenului arbitrajului și nici nu a intervenit o cauza de suspendare a curgerii acestui termen, astfel cum aceste cauze sunt reglementate limitativ de prevederile art.353/3 al.2 Cod procedura civila si respectiv art.35 al.2 din Regulile de Procedura Arbitrală (formularea unei cereri de recuzare sau a unei cereri incidente adresate instantei judecătorești prevăzute de art.342 Cod procedura civila, soluționarea unei excepții de neconstitutionalitale ori completarea Tribunalului Arbitral potrivit art.23 din Reguli).

S-a indicat că nu s-a dispus de către Tribunalul Arbitral, prin incheiere motivata, prelungirea termenului arbitrajului.

S-a învederat că atât practica instantelor judecătorești, cât și cea a instantelor arbitrale, sunt constante in a aprecia ca fiind incidentă sancțiunea caducitatii procedurii de arbitraj in condițiile depășirii termenului de 5 luni de la data constituirii Tribunalului Arbitral, in masura in care s-a respectat cerința prevăzută de art.353/3 al.6 Cod procedura civila.

S-a arătat că termenul de soluționare a arbitrajului este privit si in doctrina ca un termen imperativ, iar nu de recomandare, intrucat expirarea termenului "echivaleaza in fapt cu încetarea existentei tribunalului arbitral"".

S-a menționat că sunt nefondate reținerile Tribunalului Arbitral din ineheiere, în sensul că nu a intervenit caducitatea arbitrajului, intrucat depasirea termenului de soluționare a arbitrajului s-ar datora culpei pârâtei, care a inteles sa invoce excepții prin intampinare și, de asemenea sa formuleze cerere reconventionala.

S-a susținut că atât invocarea excepției prematuritatii acțiunii arbitrale prin intampinare, cât și formularea cererii reconvenționale, reprezintă drepturi procedurale recunoscute atât prin dispozițiile Codului de procedura civila, cât și de Regulile de Procedura Arbitrala acceptate de părți, iar exercitarea lor nu poate fi apreciata ca o culpa a părții.

S-a mai afirmat că nici invocarea excepției prematuritatii, nici formularea cererii reconvenționale nu constituie cauze de suspendare a curgerii termenului de 5 luni, aceste cauze fiind limitativ prevăzute de art.353/3 al.2 Cod procedura civila si respectiv art.35 al.2 din Regulile de Procedura Arbitrala (formularea unei cereri de recuzare sau a unei cereri incidente adresate instantei judecătorești prevăzute de art.342 Cod procedura civila, soluționarea unei excepții de neconstitutionalitate ori completarea Tribunalului Arbitral potrivit art.23 din Reguli).

Referitor la al doilea motiv de desființare a hotărârii arbitrale, s-a precizat că au fost încălcate prevederi imperative ale legii, respectiv art.969 Cod civil și art.1 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă.

S-a învederat că în mod greșit a fost respinsa de către Tribunalul Arbitral, cu încălcarea art.969 Cod civil, excepția prematuritatii formulării acțiunii arbitrale, in raport de nerespectarea prevederilor art.17 - Soluționarea litigiilor din contractul nr.120/2003 pentru implementarea sistemului informatic integrat la nivelul CNLR.

S-a învederat că prin clauza compromisorie părțile au stabilit că sesizarea Curții de Arbitraj va avea loc (i) dupa parcurgerea unei proceduri de conciliere prearbitrale, iar in cazul in care aceasta procedura de conciliere ramane fara rezultat, sesizarea Curții de Arbitraj nu poate avea loc decât (ii) dupa trecerea unui termen de 15 zile calendaristice de la data "începerii negocierilor”.

S-a susținut că reclamanta a luat în considerare numai prima dintre condițiile impuse de art.17 din contract și a transmis pârâtei o convocare la conciliere pentru data de 07.09.2009.

S-a indicat că cea de a doua cerința impusa de prevederile art.17 din contract, respectiv introducerea acțiunii dupa trecerea unui termen de 15 zile de la inceperea negocierilor, a fost ignorată cu desavarsire de către reclamanta, aceasta formulând acțiunea arbitrală la data de 18.09.2009, în condițiile în care în raport de data convocării la conciliere, termenul de 15 zile se împlinea la data de 24.09.2009.

S-a menționat că, potrivit art.969 Cod civil, contractul este legea părților, iar nerespectarea termenului de 15 zile face ca acțiunea arbitrala sa fie prematur introdusă.

S-a învederat că natura acestui termen este aceea a unui termen dilatoriu, ce amână exercițiul dreptului la acțiune pana la împlinirea lui.

S-a mai susținut că în mod greșit a fost respinsă de către Tribunalul Arbitral, cu încalcarea prevederilor art.969 Cod civil, excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei in ceea ce privește penalitatile solicitate.

S-a învederat că părțile au încheiat un contract cu executare succesivă, fiind stablit prin Anexa nr.2 a Actului adițional nr.6/22.02.2006 la contract Graficul General de Implementare pentru fiecare componenta in parte a celor 5 sisteme informatice ce alcatuiesc Sistemul Informatic Integrat.

S-a precizat că potrivit Graficului General de Implementare astfel agreat, in perioada 30.10._06, fiecare componenta trebuia sa fie executata la o anumita data, iar data realizării ultimei componente a fost 31.08.2006.

S-a indicat că termenele pentru finalizarea fiecărui subsistem dintre cele 5 componente ale Sistemului Informatic Integrat erau urmatoarele:

• Subsistemul Informatic de Gestiune a Resurselor: 31.08.2006
• Subsistemul de Mesagerie electronica: 09.06.2006
• Subsistemul de Management al Documentelor si fluxurilor de Lucru- DOXIS: 26.06.2006
• Subsistemul de Infrastructura de Comunicații si Securitate: 22.06.2006
• Subsistemul de Infrastructura IT: 31.08.2006.

S-a arătat că, potrivit art.7 al.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, "Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită", iar conform art.12 din același act normativ, în cazul în care un debitor este obligat la prestatiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiune se stinge printr-o prescripție deosebită.

S-a susținut că dreptul la acțiune al reclamantei cu privire la penalitatile solicitate a luat naștere distinct pentru fiecare componenta a sistemului informatic integrat, si tot astfel s-a stins.

S-a menționat că raportat la data la care trebuia sa fie executata ultima componenta, 31.08.2006, conform graficului general de implementare si raportat, pe de alta parte, la data introducerii prezentei acțiuni, respectiv 18.09.2006, se poate observa ca a fost depășit termenul general de prescripție de 3 ani in care putea introduce acțiune si solicita plata sumelor pretinse cu titlu de penalitati, iar Tribunalul arbitral a incalcat o norma de ordine publica, susceptibila a fi invocata si din oficiu, la pronunțarea hotararii.

Pe fondul cauzei s-a susținut că Tribunalul arbitral a nesocotit prevederile art.12 din contractul nr. 120/2003.

S-a învederat că în cauză este incidentă teza finală a art.12 din contract care prevede că furnizorul - integrator este exonerat de plata penalitatilor in cazurile in care neindeplinirea obligațiilor sale este rezultatul acțiunii sau inacțiunii culpabile a beneficiarului.

S-a afirmat că incidența în cauza a tezei finale a art.12 din contract rezulta cu evidenta din concluziile raportului de expertiza tehnica întocmit de expert Ș. S. si depus la dosarul arbitraj.

S-a indicat că prin prisma reținerilor expertului tehnic, rezulta cu claritate că soluția propusa de I. la data de 09.08.2009 reprezintă răspunsul la o cerința formulata de beneficiar și, totodata ca nu exista un motiv pertinent ca beneficiarul sa nu agreeze respectiva soluție.

S-a susținut că toate aceste împrejurări probează culpa reclamantei CNLR in refuzul recepțiilor parțiale și, implicit, culpa sa in nerealizarea integrala a obiectului contractului.

S-a mai menționat că îndeplinirea condiției prevăzute de teza finala a art.12 din contract este relevata de corespondenta dintre parti, depusa la dosarul cauzei.

S-a precizat că în cadrul corespondentei dintre părți reclamanta a motivat că nu dispune de suficiente resurse umane si materiale care sa-i permită finalizarea proiectului, refuzând să analizeze și să își exprime punctul de vedere asupra soluțiilor transmise, incalcandu-si astfel o obligație contractuala esențiala.

S-a afirmat că, potrivit art.11.4 din contract, furnizorul - integrator va notifica beneficiarul cand produsele ori serviciile din cadrul sistemelor contractate sunt pregătite pentru recepție finala. . timp care nu va depasi 20 de zile calendaristice, beneficiarul verifica cantitatile livrate si efeetueaza testele de recepție si comunica furnizorului - integrator obiecțiile sau semneaza raportul de recepție".

S-a concluzionat că, față de această prevedere contractuală expresă care reglementa obligația CNLR de a proceda la receptionarea livrabilelor furnizate sau de a comunica I. obiectiunile sale, apare ca evident culpabila atitudinea CNLR de a refuza, la nivelul anului 2006, orice recepție parțiala a livrabilelor, dar in același timp de a nu indica obiecțiunile sale concrete, zădărnicind chiar premisa surmontării acestora.

S-a menționat că pârâta nu datorează penalitățile pretinse de reclamantă, fiind incidente în cauză prevederile art.12.1 teza finală din contract.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.364 și urm. Cod de procedură civilă.

XIII). La data de 12.09.2011, prin Serviciul Registratură, intimata – reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ ”L. R. SA” a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în anulare ca neîntemeiată (f.23 – 32 vol. Dosar C.).

În motivare s-a arătat că Tribunalul arbitral a retinut ca nu sunt incidente dispozițiile privitoare la caducitatea arbitrajului.

S-a menționat că intervine caducitatea arbitrajului numai "daca părțile nu au convenit altfel" (art.353 al.1 Cod procedura civila și a art.35 al.1 din Regulile de procedura arbitrala) și numai daca partea interesata (in speța I.) nu notifica celeilalte parti si tribunalului arbitral pana la prima zi de infatisare faptul ca "intelege sa invoce caducitatea", in timp ce in speța, ambele parti au consimtit, in mod expres si neindoielnic, depasirea termenului de 5 luni, prin depunerea de către I. a cererii reconventionale si prin solicitarea de către CNLR SA a amanarii cauzei pentru a lua la cunoștința de conținutul acesteia.

S-a mai precizat că I. a declarat, expressis verbis, ca doar isi "rezerva" dreptul de a invoca caducitatea, "in ipoteza pronunțării hotararii in termen de 5 luni de la data constituirii tribunalului arbitral (deci, in funcție de depasirea acestui termen si la simpla apreciere unilaterala si discreționara, imprevizibila, a paratei), iar nu si intentia ferma, neîndoielnica, de a se prevala de aceasta facultate.

S-a indicat că o simpla "rezerva" nu este suficienta pentru a fi aplicabile dispozițiile art.353/1 Cod procedura civila și a art.35 al.1 din Regulile de procedura arbitrala, in vigoare la acea data, care condiționează, in termeni clari si neechivoci, existenta unei "notificări" prin care partea interesata sa declare ca "intelege sa invoce caducitatea", iar nicidecum ca isi poate doar rezerva un asemenea drept, urmând a uza sau nu de aceasta facultate, ad libitum, si dupa cum hotararea arbitrala ar fi sau nu favorabilă, intrucat, in concepția legiuitorului, consecințele juridice ale nerespectarii termenului de 5 luni sunt grave, astfel incat ele trebuie sa fie cunoscute, in mod precis, atat de către partea adversa, cat si de tribunalul arbitral.

Referitor la excepția prematurității s-a învederat că CNLR SA a transmis către I. notificarea si convocarea la conciliere directa la data de 25.08.2009.

S-a susținut că intimata - reclamanta a transmis petentei - pârâte notificarea inregistrata sub nr.1925/25.08.2009 la data de 26.08.2009, potrivit dovezii de primire si procesului verbal de predare incheiat de către agentul procedural la data de 26.08.2009.

S-a arătat că ștampila I. și semnătura persoanei imputernicite cu primirea corespondentei aplicate pe dovada de primire, certifică că I. a luat la cunoștința despre pretentiile intimatei – reclamante la aceasta data respectiv, 26.08.2009, data care reprezintă momentul inceperii tratativelor neoficiale de conciliere.

S-a mai menționat că acțiunea de arbitrare a primit data de înregistrare de la Registratura generală a Camerei de Comerț si Industrie a României la data de 18.09.2009.

S-a concluzionat că între data începerii tratativelor neoficiale de soluționare a diferendului intervenit între părți, respectiv 26.08.2009 și până la 18.09.2009, data învestirii Curții cu soluționarea cererii arbitrare, au trecut 24 de zile calendaristice, fiind respectat termenul de sesizare a Curții de 15 zile de la data inceperii tratativelor neoficiale - respectiv 26.08.2009.

Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune s-a învederat că prescripția dreptului material la acțiune pentru plata de penalitati de intarziere nu incepe sa curgă mai inainte de data de 30.09.2006, data expirării duratei contractuale, iar conform art.12.1 din contract, "in cazul in care, Furnizorul-Integrator nu isi indeplineste obligațiile asumate prin contract, la termenul de livrare stabilit pentru întreg Sistemul Informatic Integrat si/sau a fiecărui sistem contractat" va fi supus sancțiunii civile contractuale a plații penalitatilor de intarziere, de unde rezulta intentia părților de a acorda Beneficiarului posibilitatea de a solicita penalitati de intarziere in situatia in care termenul de recepție/implementare a sistemului nu a fost respectat de către I..

S-a precizat că nu este vorba de penalitati de intarziere pentru nerespectarea termenului de livrare cum susține eronat I., ci numai de penalitati de intarziere pentru nerespectarea termenului de livrare a sistemului in ansamblul său, astfel incat dreptul la daune-interese moratorii, in acest din urma caz, nu se putea naște decât in caz de intarziere a implementării intregului sistem, deci, numai in caz de depășire a ultimului termen contractual convenit prin Actul adițional nr.6/22.02.2006, respectiv data de 30.09.2006 (art.l din Actul adițional nr.6/2006).

S-a indicat că acțiunea arbitrara a fost introdusa la 18.09.2009, deci, inauntrul termenului de 3 ani, care a inceput sa curgă cel mai devreme la 1.10.2006, conform art.7 al.1 din Decretul nr.167/1958: "Prescripția incepe sa curgă la data cand se naște dreptul la acțiune", iar nu potrivit art.12 din același decret care reglamenteaza doar un efect special al prescripției dreptului la acțiune in cazul obligațiilor cu executare succesiva, si nicidecum inceputul propriu - zis al prescripției, care depinde, de regula, dupa cum prestatia respectiva este sau nu certa, lichidă si deopotrivă exigibila sau, cel mai târziu, la 27.11.2006, data cand cel păgubit a cunoscut intregul prejudiciu cauzat, conform art.8 al.l din Decretulnr.167/1958: " Prescripția dreptului la acțiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curgă de la data cand păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care răspunde de ea", in ambele ipoteze prescripția nefiind, așadar, implinita la data introducerii acțiunii (18.09.2009).

Pe fondul cauzei s-a susținut că la data de 02.10.2003 între CNLR, în calitate de beneficiar și I., în calitate de furnizor - integrator, s-a încheiat contractul nr.120/02.10.2003, care a fost amendat prin 6 acte adiționale.

S-a indicat că, potrivit art.2.1 din contract, obiectul contractului este ”realizarea și implementarea de către furnizorul integrator a sistemului informatic integrat pentru CNRL SA, care să fie operațional la nivelul întregii structuri organizatorice a companiei (centrala, sucursale zonale, puncte de lucru, centre de lucru)".

S-a precizat că, potrivit art.2.2 din contract, sistemul informatic integrat prevăzut în contract cuprindea hardware și software pentru 5 sisteme informatice corespunzătoare domeniilor de activitate ale CNLR SA:

• sistemul informatic de Gestiune a Resurselor financiare, materiale și umane;
• sistemul informatic de Mesagerie Electronică;
• sistemul informatic de Management al Documentelor si Fluxurilor de Lucru – DOXIS;
• sistemul informatic pentru securitatea Sistemelor Informatice și Sistem de Comunicații;
• sistemul informatic – Infrastructura pentru Sistemele Informatice.

S-a arătat că prețul contractului, prevăzut la art.2.3 si detaliat in Anexa nr.2 - Anexa financiara, conform modificării aduse prin Actul adițional nr.4 la contract, este de 5.903.072 Euro inclusiv TVA.

S-a învederat că, potrivit art.3.2 din contract, perioada inițială de realizare a sistemului informatic integrat era de 18 luni de la data intrării în vigoare a contractului și expira la data de 31.03.2005.

S-a menționat că acest termen a fost prelungit . prin Actul adițional nr.5 pana la data de 31.03.2006, iar ulterior, prin Actul adițional nr.6, pana la data de 30.09.2006.

S-a susținut că, potrivit art.9.1 din contract, "Furnizorul-Integrator se obliga sa presteze si sa furnizeze produsele ce fac obiectul prezentului Contract necesare implementerii Sistemului Informatic Integrat pentru CNLR SA" conform Graficului General de Implementare a Sistemului de Implementare a Sistemului Informatic Integrat.

S-a indicat că, potrivit art.12.1 din contract, "in cazul in care, Furnizorul-Integrator nu isi indeplineste obligațiile asumate prin contract, la termenul de livrare stabilit pentru intregul Sistem Informatic Integrat si/sau a fiecărui sistem contractat, acesta are obligația de a plați ca penalitati, o suma echivalenta cu o cota procentuala de 0,4% pentru fiecare zi de intarziere, calculata din valoarea respectivului sistem intarziat, pana la indeplinirea efectiva a obligațiilor, dar nu mai mult de valoarea sistemului intarziat, cu excepția situatiilor in care neindeplinirea obligațiilor este rezultatul acțiunii sau inacțiunii culpabile a Beneficiarului".

S-a arătat că din raportul de expertiza tehnica specalitatea informatica intocmit in dosarul arbitraj nr.184/2007, reiese ca situatia litigioasa a fost generata de soluția propusa de către . data de 09.08.2006 elaborata in vederea executării obligațiilor contractuale prevăzută in contractul nr.120/2003.

S-a precizat că disputa intre cei doi parteneri contractuali a aparut in momentul in care CNLR SA, in calitate de Beneficiar, nu a agreat soluția tehnica elaborata de . vederea "automatizarii fluxului de lucru din agenții pentru optimizarea timpului de operare si securizarea mai buna a informațiilor".

Reclamata imputa CNLR SA nefinalizarea in termenul contractual a Sistemului Informatic Integrat, motivând ca aceasta neexecutare se datoreaza atitudinii CNLR SA, de necooperare in vederea indeplinirii Contractului.

S-a învederat că această susținere a I. este contrazisa de concluziile raportului de expertiza intocmit in dosarul arbitraj nr.184/2007. Astfel, expertul IT a retinut urmatoarele: "Astfel cum a fost aratat in cap.III 4.3. "Activitati privind dezvoltarea modului CPLN", propunerea prezentata de I. in data de 09.08.2006 se refera la modul GPLN si la soluția care sa asigure un grad mai ridicat de automatizare a operațiilor la nivelul agenției. Desi, in linii generale, soluția corespunde principiilor contractuale, exprimate in anexa tehnica, cuprinsa in Oferta tehnica, parte la contract, modalitatea de a folosi echipamentele CORONIS si soluțiile de comunicare, securitate si gestiune aferente constituie o varianta noua din punct de vedere tehnic".

S-a indicat că, față de termenele la care I. a estimat ca va implementa aplicația GPLN, reiese fara echivoc ca la data de 09.08.2006 cand a fost prezentata sprea aprobarea CNLR SA, executantul se gasea in intarziere majora fata de programul asumat in Anexa 2 "Graficul general de implementare". Astfel, pana la data de 09.08.2006 (cand a fost prezentata noua soluție tehnica), I. era obligat sa efectueza analiza si design-ul aplicației GPLN (19.05.2006), implementare si testarea aplicației (13.07.2006) si integrarea aplicațiilor SAP, Charisma si GPLN si testarea subsistemului (01.08.2006).

S-a susținut că, față de acest aspect, culpa I. de a furniza o soluție eminamente diferita de cea agreata de parti prin oferta tehnica, este confirmata si de depasirea cu aproximativ 3 luni de la data la care analiza si designul ar fi trebuit finalizat 19.05.2006.

S-a învederat că dupa expirarea termenului contractual, respectiv in data de 11.12.2006, . incheierea unui nou act adițional la contractul inițial, propunând prelungirea perioadei de finalizare a proiectului cu inca 6 luni.

S-a afirmat că, încălcând clauzele contractului asumat precum si principiile libertatii contractuale, I. susține in adresa trimisa in 11.12.2006 faptul ca depasirea termenului de livrare, respectiv 30.06.2006, reprezintă doar o intarziere si nu o cauza de incetare a contractului, recunoscând in ultima instanta depasirea culpabila a termenului contractual a nerealizarii proiectului.

S-a arătat că, având in vedere ca CNLR SA șia- manifestat din nou refuzul de a incheia un act adițional si implicit de a prelungi contractul, I. a transmis la data de 19.12.2006 o Adresa prin care informează despre intentia de a suspenda executarea contractului cu privire la etapele urmatoare "pe baza faptului ca refuzați aprobarea/informarea documetatiei livrate".

S-a concluzionat că CNLR SA era in drept sa se prevalaze de prevederile contractului si, deci, sa nu accepte prelungirea sa, cu consecința comunicata paratei prin scrisoarea din 13.10.2006 in sensul ca "sunt incidente prevederile contractuale referitoare la neindeplinirea la termen a obligațiilor asumate prin contract".

S-a menționat că CNLR SA a fost indreptatita sa nu accepte modificările propuse de către parata, modificări care presupuneau, in primul rand alterarea ofertei tehnice, in al doilea rand, parcurgerea unei etape de certificare si control de către managerii de proiect ale celor doua parti, conform Anexei tehnice la contract, si in al treilea rand, implementarea unei soluții total diferita fata de cea agreata de către parti, precum si extinderea perioadei de finalizare a proiectului.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.115 – 118 Cod de procedură civilă.

XIV). La termenele de judecată din datele de 15.09.2011 și 19.01.2012, petenta – pârâtă . depus la dosar o completare a motivelor acțiunii în anulare (f.36 – 45, 86 – 102 vol.1 dosar C.).

Referitor la excepția caducității s-a indicat că cererea de arbitrare s-a depus la data de 18.09.2009, Tribunalul Arbitral s-a constituit la data de 17 noiembrie 2009, data de la care au inceput sa curgă cele 5 luni, iar pronunțarea hotararii ar fi trebuit sa fie facuta, conform Regulilor de procedura arbitrale ale Curții (art.35 al.1 si 6) pana la data de 17 aprilie 2010.

S-a arătat că hotararea arbitrala s-a dat in data de 14 iulie 2011 și s-a comunicat părților in data de 2.09.2011, dupa aproape 24 de luni de la inceperea procesului de arbitral.

S-a menționat că în mod greșit arbitrii au pus în sarcina exclusiva a paratei modul defectuos de derulare a procedurii arbitrale in dosarul nr.349/2009.

S-a precizat că, potrivit art.353/3 al.l C.proc. civ., I. a mentionat inca prin intampinare faptul că intelege sa invoce caducitatea. Mai mult decât atat, I. revine asupra acestui lucru si invoca in mod neechivoc caducitatea in ședința Curții de Arbitraj Comercial International din data de 20.05. 2010.

S-a concluzionat că există motive clare si neîndoielnice de desființare a hotararii arbitrale prin acțiune in anulare ca urmare a încălcării art.364 lit e din Codul de procedura civila, hotararea fiind pronuntata la mult timp dupa expirarea termenului arbitrajului.

Referitor la al doilea motiv de desființare a hotărârii arbitrale, respectiv acela că hotărârea Tribunalului Arbitral a fost pronunțată cu încălcarea unor prevederi imperative ale legii, s-a arătat că acest motiv vizează încălcarea de către Tribunalul Arbitral a prevederilor art.969 Cod civil și art.1 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă.

S-a susținut că în mod greșit a fost respinsă excepția prematurității formulării acțiunii arbitrale, în raport de nerespectarea prevederilor art.17 - Soluționarea litigiilor din contractul nr. 120/2003.

S-a afirmat că prin clauza compromisorie părțile au stabilit că sesizarea Curții de Arbitraj va avea loc (i) după parcurgerea unei proceduri de conciliere prealabile, iar în cazul în care această procedură de conciliere rămâne fără rezultat, sesizarea Curții de Arbitraj nu poate avea loc decât (ii) după trecerea unui termen de 15 zile calendaristice de la data începerii negocierilor.

S-a învederat că reclamanta a luat în considerare numai prima dintre condițiile impuse de art.17 din contract, în speță a transmis pârâtei o convocare la conciliere pentru data de 07.09.2009.

S-a indicat că a doua cerința impusa de prevederile art.17 din contract, respectiv introducerea acțiunii după trecerea unui termen de 15 zile de la începerea negocierilor, a fost ignorata cu desavarsire de către reclamanta, aceasta formulând acțiunea arbitrala la data de 18.09.2009, în condițiile in care, in raport de data convocării la conciliere, termenul de 15 zile se împlinea la data de 24.09.2009.

S-a precizat că nerespectarea termenului de 15 zile face ca acțiunea să fie prematur introdusă, iar natura acestui termen este aceea a unui termen dilatoriu ce amână exercițiul dreptului la acțiune până la împlinirea lui.

S-a mai susținut că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune în ce privește penalitățile solicitate.

S-a menționat că prin Anexa nr.2 a Actului adițional nr.6/22.02.2006 părțile au stabilit Graficul General de Implementare pentru fiecare componentă în parte a celor 5 sisteme informatice ce alcătuiesc Sistemul Informatic Integrat.

S-a arătat că potrivit Graficului General de Implementare astfel agreat, în perioada 30.10._06, fiecare componentă trebuia să fie executată la o anumită dată, data realizării ultimei componente fiind 31.08.2006. Astfel, termenele pentru finalizarea fiecărui subsistem dintre cele 5 componente ale Sistemului Informatic Integrat erau următoarele:

• Subsistemul Informatic de Gestiune a Resurselor: 31.08.2006;
• Subsistemul de Mesagerie Electronică: 09.06.2006;
• Subsistemul de Management al Documentelor și Fluxurilor de Lucru - DOXIS: 26.06.2006;
• Subsistemul de Infrastructură de Comunicații și Securitate: 22.06.2006;
• Subsistemul de Infrastructură IT: 31.08.2006.

S-a învederat că, potrivit art.7 al.1 din Decretul nr.167/1958, „Prescripția extinctivă începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită". Totodată, potrivit art.12 din același act normativ, ,,în cazul în care un debitor este obligat la prestatiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestatiuni se stinge printr-o prescripție deosebită".

S-a arătat că acțiunea arbitrală prin care CNLR a solicitat obligarea subscrisei la penalități de întârziere ca urmare a unei pretinse nerealizări a Sistemului Integral Informatic a fost formulată la data de 18.09.2009, însă dreptul la acțiune al reclamantei cu privire la penalitățile solicitate a luat naștere distinct pentru fiecare componentă a sistemului informatic integrat, și tot astfel s-a stins.

S-a precizat că raportat la data la care trebuia să fie executată ultima componentă, 31.08.2006, conform graficului general de implementare, și raportat pe de altă parte, la data introducerii prezentei acțiuni, respectiv 18.09.2006, se poate observa că a fost depășit termenul general de prescripție de 3 ani în care se putea introduce acțiunea și solicita plata sumelor pretinse cu titlu de penalități, iar Tribunalul Arbitral a încălcat o normă de ordine publică, susceptibilă a fi invocată și din oficiu, la pronunțarea hotărârii.

S-a mai susținut că s-a incalcat dreptul la un proces echitabil fata de dispozițiile art.6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, puterea arbitrilor de a soluționa litigiul nefiind nelimitată, ci este limitata prin natura jurisdictionala a arbitrajului, precum si prin natura imperativa si de ordine publica a unor norme de drept.

Pe fondul cauzei, s-a indicat că au fost nesocotite prevederile art.12 din contractul nr.120/2003.

S-a precizat că, potrivit art.12.1 din contract, în cazul in care Furnizorul-Integrator nu isi indeplineste obligațiile asumate prin contract, la termenul de livrare stabilit pentru intregul Sistem Informatic Integrat si/sau a fiecărui sistem contractat, acesta are obligația de a plati ca penalitati o suma echivalenta cu o cota procentuala de 0,4% pentru fiecare zi de întârziere, calculata din valoarea respectivului sistem intarziat, pana la îndeplinirea efectiva a obligațiilor, dar nu mai mult de valoarea sistemului intarziat, cu excepția situatiilor in care neindeplinirea obligațiilor sale este rezultatul acțiunii ori inacțiunii culpabile a Beneficiarului.

S-a învederat că sistemul informatic integrat nu este un produs în sine, ci este rezultatul integrării unor componente hardware si software pentru asigurarea implementării unor cerințe funcționale si non- functionale.

S-a mai susținut că definiția pentru integrarea sistemelor este urmatoarea: < disciplina="" care="" combina="" procese="" si="" proceduri="" din="" domeniul="" ingineriei="" sistemelor,="" gestiunea="" sistemelor="" si="" dezvoltarea="" de="" produse="" pentru="" scopul="" realizarii="" unor="" sisteme="" complexe="" de="" mari="" dimensiuni="" care="" necesita="" hardware="" si="" software="" si="" care="" pot="">vea la baza sisteme actuale sau de generație anterioara, cuplate cu cerințe complet noi in scopul adaugarii unor functionalitati semnificative >.

S-a remarcat că nu se include in aceasta definiție furnizarea componentelor hardware si software comerciale care sunt subiect al serviciilor de integrare, ele putând fi puse la dispoziție dupa caz de către beneficiar sau de către integrator, situatie in care integratorul este si furnizor de bunuri.

S-a indicat că în speță I. a actionat si in calitate de furnizor deoarece a livrat echipamente de calcul, comunicație si licențe software, calitate recunoscuta de L. R. fara dubiu, prin identificarea I. in contract ca Furnizor-Integrator.

S-a precizat că acest statut dual a fost intarit de CN L. R. prin recepția si plata tuturor bunurilor livrate in cadrul contractului si prin refuzul de a recepționa si plați majoritatea serviciilor aferente integrării, cu alte cuvinte, s-a făcut o distinctie clara intre cele doua atribute din punctul de vedere al obligațiilor de livrare, de aceea, cu atat mai mult nu se poate susține ca se pot aplica penalitati la valoarea bunurilor livrate, recepționate si achitate (adica la valoarea intregului contract) asa cum Tribunalul Arbitral.

S-a menționat că definiția integrării sistemelor se aplica la fiecare subsistem din cele 5 componente ale asa-numitului Sistem Informatic Integrat al Loteriei Naționale, aspect reflectat pe de o parte in corpul contractului prin separarea in subsisteme si prin definirea de activitati de integrare in interiorul fiecărui subsistem, iar pe de alta parte in cerințele tehnice din Anexa 1 care sunt clar separate pe cele 5 subsisteme si care nu formuleaza explicit cerințe de integrare intre cele 5 subsisteme.

S-a concluzionat că fiecare din cele 5 subsisteme sunt in sine un sistem integrat de sine stătător, ca rezultat al unor servicii de integrare intre componentele hardware si software necesare pentru a implementa funcționalitatea respectivului subsistem.

S-a învederat că în mod greșit a fost obligată pârâta la plata de penalități calculate la valoarea întregului sistem informatic, considerat în mod eronat întârziat în întregul său, în condițiile în care, în raport de prevederile art.12 din contract (și sub rezerva incidenței ultimei teze a acestuia), calculul penalităților se impunea a fi făcut în funcție de gradul de implementare al sistemelor.

S-a arătat că acest din urmă element a fost stabilit prin Anexa 10 la raportul de expertiză tehnică omologat de Tribunalul Arbitral în dosarul nr.184/2007, iar acest mod de calcul al penalităților a fost acceptat ca variantă, inclusiv de expertul contabil desemnat în cauză.

S-a precizat că, în conformitate cu concluziile raportului de expertiza tehnica intocmit de expert S. Ș. in dosarul arbitral nr.184/2007, obiectul contractului a fost realizat . si avand in vedere culpa exclusiva a LOTERIEI ROMANE in realizarea si implementarea integrala a sistemului, I. este pe deplin indreptatita sa primeasca plata pentru serviciile prestate (pag. 9 din sentinta arbitrala).

S-a menționat că art.12 din contract prevede aplicarea de penalități doar la valoarea sistemului întârziat, iar nu la valoarea întregului sistem informatic.

S-a susținut că intenția părților la momentul redactarii contractului, in privința noțiunii de „sistem întârziat" nu a fost nicidecum aceea de aplicare a penalităților la întreaga valoare a contractului, întrucât în acest caz părțile s-ar fi referit doar la „sistem", fără a circumstanția în niciun fel noțiunea. Orice altă interpretare ar lipsi de efecte includerea de către părți, în circumstanțiere, a atributului „întârziat". Or, potrivit normei de interpretare conținute în art.973 Cod civil, clauzele contractului - și implicit fiecare componentă a acestor clauze - se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în sensul în care nu ar produce niciun efect. Mai mult decât atât, prevederile art.983 Cod civil statuează că atunci „când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui care se obligă".

S-a concluzionat că dispozițiile art.12 din contract sunt cât se poate de clare și nu pot fi interpretate decât în sensul aplicării de penalități - sub rezerva incidenței cauzei exonerate de răspundere conținută în ultima teza - la valoarea neexecutată din contract, iar în măsura în care ar exista totuși o îndoială în privința acestor dispoziții, prevederile art. 983 cod civil se opun aplicării penalităților la întreaga valoare a contractului.

S-a mai învederat că, potrivit art.12 teaza finală din contract, furnizorul-integrator este exonerat de plata penalităților în cazurile în care neîndeplinirea obligațiilor sale este rezultatul acțiunii sau inacțiunii culpabile a beneficiarului.

S-a reiterat că art.983 Cod civil prevede un principiu general de drept instituit de legiuitor in favoarea debitorului -acesta fiind cel care se obliga - care se aplica la o cauza particulara fara insa a inversa subiecții raportului juridic in funcție de o atare situatie asa dupa cum procedeaza instanta cu privire la interpretarea art.12.1 din contract, ajungand sa considere ca acest principiu ar putea fi numai in favoarea LOTERIEI ROMANE.

S-a susținut că din tot probatoriul administrat în cauză in dosarul de arbitraj nr.349/2009 rezulta incidența tezei finale a art.12 din contract.

S-a indicat că este vorba de corespondența depusă la dosarul cauzei, din care rezultă că anterior emiterii notificării de suspendare a efectelor Contractului, pârâta și-a declarat în mod constant disponibilitatea de a continua executarea contractului și de a realiza obiectul acestuia, cât și de concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în dosarul arbitraj nr.184/2007, încuviințat ca probă și în prezenta cauză de către Tribunalul Arbitral, raport care confirmă:

• pe de o parte realizarea obiectului contractului într-o proporție covârșitoare, de 82%
• iar pe de altă parte, concordanța soluției tehnice de reproiectare a soluției de automatizare a fluxului de lucru cu obiectivele avute în vedere de părți la semnarea Actului adițional nr. 6.

S-a menționat că spre deosebire de atitudinea I. de a coopera pe tot parcursul contractului, disponibilitatea LOTERIEI ROMANE în executarea propriilor obligații contractuale s-a caracterizat prin refuzul de a purta un dialog constructiv în vederea surmontării problemelor inerente dezvoltării unei aplicații de o asemenea complexitate, lipsa de reacție la soluțiiile identificate și înaintate spre analiză de I., refuzul efectuării recepțiilor parțiale pentru livrabilele furnizate contribuind la blocarea proiectului.

S-a precizat că soluția Tribunalului Arbitral nu ține cont de împrejurarea ca, Compania Națională L. R. a refuzat să analizeze si să își exprime punctul de vedere asupra soluției transmise, deși avea această obligație potrivit art. 11.4 din Contract, încălcându-se astfel o obligație contractuală esențială, și blocând practic trecerea la fazele următoare ale dezvoltării aplicației (ignorând astfel noțiunea de culpa din vina beneficiarului prevăzută la art.12 din Contract, caz in care I. era exonerata de plata penalitatilor ca urmare a acțiunii sau inacțiunii beneficiarului).

S-a arătat că, potrivit art.11.4 din contract, furnizorul - integrator va notifica beneficiarului când produsele ori serviciile din cadrul sistemelor contractate sunt pregătite pentru recepție finală, într-o perioadă de timp care nu va depăși 20 de zile calendaristice, beneficiarul verifică cantitățile livrate și efectueaeză testele de recepție și comunică furnizorului-integrator obiecțiile sau semnează „Raportul de recepție".

S-a concluzionat că, față de această prevedere contractuală expresă, care reglementa obligația beneficiarului de a proceda la recepționarea livrabilelor furnizate sau de a comunica furnizorului-integrator obiecțiile sale, apare ca evident culpabilă atitudinea beneficiarului, relevată de concluziile raportului de expertiză, de a refuza, la nivelul anului 2006, orice recepție parțială a livrabilelor, dar în același timp de a nu indica INTIRAROM obiecțiile sale concrete, zădărnicind tot proiectul in ansamblul sau.

S-a susținut că, față de cele expuse, pârâta nu datorează penalitățile pretinse de CNLR, fiind incidente în cauza prevederile art.12.1 teza finală din contract care face referire la neîndeplinirea obligațiilor furnizorului - integrator ca rezultat al acțiunii sau inacțiunii culpabile a beneficiarului, inacțiunea culpabilă a beneficiarului constând în refuzul de a realiza recepții parțiale.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.353/3 al.1 Cod de procedură civilă, art.35 al.1 din Regulile de Procedură Arbitrală.

XV). La data de 03.11.2011, prin Serviciul Registratură, intimata – reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ ”L. R. SA” a depus la dosar completare la întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în anulare ca neîntemeiată.

Referitor la caducitatea arbitrajului s-a arătat că ambele părți au consimțit, în mod expres și neîndoielnic, depășirea termenului de 5 luni, prin depunerea de către I. a cererii reconvenționale și prin solicitarea CNLR de a se amâna cauza pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.

S-a mai precizat că I. a declarat, expressis verbis, ca doar isi "rezerva" dreptul de a invoca caducitatea, "in ipoteza pronunțării hotararii in termen de 5 luni de la data constituirii tribunalului arbitral (deci, in funcție de depasirea acestui termen si la simpla apreciere unilaterala si discreționara, imprevizibila, a paratei), iar nu si intentia ferma, neîndoielnica, de a se prevala de aceasta facultate.

S-a indicat că o simpla "rezerva" nu este suficienta pentru a fi aplicabile dispozițiile art.353/1 Cod procedura civila și a art.35 al.1 din Regulile de procedura arbitrala, in vigoare la acea data, care condiționează, in termeni clari si neechivoci, existenta unei "notificări" prin care partea interesata sa declare ca "intelege sa invoce caducitatea", iar nicidecum ca isi poate doar rezerva un asemenea drept, urmând a uza sau nu de aceasta facultate, ad libitum, si dupa cum hotararea arbitrala ar fi sau nu favorabilă, intrucat, in concepția legiuitorului, consecințele juridice ale nerespectarii termenului de 5 luni sunt grave, astfel incat ele trebuie sa fie cunoscute, in mod precis, atat de către partea adversa, cat si de tribunalul arbitral.

Referitor la excepția prematurității s-a învederat că CNLR SA a transmis către I. notificarea si convocarea la conciliere directa la data de 25.08.2009.

S-a susținut că intimata - reclamanta a transmis petentei - pârâte notificarea inregistrata sub nr.1925/25.08.2009 la data de 26.08.2009, potrivit dovezii de primire si procesului verbal de predare incheiat de către agentul procedural la data de 26.08.2009.

S-a arătat că ștampila I. și semnătura persoanei imputernicite cu primirea corespondentei aplicate pe dovada de primire, certifică că I. a luat la cunoștința despre pretentiile intimatei – reclamante la aceasta data respectiv, 26.08.2009, data care reprezintă momentul inceperii tratativelor neoficiale de conciliere.

S-a mai menționat că acțiunea de arbitrare a primit data de înregistrare de la Registratura generală a Camerei de Comerț si Industrie a României la data de 18.09.2009.

S-a concluzionat că între data începerii tratativelor neoficiale de soluționare a diferendului intervenit între părți, respectiv 26.08.2009 și până la 18.09.2009, data învestirii Curții cu soluționarea cererii arbitrare, au trecut 24 de zile calendaristice, fiind respectat termenul de sesizare a Curții de 15 zile de la data inceperii tratativelor neoficiale - respectiv 26.08.2009.

Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune s-a învederat că prescripția dreptului material la acțiune pentru plata de penalitati de intarziere nu incepe sa curgă mai inainte de data de 30.09.2006, data expirării duratei contractuale, iar conform art.12.1 din contract, "in cazul in care, Furnizorul-Integrator nu isi indeplineste obligațiile asumate prin contract, la termenul de livrare stabilit pentru întreg Sistemul Informatic Integrat si/sau a fiecărui sistem contractat" va fi supus sancțiunii civile contractuale a plații penalitatilor de intarziere, de unde rezulta intentia părților de a acorda Beneficiarului posibilitatea de a solicita penalitati de intarziere in situatia in care termenul de recepție/implementare a sistemului nu a fost respectat de către I..

S-a precizat că nu este vorba de penalitati de intarziere pentru nerespectarea termenului de livrare cum susține eronat I., ci numai de penalitati de intarziere pentru nerespectarea termenului de livrare a sistemului in ansamblul său, astfel incat dreptul la daune-interese moratorii, in acest din urma caz, nu se putea naște decât in caz de intarziere a implementării intregului sistem, deci, numai in caz de depășire a ultimului termen contractual convenit prin Actul adițional nr.6/22.02.2006, respectiv data de 30.09.2006 (art.l din Actul adițional nr.6/2006).

S-a indicat că acțiunea arbitrara a fost introdusa la 18.09.2009, deci, inauntrul termenului de 3 ani, care a inceput sa curgă cel mai devreme la 1.10.2006, conform art.7 al.1 din Decretul nr.167/1958: "Prescripția incepe sa curgă la data cand se naște dreptul la acțiune", iar nu potrivit art.12 din același decret care reglamenteaza doar un efect special al prescripției dreptului la acțiune in cazul obligațiilor cu executare succesiva, si nicidecum inceputul propriu - zis al prescripției, care depinde, de regula, dupa cum prestatia respectiva este sau nu certa, lichidă si deopotrivă exigibila sau, cel mai târziu, la 27.11.2006, data cand cel păgubit a cunoscut intregul prejudiciu cauzat, conform art.8 al.l din Decretulnr.167/1958: " Prescripția dreptului la acțiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curgă de la data cand păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care răspunde de ea", in ambele ipoteze prescripția nefiind, așadar, implinita la data introducerii acțiunii (18.09.2009).

Pe fondul cauzei s-a susținut că la data de 02.10.2003 între CNLR, în calitate de beneficiar și I., în calitate de furnizor - integrator, s-a încheiat contractul nr.120/02.10.2003, care a fost amendat prin 6 acte adiționale.

S-a indicat că, potrivit art.2.1 din contract, obiectul contractului este ”realizarea și implementarea de către furnizorul integrator a sistemului informatic integrat pentru CNRL SA, care să fie operațional la nivelul întregii structuri organizatorice a companiei (centrala, sucursale zonale, puncte de lucru, centre de lucru)".

S-a precizat că, potrivit art.2.2 din contract, sistemul informatic integrat prevăzut în contract cuprindea hardware și software pentru 5 sisteme informatice corespunzătoare domeniilor de activitate ale CNLR SA:

• sistemul informatic de Gestiune a Resurselor financiare, materiale și umane;
• sistemul informatic de Mesagerie Electronică;
• sistemul informatic de Management al Documentelor si Fluxurilor de Lucru – DOXIS;
• sistemul informatic pentru securitatea Sistemelor Informatice și Sistem de Comunicații;
• sistemul informatic – Infrastructura pentru Sistemele Informatice.

S-a arătat că prețul contractului, prevăzut la art.2.3 si detaliat in Anexa nr.2 - Anexa financiara, conform modificării aduse prin Actul adițional nr.4 la contract, este de 5.903.072 Euro inclusiv TVA.

S-a învederat că, potrivit art.3.2 din contract, perioada inițială de realizare a sistemului informatic integrat era de 18 luni de la data intrării în vigoare a contractului și expira la data de 31.03.2005.

S-a menționat că acest termen a fost prelungit . prin Actul adițional nr.5 pana la data de 31.03.2006, iar ulterior, prin Actul adițional nr.6, pana la data de 30.09.2006.

S-a susținut că, potrivit art.9.1 din contract, "Furnizorul-Integrator se obliga sa presteze si sa furnizeze produsele ce fac obiectul prezentului Contract necesare implementerii Sistemului Informatic Integrat pentru CNLR SA" conform Graficului General de Implementare a Sistemului de Implementare a Sistemului Informatic Integrat.

S-a indicat că, potrivit art.12.1 din contract, "in cazul in care, Furnizorul-Integrator nu isi indeplineste obligațiile asumate prin contract, la termenul de livrare stabilit pentru intregul Sistem Informatic Integrat si/sau a fiecărui sistem contractat, acesta are obligația de a plați ca penalitati, o suma echivalenta cu o cota procentuala de 0,4% pentru fiecare zi de intarziere, calculata din valoarea respectivului sistem intarziat, pana la indeplinirea efectiva a obligațiilor, dar nu mai mult de valoarea sistemului intarziat, cu excepția situatiilor in care neindeplinirea obligațiilor este rezultatul acțiunii sau inacțiunii culpabile a Beneficiarului".

S-a arătat că din raportul de expertiza tehnica specalitatea informatica intocmit in dosarul arbitraj nr.184/2007, reiese ca situatia litigioasa a fost generata de soluția propusa de către . data de 09.08.2006 elaborata in vederea executării obligațiilor contractuale prevăzută in contractul nr.120/2003.

S-a precizat că disputa intre cei doi parteneri contractuali a aparut in momentul in care CNLR SA, in calitate de Beneficiar, nu a agreat soluția tehnica elaborata de . vederea "automatizarii fluxului de lucru din agenții pentru optimizarea timpului de operare si securizarea mai buna a informațiilor".

Reclamata imputa CNLR SA nefinalizarea in termenul contractual a Sistemului Informatic Integrat, motivând ca aceasta neexecutare se datoreaza atitudinii CNLR SA, de necooperare in vederea indeplinirii Contractului.

S-a învederat că această susținere a I. este contrazisa de concluziile raportului de expertiza intocmit in dosarul arbitraj nr.184/2007. Astfel, expertul IT a retinut urmatoarele: "Astfel cum a fost aratat in cap.III 4.3. "Activitati privind dezvoltarea modului CPLN", propunerea prezentata de I. in data de 09.08.2006 se refera la modul GPLN si la soluția care sa asigure un grad mai ridicat de automatizare a operațiilor la nivelul agenției. Desi, in linii generale, soluția corespunde principiilor contractuale, exprimate in anexa tehnica, cuprinsa in Oferta tehnica, parte la contract, modalitatea de a folosi echipamentele CORONIS si soluțiile de comunicare, securitate si gestiune aferente constituie o varianta noua din punct de vedere tehnic".

S-a indicat că, față de termenele la care I. a estimat ca va implementa aplicația GPLN, reiese fara echivoc ca la data de 09.08.2006 cand a fost prezentata spre aprobarea CNLR SA, executantul se gasea in intarziere majora fata de programul asumat in Anexa 2 "Graficul general de implementare". Astfel, pana la data de 09.08.2006 (cand a fost prezentata noua soluție tehnica), I. era obligat sa efectueza analiza si design-ul aplicației GPLN (19.05.2006), implementare si testarea aplicației (13.07.2006) si integrarea aplicațiilor SAP, Charisma si GPLN si testarea subsistemului (01.08.2006).

S-a susținut că, față de acest aspect, culpa I. de a furniza o soluție eminamente diferita de cea agreata de parti prin oferta tehnica, este confirmata si de depasirea cu aproximativ 3 luni de la data la care analiza si designul ar fi trebuit finalizat 19.05.2006.

S-a învederat că dupa expirarea termenului contractual, respectiv in data de 11.12.2006, . incheierea unui nou act adițional la contractul inițial, propunând prelungirea perioadei de finalizare a proiectului cu inca 6 luni.

S-a afirmat că, încălcând clauzele contractului asumat precum si principiile libertatii contractuale, I. susține in adresa trimisa in 11.12.2006 faptul ca depasirea termenului de livrare, respectiv 30.06.2006, reprezintă doar o intarziere si nu o cauza de incetare a contractului, recunoscând in ultima instanta depasirea culpabila a termenului contractual a nerealizarii proiectului.

S-a arătat că, având in vedere ca CNLR SA șia- manifestat din nou refuzul de a incheia un act adițional si implicit de a prelungi contractul, I. a transmis la data de 19.12.2006 o Adresa prin care informează despre intentia de a suspenda executarea contractului cu privire la etapele urmatoare "pe baza faptului ca refuzați aprobarea/informarea documetatiei livrate".

S-a concluzionat că CNLR SA era in drept sa se prevalaze de prevederile contractului si, deci, sa nu accepte prelungirea sa, cu consecința comunicata paratei prin scrisoarea din 13.10.2006 in sensul ca "sunt incidente prevederile contractuale referitoare la neindeplinirea la termen a obligațiilor asumate prin contract".

S-a menționat că CNLR SA a fost indreptatita sa nu accepte modificările propuse de către parata, modificări care presupuneau, in primul rand alterarea ofertei tehnice, in al doilea rand, parcurgerea unei etape de certificare si control de către managerii de proiect ale celor doua parti, conform Anexei tehnice la contract, si in al treilea rand, implementarea unei soluții total diferita fata de cea agreata de către parti, precum si extinderea perioadei de finalizare a proiectului.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.115 – 118 Cod de procedură civilă.

XVI). Prin Încheierea de ședință din data de 19.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._ s-a apreciat că sunt tardiv formulate completările la acțiunea în anulare depuse la termenele de judecată din datele de 15.09.2011 și 19.01.2012, instanța considerându-se învestită doar cu acțiunea în anulare inițială înregistrată la data de 16.08.2011 pe rolul Curții de Apel București.

XVII). Prin Sentința civilă nr.10/26.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._ s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării hotărârii arbitrale nr.176/14.07.2011 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr.349/2009, s-a admis acțiunea în anulare formulată de reclamanta . contradictoriu cu pârâta CN "L. R." SA, s-a anulat Sentința arbitrală nr.176/14.07.2011 pronunțată în dosarul nr.349/2009 al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și s-a fixat termen pentru soluționarea pricinii în fond la 15 martie 2011, cu citarea părților.

Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:

”Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază acțiunea în anulare ca întemeiată și urmează să o admită în limitele și pentru următoarele considerente:

Prin instituirea căii de atac a acțiunii în anulare, legiuitorul roman a înțeles să supună controlului judiciar hotărârile pronunțate de arbitraj în limitele prevăzute de dispozițiile articolului 364 Cod procedură civilă, care sunt de strictă interpretare și nu permit ca acest control judiciar să vizeze chestiuni de fond.

În această ordine de idei, Curtea constată că al doilea motiv de acțiune în anulare, întemeiat pe dispozițiile articolului 364 litera i Cod procedură civilă și pe ipoteza încălcării dispozițiilor articolului 969 Cod civil, socotite de petentă drept dispoziții imperative ale legii, tinde să împingă controlul judiciar dincolo de limitele impuse de lege.

Cu titlu de considerent comun celor trei ipoteze subsumate motivului prevăzut de articolul 364 litera i Cod procedură civilă, Curtea apreciază că, atât la soluționarea excepțiilor de prematuritate a cererii de arbitrare și de prescripție a dreptului material la acțiune, cât și la soluționarea fondului pretențiilor deduse arbitrajului, tribunalul arbitral nu a înfrânt dispozițiile articolului 969 Cod civil.

Tribunalul arbitral a analizat clauzele contractuale, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente și a pronunțat soluția atât în ce privește cele două excepții, cât și fondul cauzei, tocmai întemeindu-se pe contract și acordând prevalență forței obligatorii a acestuia, cu respectarea fidelă a dispozițiilor articolelor 969 – 970 Cod civil.

În realitate, nemulțumirea petentei este legată de modul în care tribunalul arbitral a interpretat clauzele contractului, însă acest aspect excede motivelor de anulare prevăzute de articolului 364 Cod procedură civilă, Curtea apreciind că în cauză nu este incident motivul de anulare prevăzut de articolul 364 litera i Cod procedură civilă.

Critica întemeiată pe dispozițiile articolului 364 litera e Cod procedură civilă este apreciată de Curtea ca întemeiată și va fi admisă.

Este de necontestat că petenta și-a „rezervat” prin întâmpinare dreptul de a invoca în cauză caducitatea, în situația în care hotărârea nu este pronunțată în termenul de cinci luni, calculat conform articolului 353³ Cod procedură civilă.

Este, de asemenea, de necontestat că, după împlinirea acestui termen, respectiv la 20 mai 2010, petenta a invocat caducitatea arbitrajului.

Curtea apreciază că petenta a procedat, în speță, în strictă concordanță cu dispozițiile articolului 353³ alineat 6 Cod procedură civilă, întrucât prin întâmpinarea depusă în termen legal a arătat că își rezervă dreptul să invoce caducitatea. Această manifestare de voință este apreciată de Curte ca în deplin consens cu prevederile legale precitate, întrucât petenta nu avea obligația de a face „notificarea” într-o formă anume prevăzută de lege, fiind suficientă manifestarea de voință neechivocă exprimată în cuprinsul unui act de procedură ( în speță întâmpinarea ) care să ajungă atât la cunoștința tribunalului arbitral, cât și la cunoștința părții adverse.

Totodată, Curtea apreciază ca nefondată susținerea tribunalului arbitral și a intimatei reclamante legată de modul în care a fost formulată notificarea, având în vedere că la momentul notificării ( adică al depunerii întâmpinării ) petenta nu avea motive să invoce caducitatea, întrucât termenul de cinci luni nu expirase.

Dar rezervarea dreptului de a invoca acest incident avea aptitudinea lipsită de echivoc de a atrage atenția tribunalului arbitral și a intimatei cu privire la conduita petentei în cazul în care termenul arbitrajului ar fi fost depășit, ceea ce în speță s-a și întâmplat.

Curtea apreciază ca lipsit de temei argumentul privitor la acordul părților în legătură cu prelungirea termenului arbitrajului. Dispozițiile articolului 353³ alineat 3 Cod procedură civilă prevăd că părțile trebuie să consimtă prelungirea acestui termen în scris. Dispoziția este neechivocă, iar în cauză nu a fost respectată, astfel încât în mod eronat s-a reținut că este îndeplinită condiția legală raportat la depunerea cererii reconvenționale și la solicitarea de a se amâna judecata pentru a se lua cunoștință de conținutul acesteia.

În plus, Curtea apreciază că petentei i se poate imputa cu atât mai puțin abuzul de drept legat de formularea cererii reconvenționale peste termen și în condiții de netimbrare, cu cât tribunalul arbitral însuși, prevenit prin întâmpinare cu privire la intenția petentei de a invoca în cauză caducitatea, a acordat termen de două luni pentru reluarea și desăvârșirea procedurii concilierii prealabile conform articolului 17 din contractul nr. 120/2003 ( fila 15 a volumului II al dosarului arbitral).

În plus, tribunalul arbitral, fără a discuta regularitatea formulării cererii reconvenționale (sub aspectul termenului la care a fost depusă și al timbrării acesteia), a încuviințat cererea reclamantei de amânare a judecății pentru a lua cunoștință de cererea reconvențională, deși arbitrajul era sub iminența caducității.

S-a invocat de către tribunalul arbitral reaua - credință a petentei în exercitarea drepturilor procesuale ( încheierea de ședință de la 9 iunie 2010 ), respectiv formularea de excepții și de cereri în mod abuziv.

Potrivit dispozițiilor finale din Regulile de Procedură Arbitrală, normele de procedură arbitrală se completează, în măsura compatibilității lor, cu normele de drept comun de procedură civilă.

În speță, se constată că intimata – reclamantă nu a invocat abuzul de drept în condițiile articolului 723 Cod procedură civilă.

Nici tribunalul arbitral nu a constatat o astfel de conduită abuzivă, dimpotrivă, a dat eficiență cererilor formulate de petentă, punând în discuție excepțiile, acordând termen pentru reluarea procedurii de conciliere și pentru studierea unei cereri reconvenționale netimbrate.

Prin urmare, câtă vreme atitudinea procesuală a petentei în fața arbitrajului nu a fost sancționată pentru abuz de drept, în sarcina acesteia nu se poate reține reaua –credință.

În acest context, în care conduita procesuală a petentei, pretins abuzivă, nu a fost contestată de intimata-reclamantă și nici cenzurată și sancționată de tribunalul arbitral, în condițiile în care petenta a arătat in terminis că are intenția de a invoca incidentul caducității și a acționat în consecință, în condițiile în care nu s-a dovedit existența vreunei cauze legale de suspendare, întrerupere sau prelungire a termenului arbitrajului, prevăzute de articolul 353³ Cod procedură civilă, Curtea apreciază că hotărârea arbitrală, pronunțată la aproximativ un an și opt luni de la constituirea tribunalului arbitral, este anulabilă, astfel încât, în temeiul articolului 364 litera e Cod procedură civilă, va admite acțiunea în anulare și va anula această hotărâre arbitrală.

Va fi fixat termen pentru soluționarea litigiului în fond”.

XVIII). La termenul de judecată din data de 26.04.2012, prin Serviciul Registratură, petenta – pârâtă . depus la dosar note de ședință prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamantă ca neinteimeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor ocazionate de derularea acestui proces (f.190 – 204 vol.1 dosar C.).

Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune s-a arătat că, contractul nr.120/2003 este un contract cu executare succesiva, astfel incat dreptul la acțiune al reclamantei cu privire la penalitatile solicitate, ia naștere distinct pentru fiecare componenta a Sistemului Informatic Integrat si tot astfel se stinge.

S-a învederat că exigibilitatea acestor penalitati urmeaza sa fie analizata distinct pentru fiecare sistem in parte.

S-a indicat că în terminologia contractului si in special a art.12 "sistem informatic integrat" este un concept distinct de "sistem".

S-a susținut că, potrivit art.7 al.l din Decretul nr.167/1958, prescripția incepe sa curgă de la data cand se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silita, iar conform art.12 din același act normativ, in cazul cand un debitor este obligat la prestatiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestatiuni se stinge printr-o prescripție deosebita.

S-a menționat că, potrivit Graficului de implementare agreat in baza Actului adițional nr.6, existau termene ferme, clare si contractual asumate de finalizare pentru cele 5 sisteme care alcatuiesc Sistemul Informatic Integra, respectiv:

• Sistem Informatic pentru Gestiunea Resurselor Financiare, Materiale si Uman -_ adaugand termenul de prescripție de 3 ani rezulta data de 31.08.2009;
• Sistem Informatic de Management al Documentelor si al Fluxurilor de Lucru -_ - adaugand termenul de prescripție de 3 ani rezulta data de 25.05.2009;
• Sistem Informatic de Mesagerie Electronica si Videoconferinta -_ adaugand termenul de prescripție de 3 ani rezulta data de 6.09.2009;
• Sistem Informatic pentru Securitatea Sistemelor Informatice si sistem de comunicații -_ adaugand termenul de prescripție de 3 ani rezulta data de 22.05.2009;
• Sistem Informatic - Infrastructura pentru Sisteme Informatice -_ - adaugand termenul de prescripție de 3 ani rezulta data de 31.08.2009.

S-a arătat că acțiunea arbitrală a fost formulată la data de 18.09.2009, astfel că pentru nici unul din sistemele de mai sus reclamanta nu mai era îndreptatita sa ceara penalitati in conformitate cu termenul general de prescripție.

S-a susținut că este greșită interpretarea reclamantei care invocă împrejurarea ca prescripția dreptului material la acțiune nu ar putea incepe sa curgă inainte de data de 30.09.2006 ( data finalizarii fazei de implementare a sistemului integrat in ansamblul său) întrucât SII este compus din cele 5 subsisteme mentionate anterior și nicidecum nu poate exista de sine stătător, iar din dispozițiile contractuale prevăzute la art.4.1 si 12.1 rezulta in mod evident faptul a acest contract era unul cu executare succesiva, date fiind argumentele de mai jos:

• modalitatea de plata „ pe masura finalizarii fiecărui sistem, conform Graficului de Implementare a Sistemului Informatic Integrat, in baza facturilor emise de către Furnizorul - Integrator si a Raportului de recepție avizat de Beneficiar”
• modalitatea de percepere a penalitatilor, care puteau fi solicitate in caz de neindeplinire a obligațiilor privind termenul de livrare pentru intreg sistemul si/ sau pentru fiecare sistem contractat.

S-a precizat că reclamanta nu se poate apara invocând faptul ca pretinde penalitati pentru intreg sistemul, de vreme ce acesta este compus din 5 subsisteme fiecare comportând cate o data de livrare aparte.

S-a indicat că, potrivit art.12 din contract, "In cazul in care, Furnizorul-Integrator nu isi indeplineste obligațiile asumate prin contract, la termenul de livrare stabilit pentru întregul Sistem Informatic Integrat si/sau a fiecărui sistem contractat acesta are obligația de a plați ca penalitati suma echivalenta cu o cota procentuala de 0,4% pentru fiecare zi de intarziere calculata din valoarea respectivului sistem intarziat, pana la indeplinirea efectiva a obligațiilor".

S-a susținut că este clara si neîndoielnica interpretarea facuta de parata anterior potrivit cu care la momentul introducerii acțiunii de arbitraj reclamantul nu mai putea solicita penalitatile, operand termenul general de prescripție de 3 ani de zile, în condițiile in care:

• contractul este un contract cu executare succesiva;
• pentru cele 5 sisteme era prevăzut un grafic diferit de implementare pentru fiecare dintre ele, cu scadente diferite pentru fiecare sistem in parte;
• exista un sistem de plați efectuate in funcție de evoluția proiectului;
• părțile au introdus in clauza contractuala conjuncțiile si/sau cu alte cuvinte, părțile au acceptat posibilitatea aplicarii de penalitati in cazul nerealizarii la timp a acestora pe fiecare sistem contractat.

Pe fondul cauzei, s-a învederat că la data de 02.10.2003 a fost semnat între . calitate de furnizor - integrator și Compania Naționala "L. R." SA, in calitate de beneficiar, un contractavand ca obiect realizarea si implementarea de către Furnizorul – Integrator a Sistemului Informatic Integrat pentru CNLR.

S-a menționat că, potrivit art.2 din contract, Sistemul Informatic Integrat cuprindea livrarea de hardware și software pentru următoarele sisteme informatice:

• subsistemul de Gestiune a Resurselor financiare, materiale și umane, compus din SAP (sistem de gestiune financiar contabil), CHARISMA (sistem de gestiune a resurselor umane si salariilor) si GPLN (sistem de gestiune a produselor loteristice si neloteristice);
• subsistemul de Mesagerie Electronică;
• subsistemul de Management al Documentelor si Fluxurilor de Lucru – DOXIS;
• subsistemul de Infrastructura de Comunicații si Securitate;
• subsistemul de Infrastructura IT, precum si livrările de echipamente, piese de schimb, materiale, documentație si altele, precum si serviciile necesare de susținere a implementării sistemelor si de rezolvare a aspectelor tehnice ale funcționarii sistemelor, inclusiv școlarizarea/ instruirea personalului utilizator al Beneficiarului la locul de folosire al sistemului, conform Anexei nr. 1 - Anexa Tehnica, intocmita in conformitate cu oferta tehnica care face parte integranta din prezentul contract.

S-a precizat că prețul contractului, prevăzut la art.2.3 si detaliat in Anexa nr.2 - Anexa financiara, conform modificării aduse prin Actul adițional nr.4 la contract, este de 5.903.072 Euro (inclusiv TVA in suma de 942.507 Euro).

S-a învederat că, potrivit art.4.1 din contract, modalitatea de plata atat pentru serviciile prestate, cat si pentru produsele livrate a fost prevăzută si efectuata pe masura finalizarii fiecărui sistem, conform Graficului general de implementare al Sistemului Informatic Integrat - anexa nr. 1.1, dupa efectuarea recepției, in baza facturilor emise de Furnizorul - Integrator si a Raportului de recepție, intocmit de I. si aprobat de CNLR.

S-a mai arătat că pe parcursul derulării contractului acesta a fost amendat cu inca 6 acte adiționale ca urmare a:

- complexității proiectului determinata de multiplele cerințe ale CNLR care au aparut pe parcursul derulării contractului si care nu au fost prevăzute inițial in caietul de sarcini;

- situațiilor cu care părțile s-au confruntat pe parcursul derulării contractului (incluzând modificări legislative succesive - gestionarea pariurilor de tip pariloto in GPLN si funcționarea in regim on-line);

- denominării leului;

- necesității reproiectării soluției de automatizare a fluxului de lucru din agenții pentru optimizarea timpului de operare și securizarea mai bună a informațiilor;

- schimbărilor în procedurile interne de lucru ale CNLR pentru obținerea și portarea informațiilor în timp cât mai scurt;

- structurării planului de conturi actual pentru o urmărire mult mai eficace a activității societății pe centre de cost-centre de profit;

- modificării organizationale din cadrul Loteriei Romane, respectiv desființarea unor Centre de Lucru si preluarea activitatii lor de către sucursalele Zonale, ce s-au reflectat in modificări ale Subsistemului Informatic pentru Gestiunea Resurselor;

- includerii unor condiții financiare in sarcina I. ( garanții).

S-a susținut că schimbările de mai sus, dupa cum se poate vedea si in preambulul Actului nr. 6, au fost determinate de cauze externe ( denominarea Leului, schimbări legislative etc.); de cauze interne ( schimbări in procedurile de lucru, schimbări ganizatorice ale Beneficiarului ) si nicidecum, determinate de către Furnizorul - Integrator.

S-a indicat că acest lucru demonstrează inca o data faptul ca furnizorul – integrator trebuie exonerat, conform art.12, de la plata penalităților de intarziere, ca urmare a circumscrierii tezei finale a articolului invocat, prin care se prevede că „ ( ...) cu excepția situatiilor in care neîndeplinirea obligațiilor sale este rezultatul acțiunii ori inacțiunii culpabile a beneficiarului”.

S-a menționat că de la nomentul semnării contractului si pana la momentul finalizarii lui, părțile s-au confruntat cu situații inedite, care nici macar nu au fost prevăzute inițial in caietul de sarcini, ca urmare a lipsei de experiența adecvata a beneficiarului.

S-a susținut că din prima fază a proiectului CNLR era responsabila sa desemneze un număr de persoane, o echipa cu atributii exacte, care sa aiba o dubla calitate / funcție, sa cunoasca in clar rolul fiecaruia in companie, dar sa si aiba putere de decizie.

S-a învederat că un proiect de asemenea anvergură cuprinde următoarele faze: 1) analiză; 2). dezvoltare, configuare, integrare; 3). testare; 4). instruirea personalului (acceptarea soluției atât la nivel de subsistem și de sistem complet).

Referitor la etapa analizei s-a susținut că in acest proiect a fost vorba de un caz clar de reluare in bucla a analizei, in sensul ca desi era necesara parcurgerea . a tuturor etapelor proiectului, fara a eluda vreuna dintre acestea, parata a făcut eforturi sustinute pentru a le parcurge asa cum era prevăzut in proiect, insa cu întoarcerea de fiecare data la etapa analizei, ca urmare a lipsei punctuale de implicare a beneficiarului.

S-a arătat că în ciuda acestui mare impediment din partea beneficiarului, in derularea proiectului, in anul 2006, parata a livrat cea mai mare parte din documentația tehnica.

S-a precizat că, in faza de analiza, CNLR ar fi trebuit să mobilizeze o echipă completă contabila - tehnica - comerciala), însă în relația cu I. au fost foarte puține persoane abilitate implicate.

S-a indicat că existau doua categorii de personal din partea beneficiarului care trebuiau sa proceseze un asemenea sistem:

- responsabilii de proiect care au fost desemnați in ultima faza, aproximativ dupa încheierea Actului Adițional nr.6, insa, in realitate, niciodata nu s-a primit o lista a persoanelor desemnate din partea beneficiarului, numai din partea managementului IT nominalizandu-se o persoana de decizie. S-a susținut că trebuia sa existe un responsabil de proiect la nivel de TOP MANAGER care sa aiba:

• resursele necesare de decizie si de pregătire
• sa deblocheze situatii de impact
• sa medieze situatii de conflict, ca de pilda sarcini inutile date in sarcina I. sau impiedicarea testărilor, precum si
• puterea decizionala de a depasi aceste obstacole.

- persoanele care procesau zilnic proiectul trebuiau sa fie persoane care sa ajute efectiv la evoluția proiectului, nu la stagnarea lui. Concret, extrem de rar au fost implicate persoane cu putere de decizie, cum ar fi directorii de direcție, in general aceștia repartizau sarcinile șefilor de serviciu, iar aceștia la rândul lor, salariaților care practic nu aveau putere de decizie si nici pregatirea necesara pentru a asigura evoluția proiectului, ceea ce a dus la prelungirea activitatilor de analiza

S-a menționat că, din nefericire, personalul abilitat al reclamantei s-a schimbat foarte des din lipsă de organizare pe parcursul derulării proiectului, fiecare grup nominalizat în acest proiect aducea propriile idei, nepastrandu-se o echipa compacta si care să dea continuitate proiectului.

S-a învederat că numai după semnarea Actului Adițional nr.6 au fost desemnate persoanele potrivite care sa conducă si sa decidă in acest proiect, lucru acesta întâmplându-se foarte târziu, fapt care a dus de altfel, la blocarea lui in final.

Referitor la etapa dezvoltării, configurării și integrării s-a arătat că aceasta consta in dezvoltarea și configurarea proiectului, iar ulterior acestei faze, urma faza de testare.

În ceea ce privește testarea s-a susținut că aceasta cuprindea planuri de testare, apoi urmau sesiuni de lucru pentru a se verifica daca testul a trecut cu succes sau nu.

S-a indicat că procesul de testare durează de regula 10 zile, iar dupa 2 zile CNLR a stopat testarea întrucat existau noncomplianțe care, în mod normal, se remediau după terminarea testării, nu în timpul acesteia.

S-a precizat că în oferta tehnică este descrisa metodologia de testare si responsabilitățile fiecăruia, de care beneficiarul nu a tinut cont, impunând propriile uzanțe de testare și, profitând de faptul că nu se putea face testarea fără participarea sa, a impus aceste reguli proprii fara ca ele sa fie reglementate in documentația contractuală, blocând si prin aceasta atitudine derularea proiectului.

S-a învederat că era normal ca beneficiarul să doreasca și alte imbunatatiri pe parcursul derulării contractului sau mai precis, era firesc ca acesta sa se implice, insa nu era legal ca testările să fie mereu oprite, chiar de la inceput sau la mijlocul acestora, întrucat de regula o testare trebuie sa se deruleze pe perioadă stabilită și numai la finalul perioadei să se evalueze punctele care nu au fost conforme cerințelor și să se solicite remedierea lor.

Referitor la etapa acceptării s-a susținut că aceasta este o formalitate care atesta ca toate stemele au fost acceptate, aceasta faza presupunind si pregatirea personalului.

S-a arătat că la un proiect complex, in faza de acceptare urma o perioadă de mentenanta evolutiva in care se puteau aduce imbunatatiri proiectului, însă, dupa semnarea Actului Adițional nr. 6 nu a mai existat nici un fel de colaborare din partea beneficiarului, colaborarea devenind inexistentă.

S-a indicat că odată cu schimbarea conducerii societatii reclamante a existat o perioadă de luni în care nu s-a putut comunica cu CNLR, putându-se vorbi de obsesia stopării proiectului pana la moartea naturala a acestuia din partea beneficiarului.

S-a învederat că după semnarea Actului Adițional nr.6, CNLR a refuzat sa mai un dialog constructiv si sa se implice efectiv in finalizarea proiectului, manifestând o atitudine pasiva, fara reacție la soluțiile identificate și înaintate spre analiza de către I. ca urmare a schimbării de soluție tehnica propusa chiar de CNLR ( aspect ignorat printr-o greșeală in lant de către experți si tribunalul arbitral, generata in mod voit de beneficiar, in sensul eludării adevaratului promotor al soluției).

S-a menționat că la data de 09.08.2006 . solicitarea expresa a CNLR, a prezentat soluția tehnică reproiectată conform obiectivelor stipulate în Actul nr.6, fără a primi insa niciun răspuns din partea beneficiarului (cu toate că, în raport de prevederile art.11.3 și 11.4 din contract, acesta avea obligația de a confirma sau infirma respectiva soluție, în termen de 20 de zile nirea solicitării din partea I.).

S-a argumentat că, prin nesocotirea prevederilor contractuale, Compania Naționala ,,L. R." SA a pus I. în imposibilitatea de a finaliza obiectul contractului, fiind emisă notificarea nr.49/01/_/ND transmisă către CNLR la data de 19.12.2006 privind suspendarea contractului in scopul de a obliga pe beneficiar sa-si indeplineasca la rândul lui obligațiile contractuale in scopul receptionarii livrabilelor furnizate (cu sau fără obiecțiuni).

S-a menționat că nerealizarea integrală a obiectului contractului se datorează culpei exclusive a beneficiarului, acesta refuzând la nivelul anului 2006 orice recepție parțială a livrabilelor furnizate în cadrul contractului, cu încălcarea flagrantă a prevederilor art.11.3 și 11.4 din contract, această atitudine blocând trecerea la fazele următoare ale dezvoltării aplicației și făcând imposibilă realizarea integrală a obiectului contractului.

S-a arătat că în cadrul ccespondenței dintre părți, L. R. a motivat că nu dispune de suficiente resurse umane și materiale care să-i permită finalizarea proiectului, refuzând astfel să analizeze și să își exprime punctul de vedere asupra soluțiilor transmise, încălcându-și o obligație contractuală esențială.

S-a indicat că potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul S. Ș. în dosarul arbitral nr.184/2007, litigiu în care I. a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea contractului nr.120/2003 de către CNLR, s-a constatat ca obiectul contractului a fost realizat într-o proporție covârșitoare.

S-a afirmat că în concluziile raportului sunt relevate atât importanța modulului GPLN - modul complet dedicat specificului activității CNLR - în ansamblul sistemului integrat dezvoltat de I., cât și faptul că mărirea gradului de automatizare a procedurilor la agenții pentru modulul GPLN a reprezentat o cerință a beneficiarului, dincolo de specificațiile incluse inițial în Anexa tehnică, cerință a cărei rezolvare a condus la soluția prezentată de I. la data de 09.08.2006.

S-a precizat că cea mai semnificativă dintre concluziile raportului de expertiză efectuat de expert S. Ș. este aceea că ,,propunerea tehnică transmisă de I. SA către Beneficiar în data de 09.08.2006, corespunde obiectivelor avute în vedere la semnarea Actului adițional nr.6/22.02.2 006, dar soluția prezentată nu a fost validată de către Beneficiar”.

S-a învederat că expertul S. Ș. a arătat că ”componenta GPLN este considerată o componentă esențială, proiectată de la zero, deci complet nouă. Beneficiarul nu a agreat soluția mai simplă, folosind numai echipamentul CR 703, inclusă în oferta tehnică, parte în contract. Prin propunerea din 09.08.2006, executantul I. a expus o soluție mai bună, care asigură un grad mai bun de securitate și automatizare a operațiilor loteristice și neoloteristice, folosind echipamentul CORONIS".

S-a susținut că, prin prisma reținerilor expertului, rezultă ca soluția propusă de I. la data de 09.08.2009 reprezintă exclusiv răspunsul la o cerință formulată de beneficiar, distincta de specificațiile înscrise inițial în Anexa tehnică, rezultând că nu există un motiv pertinent, din punct de vedere tehnic, ca beneficiarul să nu agreeze respectiva soluție, de vreme ce propunerea de schimbare i-a aparținut.

S-a mai menționat că din conținutul capitolului III pct.5 al expertizei se desprinde și concluzia, reiterată de expert cu ocazia formulării răspunsului la obiecțiunile pârâtei conform carora: ,, Beneficiarul a îngreunat acordul său cu privire la un modul esențial al aplicației în cauză, modelul GPLN (prezentat în raportul de expertiză la capitolul IV), deși i-a fost adusă la cunoștință o ofertă de soluție posibilă pentru modelul GPLN, în 09.08.2006. (...) Atitudinea beneficiarului de a semna recepția totală și nimic altceva a făcut ca executantul să nu mai aibă reacția necesară pentru depășirea fazelor intermediare de proiect și să încetinească elaborarea de continuări, ceea ce a condus la depășirea excesivă a termenilor contractuali".

S-a concluzionat că nu există culpă în realizarea integrală a proiectului din partea I., ci singura culpa de care vorbim este cea a beneficiarului, a Loteriei Romane în privința întârzierii probării componentelor.

S-a arătat că această culpă exclusivă a beneficiarului rezultă din refuzul acestuia de a realiza recepția parțiala a livrabilelor furnizate in cadrul contractului, cu incalcarea flagranta a prevederilor art.11.3 si 11.4 din contract, prin aceasta blocând trecerea la fazele urmatoare ale dezvoltării aplicației si facand imposibilă realizarea integrală a obiectului contractului.

S-a învederat că, potrivit art.11.4 din contract, furnizorul integrator (I.) trebuia sa notifice beneficiarului momentul in care produsele sau serviciile din cadrul sistemelor contractate erau pregătite pentru recepția finală, lucru care s-a realizat . timp care nu a depășit 20 de le calendaristice.

S-a reiterat că această culpă exclusiva a Loteriei Romane deriva din doua aspecte fundamentale, ambele incalcand prevederile contractuale:

- L., in calitate de beneficiar, a refuzat la nivelul anului 2006 orice recepție parțiala a livrabilelor

- dar, in același timp, nici nu a indicat obiectiunile sale concrete, zădărnicind chiar premisa surmontarii acestora.

XIX). La termenul de judecată din data de 26.04.2012, prin Serviciul Registratură, petenta – pârâtă . depus la dosar note de ședință prin care a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii față de nerespectarea prevederilor art.17 din contractul nr.120/2003.

XX). Prin Încheierea de ședință din data de 27.04.2012, Curtea a respins excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și a unit cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului material la acțiune (f.312 – 313 vol.1 dosar C.).

XXI). Curtea a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul intimatei – reclamante și proba cu expertiză tehnică IT.

La dosar au fost depuse: răspunsul intimatei – reclamante la interogatoriu (f.256 - 263 vol.2 dosar C.), raportul de expertiză IT întocmit de expertul Caramihai M. și răspunsul la obiecțiunile formulate de părți (f.62 – 74 vol.3, f.128 – 141 vol.4 dosar C.).

Asupra probei cu expertiză contabilă, încuviințată prin Încheierea de ședință din data de 27.09.2012, Curtea a revenit prin Încheierea de ședință din data 16.01.2014, dispunând ca această probă să nu mai fie administrată întrucât nu este utilă soluționării cauzei (f.208 – 210 vol.3 dosar C.).

XXII). Analizând cererea de față, Curtea reține următoarele:

1). Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune,

Potrivit art.137 Cod procedură civilă de la 1865 “instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de fond, precum și asupra celor de procedură, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.

În primul rând, Curtea remarcă că în speță sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr.167/1958 privind prescripția extinctivă.

În acest sens, trebuie observat că petenta – pârâtă . invocat faptul că termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior introducerii cererii de arbitrare (18.09.2009) întrucât dreptul la acțiune a luat naștere distinct pentru fiecare componentă a Sistemului Informatic Integrat, iar ultima ultima componentă trebuia executată până la data de 06.09.2006.

Pe de altă parte, intimata – reclamantă CN L. R. SA a susținut că termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă după data de 30.09.2006, când trebuia realizat Sistemul Informatic Integrat și a fost întrerupt prin formularea acțiunii arbitrale la data de 18.09.2009.

Prin urmare, ambele părți sunt de acord că termenul de prescripție a început să curgă anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil (01.10.2011), diferența de opinie vizând împlinirea sau nu a termenului de prescripție anterior introducerii cererii de arbitrare.

Potrivit art.201 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.

În aceste condiții, dacă în privința prescripțiilor începute și neîmplinite la data de 1 octombrie 2011, ca situații juridice în curs de realizare, rămân aplicabile dispozițiile legale sub imperiul cărora acestea au început să curgă, a fortiori, prescripțiile începute și împlinite la data intrării în vigoare a Noului Cod civil, ca situații juridice finalizate, sunt supuse dispozițiilor sub imperiul cărora au început să curgă și s-au împlinit.

Trebuie remarcat că această soluție se regăsește și în considerentele Deciziei nr.1/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Prin urmare, în speță sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr.167/1958 privind prescripția extinctivă.

În al doilea rând, cererea de arbitrare are un obiect patrimonial, respectiv obligarea petentei – pârâte . plata sumei de 1.345.900,416 Euro în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 30.09.2006 – 26.11.2006 datorate ca urmare a nerealizării Sistemului Informatic Integrat ce face obiectul contractului nr.120/02.10.2003.

În aceste condiții, sunt aplicabile dispozițiile art.1 al.1 din Decretul nr.167/1958, care prevăd că “dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”.

În al treilea rând, termenul de prescripție aplicabil în speță este cel de 3 ani prevăzut de art.3 al.1 din Decretul nr.167/1958.

În al patrulea rând, în legătură cu momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, potrivit art.7 al.1 din Decretul nr.167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de acțiune.

Curtea constată că este întemeiată susținerea petentei – pârâte . căreia contractul nr.120/02.10.2003 este cu executare succesivă.

Potrivit art.12 din Decretul nr.167/1958, în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.

Prin urmare, în cadrul contractelor cu executare succesivă, trebuie identificată prestația care face obiectul cererii de chemare în judecată întrucât, pentru fiecare prestație, curge un termen de prescripție distinct.

În speță, Curtea constată că prestația a cărei neexecutare a fost invocată de intimata – reclamantă CN L. R. SA o constituie neimplementarea la termen a Sistemului Informatic Integrat care trebuia efectuată până la data de 30.09.2009, așa cum rezultă din art.1 din Actul adițional nr.6/22.02.2006 și din Anexa nr.2 la Actul adițional nr.6/22.02.2006 – Graficul General de Implementare (f.57 - 59, 65 – 66 vol.1 dosar arbitraj).

Această prestație este distinctă de obligația de implementare a celor 5 sisteme componente ale Sistemului Informatic Integrat și are o existență de sine stătătoare.

Prin urmare, dreptul de a solicita penalități de întârziere pentru neimplementarea Sistemului Informatic Integrat s-a născut la data de 01.10.2006, după expirarea termenului stabilit prin contract pentru livrarea acestui sistem integrat (30.09.2006).

În aceste condiții, potrivit art.7 al.1 din Decretul nr.167/1958, termenul de prescripție al dreptului material la acțiune a început să curgă la data de 01.10.2006 și urma să se împlinească la data de 01.10.2009 dacă nu ar fi existat o cauză de întrerupere a cursului prescripției extinctive.

Conform art.16 al.1 lit.b din Decretul nr.167/1958, termenul de prescripție extinctivă se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare.

Totodată, potrivit art.17 din Decretul nr.167/1958, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, iar în cazul când prescripția a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată ori de arbitrare, noua prescripție nu începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a cererii nu a rămas definitivă.

În speță, întreruperea termenului de prescripție a operat începând cu data de 18.09.2009, când a fost formulată cererea de arbitrare și nu a început să curgă o nouă prescripție întrucât nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă în prezenta cauză.

În consecință, termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă la data de 01.10.2006 și nu s-a împlinit întrucât a intervenit, la data de 18.09.2009, o cauză de întrerupere a cursului prescripției extinctive.

În al cincilea rând, Curtea nu poate reține susținerea petentei – pârâte . căreia, din interpretarea dispozițiilor art.1 din Actul adițional nr.3/26.11.2003 și din art.1 din Actul adițional nr.6/22.02.2006, nu ar rezultă că perioada de realizare și implementare a Sistemului Informatic Integrat ar fi fost stabilită până la data de 30.09.2006 (f.114 vol.1 dosar arbitraj).

Trebuie observat că perioada de realizare și implementare a Sistemului Informatic Integrat este distinctă de perioada de valabilitate a contractului.

Astfel, perioada de realizare și implementare a Sistemului Informatic Integrat a fost stabilită până la data de 30.09.2006, fiind reglementată prin art.3.2 din contract, astfel cum a fost modificat prin art.1 din Actul adițional nr.6/22.02.2006 și prin Anexa nr.2 la Actul adițional nr.6/22.02.2006 – Graficul General de Implementare (f.57 - 59, 65 – 66 vol.1 dosar arbitraj).

Perioada de valabilitate a contractului a fost stabilită prin art.3.1 din contract, astfel cum a fost modificat prin art.1 din Actul adițional nr.3/26.11.2003, fiind cuprinsă între data semnării contractului de ambele părți și expirarea perioadei de 36 de luni de la începerea derulării programului Microsoft Enterprise Agreement sau până la expirarea celei mai lungi perioade de garanție conform art.9.5 și Anexei nr.1.2, oricare dintre acestea survine ultima (f.26 vol.1 dosar arbitraj).

Prin urmare, este evident că ”perioada de valabilitate a contractului” are o reglementare distinctă și este o noțiune diferită de ”perioada de realizare și implementare a Sistemului Informatic Integrat”, aceasta din urmă fiind stabilită foarte clar până la data de 30.09.2006.

Totodată, este neîntemeiată și susținerea petentei – pârâte . căreia în Anexa nr.2 la Actul adițional nr.6/22.02.2006 – Graficul General de Implementare este fixat ca termen de realizare a Sistemului Informatic Integrat data de 31.08.2006, termenele ulterioare vizând exclusiv implementarea acestui sistem integrat (f.41 vol.1 dosar C.).

Trebuie observat că, așa cum rezultă chiar din denumirea folosită în Anexa nr.2 la Actul adițional nr.6/22.02.2006, graficul a fost stabilit pentru implementarea Sistemului Informatic Integrat (f.65 – 66 vol.1 dosar arbitraj).

Din cuprinsul graficului nu rezultă că părțile ar fi fixat data de 31.08.2006 pentru realizarea Sistemului Informatic Integrat, ci s-a stabilit doar data de 29.09.2006 pentru implementarea acestuia.

Mai mult, contrar susținerii petentei – pârâte . Graficul General de Implementare rezultă foarte clar că activitățile de integrare a Sistemului Informatic Integrat și de recepție a acestuia au fost stabilite la datele de 28.09.2006 și 29.09.2006.

Nu poate fi reținută susținerea petentei – pârâte . căreia nu se pot pretinde penalități pentru nepredarea Sistemului Informatic Integrat din moment ce acesta este compus din cinci subsisteme, nefiind un produs în sine și neavând o existență de sine stătătoare (concluziile scrise depuse de petenta – pârâta .>

Trebuie observat că una dintre prestațiile la care s-a obligat petenta – pârâtă . contractul nr.120/02.10.2003, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale, a fost să realizeze și să implementeze Sistemul Informatic Integrat până la data de 30.09.2006.

Chiar în Graficul General de Implementare, invocat de petenta – pârâtă . de a implementa Sistemul Informatic Integrat a fost stabilită separat de obligațiile de a livra cele 5 sisteme care compun acest sistem integrat, astfel că este evident că este o prestație distinctă la care s-a obligat petenta – pârâtă (f.65 – 66 vol.1 dosar arbitraj).

Mai mult, împrejurarea că este o prestație distinctă rezultă și din faptul că implementarea Sistemului Informatic Integrat presupunea realizarea și a altor activități după data fixată pentru implementarea celor 5 sisteme componente, enumerate tot în Graficul General de Implementare, respectiv:

- integrare sistem informatic integrat (funcționare în paralel) – 20 de zile începând cu data de 01.09.2006

- recepție sistem informatic integrat (începere perioadă mentenanță și suport) – la data de 29.09.2006.

Nu se poate considera că aceste două activități fac parte din obligația de implementare a sistemelor componente întrucât data de realizare a activităților a fost fixată după expirarea datei la care trebuia predat ultimul sistem informatic component (06.09.2006).

Totodată, din împrejurarea că părțile au stabilit ca obligații distincte integrarea sistemului informatic integrat (funcționarea în paralel) și recepția acestuia rezultă că obligația implementării acestui sistem integrat nu poate fi asimilată cu implementarea fiecărui sistem component.

De altfel, în răspunsul la obiectivul nr.1 din cadrul raportului de expertiză întocmit de expertul Caramihai M. se indică că aceste 5 sisteme informatice reprezintă elemente componente (relație ”parte – întreg de tip agregare”) ale Sistemului Informatic Integrat (f.70 vol.3 dosar C.).

Mai mult, chiar petenta – pârâtă . indirect, în cadrul adresei nr.49/01-_/ND/30.11.2006, că Sistemul Informatic Integrat este diferit de cele 5 sisteme componente din moment ce propune o dată de recepție a sistemului integrat diferită și ulterioară datelor de recepție ale sistemelor componente (f.76 – 77 vol.1 dosar arbitraj).

Neîntemeiată este și susținerea petentei – pârâte . căreia ar trebui să se considere că, în prezenta cauză, nu curge un termen de prescripție pentru livrarea Sistemului Informatic Integrat, ci câte un termen de prescripție distinct pentru fiecare subsistem component al sistemului integrat.

Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție în speță nu poate fi raportat la data la care trebuia predat fiecare din cele 5 sisteme componente ale Sistemului Informatic Intregrat întrucât nu s-au solicitat penalități de întârziere pentru neexecutarea prestațiilor reprezentând livrarea celor 5 componente.

Contrar susținerii petentei – pârâte . consideră că prin dispozițiile art.12.1 din contractul nr.120/02.10.2003, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale, părțile au stabilit expres dreptul intimatei – reclamante CN L. R. SA de a solicita penalități de întârziere și pentru cazul în care nu este îndeplinită obligația de livrare la termen a Sistemului Informatic Integrat.

Astfel, conform art.12.1 din contractul nr.120/02.10.2003, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale, "în cazul în care, Furnizorul-Integrator nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contract, la termenul de livrare stabilit pentru întregul Sistem Informatic Integrat și/sau a fiecărui sistem contractat, acesta are obligația de a plăti ca penalități, o suma echivalentă cu o cota procentuală de 0,4% pentru fiecare zi de întârziere, calculată din valoarea respectivului sistem întârziat, până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor, dar nu mai mult de valoarea sistemului întârziat, cu excepția situațiilor în care neîndeplinirea obligațiilor este rezultatul acțiunii sau inacțiunii culpabile a Beneficiarului".

Prin urmare, este stipulat foarte clar dreptul intimatei – reclamante CN L. R. SA de a pretinde, în cazul în care petenta – pârâtă . își îndeplinește la termen obligațiile de a livra întregul Sistem Informatic Integrat și/sau fiecare sistem contractat, penalități calculate prin raportare la valoarea sistemului întârziat.

Prin folosirea conjuncțiilor “ și / sau “ părțile au înțeles să prevadă posibilitatea perceperii penalităților în orice situație: fie Sistemul Informatic Integrat nu este implementat la termen, fie oricare dintre sistemele componente nu este livrat la termen.

Împrejurarea că părțile au stabilit un sistem de plăți în funcție de evoluția proiectului nu poate conduce la concluzia că intimata – reclamantă CN L. R. SA nu ar putea pretinde penalități pentru nelivrarea la termen a Sistemului Informatic Integrat din moment ce acest drept este prevăzut expres de art.12.1 din contract.

Totodată, interpretarea art.12.1 din contractul nr.120/02.10.2003 în sensul menționat mai sus nu este lipsită de logică, așa cum susține petenta – pârâtă . exista posibilitatea ca (f.232 vol.4 dosar C.):

- termenul pentru implementarea Sistemului Informatic Integrat să fie respectat, deși unul sau mai multe dintre sistemele componente sunt livrate cu depășirea termenului stabilit

- sau termenul pentru implementarea Sistemului Informatic Integrat să nu fie respectat, deși sistemele compomente ale acestuia sunt livrate la termen.

Ca atare, prin dispozițiile art.12.1 din contractul nr.120/02.10.2003 s-a prevăzut posibilitatea perceperii penalităților în orice situație: fie Sistemul Informatic Integrat nu este implementat la termen, fie oricare dintre sistemele componente nu este livrat la termen.

În concluzie, Curtea apreciază că termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă la data de 01.10.2006 și nu s-a împlinit întrucât a intervenit, la data de 18.09.2009, o cauză de întrerupere a cursului prescripției extinctive (introducerea cererii de arbitrare), motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de petenta – pârâtă .>

2). Referitor la fondul cauzei,

Prin contractul pentru implementarea sistemului informatic integrat nr.120/02.10.2003, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale, încheiat între intimata – reclamantă CN L. R. SA, în calitate de beneficiar, și petenta – pârâta . calitate de furnizor - integrator, aceasta din urmă s-a obligat să realizeze și să implementeze un Sistem Informatic Integrat, care să fie operațional la nivelul întregii structuri organizatorice a companiei (centrală, sucursale zonale, centre de lucru, puncte de lucru – f.10 – 71 vol.1 dosar arbitraj).

Potrivit art.2.2 din contract, Sistemul Informatic Integrat trebuia să cuprindă hardware și software pentru următoarele sisteme informatice, corespunzătoare domeniilor de activitate ale CNRL SA:

• Sistemul Informatic pentru Gestiune Resurselor Financiare, Materiale și Umane
• Sistemul Informatic de Mesagerie Electronică și Videoconferință
• Sistemul Informatic de Management al Documentelor și Fluxurilor de Lucru – DOXIS
• Sistemul Informatic pentru Securitatea Sistemelor Informatice și Sistem de Comunicații
• Sistemul Informatic – Infrastructura pentru Sisteme Informatice
• livrările de echipamente, piese de schimb, materiale, documentație și altele, precum și serviciile necesare de susținere a implementării sistemelor și de rezolvare a aspectelor tehnice ale funcționarii sistemelor, inclusiv școlarizarea / instruirea personalului utilizator al Beneficiarului la locul de folosire al sistemului, conform Anexei nr.1 - Anexa Tehnica, întocmită în conformitate cu oferta tehnică care face parte integrantă din contract.

Prețul contractului, prevăzut la art.2.3 din contract și detaliat în Anexa nr.2 - Anexa financiară, conform modificării aduse prin Actul adițional nr.4 la contract, este de 5.903.072 Euro inclusiv TVA (din care TVA în sumă de 942.507 Euro).

Prin art.9.1 din contract, petenta – pârâtă .-a obligat să presteze serviciile și să furnizeze produsele necesare implementării Sistemului Informatic Integrat conform Graficului general de implementare – Anexa nr.1.1.

Conform art.3.2 din contract, astfel cum a fost modificat prin art.1 din Actul adițional nr.6/22.02.2006, perioada de realizare și implementare a Sistemului Informatic Integrat a fost prelungită până la data de 30.09.2006 (f.57 - 59 vol.1 dosar arbitraj).

Totodată, în Anexa nr.2 la Actul adițional nr.6/22.02.2006 – Graficul General de Implementare s-a stabilit ca până la data de 29.09.2006 să fie realizată implementarea Sistemului Informatic Integrat (f.65 – 66 vol.1 dosar arbitraj).

Curtea reține că este întemeiată susținerea intimatei – reclamante CN L. R. SA potrivit căreia sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii contractuale a petentei – pârâte . baza art.12.1 din contractul nr.120/02.10.2003, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale.

Conform art.12.1 din contractul nr.120/02.10.2003, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale, "în cazul în care, Furnizorul-Integrator nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contract, la termenul de livrare stabilit pentru întregul Sistem Informatic Integrat și/sau a fiecărui sistem contractat, acesta are obligația de a plăti ca penalități, o suma echivalentă cu o cota procentuală de 0,4% pentru fiecare zi de întârziere, calculată din valoarea respectivului sistem întârziat, până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor, dar nu mai mult de valoarea sistemului întârziat, cu excepția situațiilor în care neîndeplinirea obligațiilor este rezultatul acțiunii sau inacțiunii culpabile a Beneficiarului".

Contrar susținerii petentei – pârâte . consideră că prin dispozițiile art.12.1 din contractul nr.120/02.10.2003, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale, părțile au stabilit expres dreptul intimatei – reclamante CN L. R. SA de a solicita penalități de întârziere și pentru cazul în care nu este îndeplinită obligația de livrare la termen a Sistemului Informatic Integrat.

Prin folosirea conjuncțiilor “ și / sau “ părțile au înțeles să prevadă posibilitatea perceperii penalităților în orice situație: fie Sistemul Informatic Integrat nu este implementat la termen, fie oricare dintre sistemele componente nu este livrat la termen.

Împrejurarea că părțile au stabilit un sistem de plăți în funcție de evoluția proiectului nu poate conduce la concluzia că intimata – reclamantă CN L. R. SA nu ar putea pretinde penalități pentru nelivrarea la termen a Sistemului Informatic Integrat din moment ce acest drept este prevăzut expres de art.12.1 din contract.

Trebuie observat că prin dispozițiile art.12.1 din contractul nr.120/02.10.2003 părțile au stabilit o clauză penală.

Potrivit art.1066 Cod civil de la 1864, clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligatii, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din partea ei.

Clauza penală este o compensație a daunelor interese pe care creditorul le suferă ca urmare a neexecutării obligației asumate de debitor.

În speță, prin clauza penală inserată în conținutul art.12.1 din contractul nr.120/02.10.2003, părtile, de comun acord, au stabilit că intimata – reclamantă CN L. R. SA poate pretinde de la petenta – pârâtă . cazul în care aceasta din urmă nu-și îndeplinește la termen obligația de livrare a întregului Sistem Informatic Integrat și/sau a fiecărui sistem contractat, penalități în sumă de 0,4% pentru fiecare zi de întârziere, calculate din valoarea sistemului întârziat, până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor, dar nu mai mult de valoarea sistemului întârziat, cu excepția situațiilor în care neîndeplinirea obligațiilor este rezultatul acțiunii sau inacțiunii culpabile a intimatei – reclamante.

D. fiind faptul că semnificația clauzei penale este de evaluare convențională a despăgubirilor datorate creditorului pentru neexecutare / executare cu întârziere / executare necorespunzătoare, aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile pentru antrenarea răspunderii contractuale, respectiv:

i). existența unei fapte ilicite

ii). existența vinovăției

iii). existența prejudiciului patrimonial

iv). existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu

v). punerea în întârziere a debitorului.

i). Referitor la existența faptei ilicite, aceasta constă în neîndeplinirea unei obligații contractuale de către petenta – pârâtă . neimplementarea până la data de 30.09.2006 a Sistemului Informatic Integrat.

Conform art.3.2 din contract, astfel cum a fost modificat prin art.1 din Actul adițional nr.6/22.02.2006, perioada de realizare și implementare a Sistemului Informatic Integrat a fost prelungită până la data de 30.09.2006 (f.57 - 59 vol.1 dosar arbitraj).

Totodată, în Anexa nr.2 la Actul adițional nr.6/22.02.2006 – Graficul General de Implementare s-a stabilit ca până la data de 29.09.2006 să fie realizată implementarea Sistemului Informatic Integrat (f.65 – 66 vol.1 dosar arbitraj).

Neîndeplinirea obligației de implementare, până la data de 30.09.2006, a Sistemului Informatic Integrat a fost reținută și în considerentele Sentinței arbitrale nr.146/18.06.2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional în dosarul nr.184/2007, indicându-se că la data convenită pentru finalizarea contractului (30.09.2006) acesta nu era realizat în totalitate și în condițiile contractate, gradul de realizare din punct de vedere tehnic fiind de 82,63%, iar stadiul de implementare al componentelor de 78,20% din totalul contractului, calculate procentual, în amănunt, prin anexa 10 la raportul de expertiză întocmit de expertul S. Ș. (f.112 vol.2 dosar arbitraj).

Părțile nu au depus la dosar vreo dovadă din care să rezulte că această sentință arbitrală ar fi fost desființată.

De altfel, din informațiile existente pe portalul instanțelor de judecată rezultă că au fost respinse acțiunile în anulare în cadrul dosarului nr._ al Curții de Apel - Secția a VI a Civilă, soluția rămânând irevocabilă.

Trebuie observat că, potrivit art.363 al.3 Cod de procedură civilă de la 1865, hotărârea arbitrală comunicată părților are efectele unei hotărâri judecătorești definitive.

Totodata, conform art.367 Cod de procedură civilă de la 1865, hotărârea arbitrală este obligatorie și se aduce la îndeplinire de bunăvoie de către partea împotriva căreia s-a pronunțat, de îndată sau în termenul arătat în hotărâre.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale menționate, Sentința arbitrală nr.146/18.06.2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional în dosarul nr.184/2007 are efectele unei hotărâri judecătorești definitive și este obligatorie pentru părți.

Unul dintre efectele oricărei hotărâri judecătorești este autoritatea de lucru judecat.

În aceste condiții, în baza art.363 al.3 Cod de procedură civilă, Sentința arbitrală nr.146/18.06.2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional în dosarul nr.184/2007 se bucură de autoritate de lucru judecat.

Trebuie remarcat că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, respectiv aceea de excepție procesuală (conform art.1201 Cod civil de la 1864 și art.166 Cod de procedură civilă de la 1865) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art.1200 pct.4, art.1202 al.2 Cod civil de la 1864).

Spre deosebire de manifestarea sa de excepție procesuală care presupune tripla identitate de elemente (părți, obiect și cauză) și care corespunde unui efect negativ de natură să oprească o a doua judecată, în cazul manifestării procesuale sub forma prezumției avem de a face cu efectul pozitiv al autorității de lucru judecat care se impune într-un alt proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Scopul reglementării autorității de lucru judecat sub forma prezumției constă în evitarea pronunțării unor hotărâri contradictorii.

Potrivit art.1200 pct.4 raportat la art.1202 al.2 din Codul civil de la 1864, în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, astfel că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un litigiu anterior va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi într-un proces ulterior care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat, fără a exista posibilitatea dovezii contrare.

În aceste condiții, Curtea consideră că statuările din considerentele Sentinței arbitrale nr.146/18.06.2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional în dosarul nr.184/2007 referitoare la neîndeplinirea obligației de implementare, până la data de 30.09.2006, a Sistemului Informatic Integrat se impun cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză.

De altfel, chiar dacă s-ar considera că o hotărâre arbitrală nu se bucură de autoritate de lucru judecat, trebuie observat că petenta – pârâtă . a negat faptul că Sistemul Informatic Integrat nu a fost implementat în totalitate până la data de 30.09.2006, ci a invocat faptul că acest lucru se datorează culpei exclusive a intimatei – reclamante CN L. R. SA sau unor cauze externe.

În acest sens sunt adresele din datele de 10.11.2006, 21.11.2006, 11.12.2006 și 19.12.2006 (f.214 – 217, 220 – 222 vol.1 dosar arbitraj).

Mai mult, prin adresa nr.49/_/27.09.2006 emisă de petenta – pârâtă . solicită extinderea duratei de implementare după data de 30.09.2006 (f.75 vol.1 dosar arbitraj).

Totodată, prin adresa nr.49/01-_/ND/30.11.2006, emisă la data de 30.11.2006 de petenta – pârâtă . propuse termene noi, ulterioare datei de 30.09.2006, pentru recepția Sistemului Informatic Integrat și a celor 5 sisteme componente (f.76 – 77 vol.1 dosar arbitraj).

În consecință, Curtea apreciază că este îndeplinită condiția existenței unei fapte ilicite care constă în neîndeplinirea unei obligații contractuale de către petenta – pârâtă . neimplementarea, până la data de 30.09.2006, a Sistemului Informatic Integrat.

ii). În ceea ce privește vinovăția cu care a fost săvârșită fapta ilicită, potrivit art.1082 Cod civil de la 1864, debitorul este obligat la plata daunelor interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea - credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.

În doctrina și practica judiciară s-a învederat că, din formularea textului art.1082 Cod civil de la 1864, se desprind două concluzii:

- debitorul va fi obligat la plata de despăgubiri ori de câte ori nu-și execută obligația din vina sa, indiferent dacă aceasta a constat în intenție sau într-o simplă culpă

- în sarcina debitorului operează o prezumție relativă de culpă deoarece va fi obligat la plata despăgubirilor cât timp nu justifică existența unei cauze străine (neimputabile) care pot să constea în forța majoră și cazul fortuit, așa cum rezultă din prevederile art.1083 Cod civil de la 1864, la care se adaugă vina creditorului.

Trebuie observat că prin dispozițiile art.12.1 din contractul nr.120/02.10.2003, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale, părțile au stabilit că petenta – pârâtă . putea fi exonerată de răspundere pentru neîndeplinirea la termen a obligațiilor de livrare a întregului Sistem Informatic Integrat și/sau a fiecărui sistem contractat doar dacă acest lucru a fost cauzat de acțiunea / inacțiunea culpabilă a intimatei – reclamante CN L. R. SA.

Contrar susținerilor petentei – pârâte . apreciază că aceasta este singura în culpă pentru neexecutarea obligației contractuale de a implementa Sistemul Informatic Integrat până la data de 30.09.2006.

În acest sens, trebuie observat că în considerentele Sentinței arbitrale nr.146/18.06.2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional în dosarul nr.184/2007 s-a reținut că (f.113 vol.2 dosar arbitraj):

- neexecutarea contractului în condițiile convenite se datorează culpei ., la câteva luni de la încheierea Actului adițional nr.6/22.02.2006, anume la data de 09.08.2006, deci în luna premergătoare finalizării contractului, propune o nouă soluție tehnică, care implică, printre altele, amânarea termenului de finalizare cu circa 6 luni

- soluția reproiectată din 09.08.2006 reprezintă, așa cum se învederează în raportul de expertiză, o variantă nouă din punct de vedere tehnic, care conduce la diferențe majore față de soluția cu echipamentul CR 703

- pârâta CN L. R. SA era în drept să se prevaleze de prevederile contractului și, deci, să nu accepte modificarea sa, cu consecința, comunicată . scrisoarea din 13.10.2006, că sunt incidente prevederile contractuale referitoare la neîndeplinirea la termen a obligațiilor asumate prin contract.

Așa cum a fost menționat mai sus, potrivit art.363 al.3 Cod de procedură civilă de la 1865, hotărârea arbitrală comunicată părților are efectele unei hotărâri judecătorești definitive și se bucură de autoritate de lucru judecat.

În aceste condiții, Curtea consideră că statuările din considerentele Sentinței arbitrale nr.146/18.06.2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional în dosarul nr.184/2007 referitoare la culpa petentei – pârâte . neexecutarea obligației contractuale de a implementa Sistemul Informatic Integrat până la data de 30.09.2006 se impun cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză.

Chiar dacă s-ar considera că o hotărâre arbitrală nu se bucură de autoritate de lucru judecat, trebuie observat că petenta – pârâtă . a reușit, prin probele administrate în prezenta cauză, să răstoarne prezumția relativă de culpă care operează în sarcina sa conform art.1082 Cod civil de la 1864, nedovedind că neîndeplinirea obligației contractuale de a implementa Sistemul Informatic Integrat până la data de 30.09.2006 s-ar datora acțiunii / inacțiunii culpabile a intimatei – reclamante sau unei cauze exterioare, așa cum a susținut.

În primul rând, trebuie observat că nu poate fi reținută existența unei culpe a intimatei – reclamante CN L. R. SA pentru neexecutarea obligației contractuale de a implementa Sistemul Informatic Integrat până la data de 30.09.2006 de către petenta – pârâtă .>

a). Susținerea petentei – pârâte . căreia era necesară parcurgerea procedurii de management (control) al schimbărilor pentru implementarea cerințelor formulate în preambulul Actului adițional nr.6/22.02.2006 (pct.a, b, c, d și e) nu este întemeiată (f.231 vol.3 dosar C.).

Trebuie remarcat că implementarea obiectivelor enumerate la pct.a, b, c, d și e din Actul adițional nr.6/22.02.2006 a fost acceptată și asumată de către petenta – pârâtă . semnarea și ștampilarea actului adițional.

În cazul în care nu ar fi fost de acord cu vreuna dintre clauzele Actului adițional nr.6/22.02.2006 ar fi trebuit să refuze încheierea acestui act adițional.

În aceste condiții, prin semnarea și ștampilarea Actului adițional nr.6/22.02.2006, petenta – pârâtă .-a asumat respectarea tuturor dispozițiilor contractuale convenite și îndeplinirea tuturor obligațiilor stabilite în sarcina sa prin actul adițional, nefiind necesară parcurgerea procedurii de management (control) al schimbărilor inserată în Anexa nr.1 – Anexa tehnică la contractul nr.120/02.10.2003 – Cap.3 Oferta tehnică – 3.6 Organizarea și conducerea proiectului – 3.6.6 Managementul schimbărilor.

b). În ceea ce privește soluția tehnică propusă de petenta – pârâtă . data de 09.08.2006, Curtea constată că în răspunsul la obiectivul nr.6 din raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză de expertul Caramihai M. se precizează că propunerea tehnică prezentată de petenta – pârâtă . data de 09.08.2006 nu corespunde tuturor cerințelor avute în vedere la semnarea Actului adițional nr.6/22.02.2006 întrucât nu poate fi îndeplinit obiectivul ”registrul de casă va fi generat automat fără a mai fi necesară completarea manuală” (f.51 – 102 vol.2 dosar C., f.72 – 73 vol.3 dosar C.).

Expertul Caramihai M. a indicat că una dintre cerințele convenite de părți a fost cea de la pct.a din Actul adițional nr.6/22.02.2006, respectiv ”la sistemul informatic se va adăuga un modul special de colectare a datelor din Agenție pe calculatoarele Coronis, registrul de casă va fi generat automat fără a mai fi necesară completarea manuală, iar datele vor fi transmise automat în centrală”.

Intimata – reclamantă CN L. R. SA a reiterat solicitarea ca registrul de casă să fie generat automat la data de 19.07.2006, în cadrul întâlnirii avute cu reprezentanții petentei – pârâte ..191 – 195 vol.5 dosar arbitraj).

Or, în documentul intitulat ”Prezentarea generală a soluției” se precizează că ” În afara tipurilor de date menționate, există o . date neautomatizate, cum ar fi (f.58 vol.2 dosar C.):

- plățile premiilor corespunzătoare produselor loteristice neautomatizate, de tip instant lottery

- transferurile și diferențele de numerar

- vânzările de produse loteristice și neloteristice în agențiile fără Casă de Marcat.

Pentru acestea se completează manual de către agent documentele justificative primare.

La final, agentul completează Registrul de casă pe baza tututor documentelor justificative de mai sus, inclusiv cele tipărite de terminalele Coronis și LT1E, respectiv Casa de Marcat”.

În aceste condiții, este corectă concluzia expertului Caramihai M. potrivit căreia propunerea tehnică prezentată de petenta – pârâtă . data de 09.08.2006 nu corespunde tuturor cerințelor avute în vedere la semnarea Actului adițional nr.6/22.02.2006 întrucât nu poate fi îndeplinit obiectivul ”registrul de casă va fi generat automat fără a mai fi necesară completarea manuală”.

Curtea nu poate reține susținerea petentei – pârâte . comentariile la răspunsul la obiecțiuni potrivit căreia expertul Caramihai M. ar fi confundat intrările aplicației Cash Book (care pot fi atât automate cât și manuale), cu ieșirile aplicației Cash Book ce se materializează în Registrul de Casă generat automat (f.161 vol.4 dosar C.).

Din moment ce în documentul intitulat ”Prezentarea generală a soluției” se precizează că ” agentul completează Registrul de casă pe baza tututor documentelor justificative de mai sus, inclusiv cele tipărite de terminalele Coronis și LT1E, respectiv Casa de Marcat” rezultă foarte clar că Registru de casă nu se generează automat, ci este completat manual (f.58 vol.2 dosar C.).

De altfel, chiar în schema ”Fluxuri informaționale”, care face parte din propunerea tehnică prezentată la data de 09.08.2006, se specifică foarte clar că Registrul de casă este întocmit manual (f.57 vol.2 dosar C.).

În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit de expertul Ș. S., trebuie reținut că acest raport de expertiză a fost efectuat în vederea soluționării dosarului de arbitraj nr.184/2007 care s-a finalizat prin pronunțarea Sentinței arbitrale nr.146/18.06.2009 de către Curtea de Arbitraj Comercial Internațional (f.113 vol.2, f.36 – 64 vol.3 dosar arbitraj).

În aceste condiții, petenta – pârâtă . invoca doar eventuale considerente întemeiate pe acest raport de expertiză reținute în cadrul Sentinței arbitrale nr.146/18.06.2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional în dosarul nr.184/2007.

Însă, așa cum a fost menționat mai sus, în considerentele Sentinței arbitrale nr.146/18.06.2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional în dosarul nr.184/2007 s-a reținut că petenta – pârâtă . în culpă pentru neexecutarea obligației contractuale de a implementa Sistemul Informatic Integrat până la data de 30.09.2006.

Mai mult, Curtea observă că expertul Ș. S. a apreciat că propunerea tehnică transmisă la data de 09.08.2006 corespunde obiectivelor avute în vedere la semnarea Actului adițional nr.6/22.02.2006 (răspuns obiectiv nr.3), însă nu a analizat problema îndeplinirii obiectivului ”registrul de casă va fi generat automat fără a mai fi necesară completarea manuală” (f.59 – 60 vol.3 dosar arbitraj).

Expertul Ș. S. a menționat în răspunsul la obiectivul nr.7 că, deși în linii generale propunerea tehnică corespunderea principiilor contractuale, modalitatea de a folosi echipamentele Coronis și soluțiile de comunicare, securitate și gestiune aferente constituie o variantă nouă din punct de vedere tehnic (f.61 vol.3 dosar arbitraj).

Totodată, în răspunsul la obiectivul nr.8 s-a indicat că această propunere tehnică conduce la diferențe majore față de soluția cu echipamentul CR703, propusă în oferta tehnică, parte din contract (răspuns obiectiv nr.8 - f.61 vol.3 dosar arbitraj).

Prin urmare, chiar din raportul de expertiză întocmit de expertul Ș. S. rezultă că propunerea tehnică prezentată la data de 09.08.2006 de către petenta – pârâtă . diferită de soluția tehnică agreată de părți prin clauzele contractuale.

Mai mult, chiar petenta – pârâtă . prin adresa nr.49/01-_/ND/30.11.2006 că prin soluția tehnică propusă la data de 09.08.2006 se aduc modificări majore obiectului inițial al contractului (modificări de software la nivel de sistem automat loteristic, la nivel de terminal Coronis și de implementare a proceselor de lucru ale CNLR etc. - f.76 – 77 vol.1 dosar arbitraj).

În aceste condiții, Curtea apreciază că intimata – reclamantă CN L. R. SA era îndreptățită să nu accepte propunerea tehnică prezentată la data de 09.08.2006 întrucât aceasta nu corespundea tuturor obiectivelor avute în vedere la semnarea Actului adițional nr.6/22.02.2006 și reprezenta o soluție tehnică diferită de cea agreată de părți prin clauzele contractuale.

c). Nu este întemeiată susținerea petentei – pârâte . căreia intimata – reclamantă CN L. R. SA:

- a refuzat să comunice un răspuns cu privire la propunerea tehnică prezentată la data de 09.08.2006, încălcând dispozițiile art.11.3 și art.11.4 din contractul nr.120/02.10.2003

- a refuzat să poarte un dialog constructiv pentru surmontarea problemelor ivite și a fost lipsită de reacție la soluțiile tehnice identificate și prezentate spre analiză.

Potrivit art.11.3 din contract, furnizorul – integrator va notifica beneficiarul când produsele ori serviciile din cadrul sistemelor contractate sunt pregătite pentru recepție, iar într-o perioadă de timp care nu va depăși 20 de zile calendaristice beneficiarul verifică cantitățile livrate și efectuează testele de recepție și comunică furnizorului – integrator obiecțiile și semnează raportul de recepție.

În teza a II a a art.11.3 din contract se prevede că furnizorul - integrator va notifica beneficiarul când sistemele contractate sunt pregătite pentru recepția finală, iar într-o perioadă de timp care nu va depăși 20 de zile calendaristice beneficiarul efectuează testele de recepție finală și comunică furnizorului – integrator obiecțiile și semnează raportul de recepție finală.

Totodată, conform art.11.4 din contract, procedura de încheiere a oricărei recepții prevede că beneficiarul va semna raportul de recepție cu sau fără obiecții, iar în cazul existenței unor obiecții furnizorul - integrator are la dispoziție o perioadă de timp care nu va depăși 20 de zile calendaristice pentru a corecta situația de neconformitate și de a demonstra beneficiarului corecturile făcute, acesta din urmă având obligația de a semna raportul de recepție în cazul rezolvării tuturor neconformităților.

Prin urmare, pentru declanșarea procedurii de recepție prevăzută de art.11.3 și art.11.4 din contract, era necesară o notificare a petentei – pârâte . care să informeze intimata – reclamantă CN L. R. SA cu privire la produsele / serviciile / sistemele pentru care dorește recepția / recepția finală.

Curtea observă că petenta – pârâtă . a depus la dosar vreo dovadă din care să rezulte că, până la data de 30.09.2006, ar fi comunicat vreo notificare intimatei – reclamante CN L. R. SA în vederea recepției Sistemului Informatic Integrat.

Singura adresă în care petenta – pârâtă . anumite termene la care ar putea proceda la furnizarea spre recepție a Sistemului Informatic Integrat și a celor 5 sisteme componente este din data de 30.11.2006 (f.76 – 77 vol.1 dosar arbitraj).

Anterior, prin adresa nr.49/_/27.09.2006, petenta – pârâtă . solicitat extinderea duratei de implementare după data de 30.09.2006 (f.75 vol.1 dosar arbitraj).

În ceea ce privește propunerea tehnică prezentată la data de 09.08.2006, Curtea remarcă că anterior datei de 09.08.2006 (la 19.07.2006), intimata – reclamantă CN L. R. SA a reiterat solicitarea ca registrul de casă să fie generat automat, în cadrul întâlnirii avute cu reprezentanții petentei – pârâte ..191 – 195 vol.5 dosar arbitraj).

Intimata – reclamantă a recunoscut că la data de 09.08.2006 i-a fost prezentată pentru informare a propunere tehnică, așa cum rezultă din precizările depuse la dosar (f.48 – 50 vol.2 dosar C.).

În ciuda solicitării exprese formulată la data de 19.07.2006 de către intimata – reclamantă CN L. R. SA, propunerea tehnică prezentată la data de 09.08.2006 nu corespundea tuturor obiectivelor avute în vedere la semnarea Actului adițional nr.6/22.02.2006 și reprezenta o soluție tehnică diferită de cea agreată de părți prin clauzele contractuale, așa cum a fost argumentat anterior.

În acest sens, chiar în raportul de expertiză întocmit de expertul Ș. S., se indică faptul că propunerea tehnică prezentată la data de 09.08.2006 constituie o variantă nouă din punct de vedere tehnic care conduce la diferențe majore față de soluția cu echipamentul CR703, propusă în oferta tehnică, parte din contract (răspuns obiective nr.7 și nr.8 - f.61 vol.3 dosar arbitraj).

Totodată, în raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză de expertul Caramihai M. se menționează că soluția tehnică comunicată la data de 09.08.2006 reprezintă o adaptare tehnică a soluției prezentate în Anexa 1 – Anexa tehnică la contractul nr.120/02.10.2003 (f.73 vol.3 dosar C.).

Mai mult, chiar petenta – pârâtă . prin adresa nr.49/01-_/ND/30.11.2006 că prin soluția tehnică propusă la data de 09.08.2006 se aduc modificări majore obiectului inițial al contractului (modificări de software la nivel de sistem automat loteristic, la nivel de terminal Coronis și de implementare a proceselor de lucru ale CNLR etc. - f.76 – 77 vol.1 dosar arbitraj).

În condițiile în care petenta – pârâtă . prezentat o soluție tehnică care aducea modificări majore soluției cu echipamentul CR703 agreată de părți, este întemeiată susținerea intimatei – reclamante CN L. R. SA potrivit căreia petenta – pârâtă . să parcurgă procedura de management (control) al schimbărilor și să obțină autorizarea managerului de proiect din partea CNLR, conform Secțiunii 3.6.6 din Anexa tehnică la contract care prevede că toate schimbările propuse pentru a fi realizate asupra produsului standard trebuie comunicate către managerul de proiect al I., precum și managerului de proiect din partea CNLR SA și autorizate de aceștia înaintea implementării.

Împrejurarea că prin Actul adițional nr.6/22.02.2006 a fost convenită realizarea unor obiective suplimentare nu poate conduce la altă concluzie întrucât părțile nu au agreat și schimbarea soluției tehnice în sensul celei prezentate de petenta – pârâtă la data de 09.08.2006.

Abia la data de 27.09.2006, prin adresa nr.49/30/_/27.09.2006, petenta – pârâtă . solicitat validarea modificărilor de natură tehnică și organizatorică prezentate în nota de fundamentare anexată (f.75 vol.1 dosar arbitraj).

Chiar și în situația în care s-ar aprecia că nu era necesară parcurgerea procedurii de management (control) al schimbărilor pentru propunerea tehnică prezentată la data de 09.08.2006, Curtea remarcă că petenta – pârâtă . a depus la dosar o dovadă din care să rezulte că ar fi notificat intimata – reclamantă CN L. R. SA cu privire la posibilitatea de a proceda la recepția propunerii tehnice din data de 09.08.2006 pentru a putea fi incidente dispozițiile art.11.3 și art.11.4 din contract.

Simpla prezentare pentru informare a unei propuneri tehnice nu poate fi considerată ca având valoarea unei notificări pentru recepție.

Dacă s-ar considera că adresa nr.49/30/_/27.09.2006 ar putea reprezenta o notificare de recepție, deși nu conține expres această solicitare, trebuie remarcat că a fost comunicată cu 3 zile înainte de expirarea termenului pentru livrarea Sistemului Informatic Integrat.

Mai mult, anterior datei de 27.09.2006, prin scrisorile nr._/28.08.2006, nr._/22.09.2006, nr._/22.09.2006, nr._/26.09.2006 și nr._/26.09.2006, intimata – reclamantă CN L. R. SA comunicase petentei – pârâte . echipei de proiect la documentele de analiză ale tuturor celor 5 sisteme componente al Sistemului Informatic Integrat (f.184 – 212 vol.1 dosar arbitraj).

Prin urmare, Curtea apreciază că nu au fost încălcate de către intimata – reclamantă CN L. R. SA prevederile art.11.3 și art.11.4 din contract.

Curtea mai remarcă că intimata – reclamantă CN L. R. SA nu a refuzat să poarte un dialog constructiv cu petenta – pârâtă și a răspuns solicitărilor acesteia din urmă.

În acest sens trebuie observat că încă din luna martie 2006 intimata – reclamantă CN L. R. SA și-a exprimat îngrijorarea cu privire la stadiul de realizare a componentelor Sistemului Informatic Integrat (f.171 – 178 vol.5 dosar arbitraj).

Ulterior, prin adresa nr.8878/20.04.2006 și-a manifestat toată disponibilitatea pentru derularea activităților solicitate de petenta – pârâtă, fiind comunicată și lista cu șefii de echipe din partea CNLR (f.179 – 181 vol.5 dosar arbitraj).

Prin adresele din datele de 06.06.2006, 18.08.2006, 19.08.2006, 25.08.2006 intimata – reclamantă CN L. R. SA a semnalat din nou stadiul de realizare necorespunzător al Sistemului Informatic Integrat (f.180, 183 vol.1, f.182 – 190, 198 vol.5 dosar arbitraj).

La data de 19.07.2006 a avut loc o întâlnire între cele două părți în cadrul căreia intimata – reclamantă a reiterat solicitarea ca registrul de casă să fie generat automat (f.191 – 195 vol.5 dosar arbitraj).

Prin adresa nr._/22.08.2006 intimata – reclamantă și-a manifestat disponibilitatea de a pune la dispoziția petentei – pârâte baza de date de resurse umane și salarizare și a solicitat ca petenta – pârâtă . prezinte un plan detaliat de desfășurare a tuturor activităților până la punerea în funcțiune a sistemului (f.182 vol.1 dosar arbitraj).

Prin scrisorile nr._/28.08.2006, nr._/22.09.2006, nr._/22.09.2006, nr._/26.09.2006 și nr._/26.09.2006 intimata – reclamantă CN L. R. SA a transmis petentei – pârâte . echipei de proiect la documentele de analiză ale tuturor celor 5 sisteme componente al Sistemului Informatic Integrat (f.184 – 212 vol.1 dosar arbitraj).

Împrejurarea că intimata – reclamantă CN L. R. SA nu a fost de acord cu solicitarea de extindere a duratei de implementare a Sistemului Informatic Integrat, formulată de petenta – pârâtă prin adresa nr.49/30/_/27.09.2006, nu poate fi considerată ca un refuz de dialog întrucât pretenția de a fi respectate clauzele contractuale este un lucru normal.

Mai mult, chiar după expirarea termenului stabilit prin contract pentru implementarea Sistemului Informatic Integrat (30.09.2006), părțile au purtat o bogată corespondență, însă intimata – reclamantă CN L. R. SA nu a acceptat modificarea condițiilor contractuale, aspect care nu îi poate fi imputat (f.72 – 74, 76 – 77, 213 - 222 vol.1 dosar arbitraj).

În aceste condiții, Curtea apreciază că intimata – reclamantă CN L. R. SA:

- nu a încălcat dispozițiile art.11.3 și art.11.4 din contractul nr.120/02.10.2003

- nu a refuzat să poarte un dialog constructiv pentru surmontarea problemelor ivite

- a fost îndreptățită să nu accepte propunerea tehnică prezentată la data de 09.08.2006 întrucât nu a fost parcursă procedura de management (control) al schimbărilor, aceasta nu corespundea tuturor obiectivelor avute în vedere la semnarea Actului adițional nr.6/22.02.2006 și reprezenta o soluție tehnică diferită de cea agreată de părți prin clauzele contractuale.

d). Nu poate fi reținută susținerea petentei – pârâte . căreia culpa exlusivă a intimatei – reclamante ar rezulta din răspunsul expertului Caramihai M. la obiectivul nr.9 (f.239 vol.4 dosar C.).

Expertul Caramihai M. a precizat că intimata – reclamantă CN L. R. SA nu putea pune la dispoziția petentei – pârâte documentațiile tehnice / instrucțiunile / drepturile de acces pentru dezvoltarea GRFMU întrucât aplicațiile care rulau pe calculatoarele Coronis erau proprietatea Intralot (f.74 vol.3 dosar C.).

Totodată, prin Actul adițional nr.6/22.02.2006, petenta – pârâtă .-a asumat obiectivul de la pct.a (adăugare modul special de colectare a datelor din agenție pe calculatoarele Coronis etc.) fără a condiționa realizarea acestuia de îndeplinirea vreunei obligații de către intimata – reclamantă CN L. R. SA legată de predarea documentațiilor tehnice / instrucțiunilor / drepturilor de acces pentru dezvoltarea / testarea / instalarea modului special de colectare a datelor (f.57 vol.1 dosar arbitraj).

Mai mult, nu a fost depusă la dosar nicio dovadă din care să rezulte că, până la data de 30.09.2006, petenta – pârâtă . reclamant lipsa documentațiilor tehnice / instrucțiunilor / drepturilor de acces pentru dezvoltarea / testarea / instalarea modului special de colectare a datelor din agenție pe calculatoarele Coronis.

e). Contrar susținerilor petentei – pârâte . apreciază că nu are relevanță pentru soluționarea prezentei cauze împrejurarea că intimata – reclamantă CN L. R. SA nu a invocat dispozițiile art.8.5 sau art.9.6 din contractul nr.120/02.10.2003 (f.8 vol.2 dosar C.).

Trebuie observat că orice parte a unei convenții se poate folosi de clauzele contractuale care îi conferă anumite drepturi, fără a exista o obligație în acest sens.

În ceea ce privește garanția de bună – execuție, prin Sentința arbitrală nr.146/18.06.2009 pronunțată în dosarul nr.184/2007 a fost obligată intimata – reclamantă CN L. R. SA să restituie petentei – pârâte . de 573.721 Euro cu titlu de garanție de bună - execuție (f.118 vol.2 dosar arbitraj).

Intimata – reclamantă CN L. R. SA era obligată să se conformeze sentinței arbitrale și a susținut că a restituit garanția de bună – execuție în luna iulie 2009, aspect care nu a fost negat de petenta – pârâtă ..263 vol.2 dosar C.).

Împrejurarea că, până la pronunțarea sentinței arbitrale, intimata – reclamantă CN L. R. SA nu emis pretenții asupra garanției de bună – execuție, conform art.8.5 din contractul nr.120/02.10.2003, nu poate conduce la concluzia că ar avea vreo culpă în neexecutarea obligației contractuale de a implementa Sistemul Informatic Integrat până la data de 30.09.2006 de către petenta – pârâtă .>

Totodată, această împrejurare nu poate fi considerată ca o recunoaștere din partea intimatei – reclamante a faptului că petenta – pârâtă . ar mai datora penalități de întârziere.

Referitor la penalitățile de întârziere stabilite prin art.9.6 din contract, Curtea observă că intimata – reclamantă CN L. R. SA a ales să se prevaleze de alte clauze contractuale, respectiv de dispozițiile art.12.1 din contract, iar acest lucru nu poate fi interpretat în sensul că nu ar fi fost nemulțumită de modalitatea în care petenta – pârâtă .-a îndeplinit obligațiile contractuale.

f). Petenta – pârâtă . mai invocat declarația notarială dată de dl.C. N. care a susținut că, în lumina prevederilor pct.a din Actul adițional nr.6, blocajul implementării proiectului s-a datorat într-o proporție covârșitoare intimatei – reclamante CN L. R. SA (f.136 – 138 vol.2, f.235 – 236 vol.4 dosar C.).

Însă, această susținere a dlui.C. N. nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Așa cum a fost menționat mai sus, petenta – pârâtă .-a asumat toate obiectivele din Actul adițional nr.6/22.02.2006 prin semnarea acestuia.

În aceste condiții, trebuia să depună toate diligențele pentru respectarea acestor obiective și executarea tuturor obligațiilor contractuale în termenul convenit de părți.

În concluzie, nu poate fi reținută existența unei culpe a intimatei – reclamante CN L. R. SA pentru neexecutarea obligației contractuale de a implementa Sistemul Informatic Integrat până la data de 30.09.2006 de către petenta – pârâtă .>

În doilea rând, nu poate fi reținută existența unei forțe majore / caz fortuit care să fi condus la neîndeplinirea obligației contractuale de a implementa Sistemul Informatic Integrat până la data de 30.09.2006 întrucât nu a fost produsă nicio dovadă în acest sens.

Împrejurarea că obiectul contractului nr.120/02.10.2003 ar fi unul complex nu poate exonera de răspundere pe petenta – pârâtă . nu îndeplinește condițiile forței majore / cazului fortuit.

Petenta – pârâtă . cunoscut complexitatea proiectului și și-a asumat realizarea acestuia prin semnarea contractului nr.120/02.10.2003 și a actelor adiționale.

Totodată, prin semnarea actelor adiționale nr.1 - 6, petenta – pârâtă .-a asumat toate modificările intervenite pe parcursul derulării contractului cauzate de diferite împrejuări, cum ar fi:

- modificări pentru introducerea TVA

- denomirea leului

- schimbările legislative

- restructurarea planului de conturi al CNLR

- schimbările în procedurile interne de lucru ale CNLR

- modificări organizaționale în cadrul CNL.

Prin urmare, toate aceste împrejurări, pe lângă faptul că nu îndeplinesc condițiile forței majore / cazului fortuit, au fost cunoscute și asumate de petenta – pârâtă . semnarea actelor adiționale la contract.

Mai mult, așa cum a fost menționat mai sus, prin dispozițiile art.12.1 din contractul nr.120/02.10.2003, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale, părțile au stabilit că petenta – pârâtă . putea fi exonerată de răspundere pentru neîndeplinirea la termen a obligațiilor de livrare a întregului Sistem Informatic Integrat și/sau a fiecărui sistem contractat doar dacă acest lucru a fost cauzat de acțiunea / inacțiunea culpabilă a intimatei – reclamante CN L. R. SA.

Prin urmare, părțile nu au convenit în sensul exonerării de răspundere a petentei – pârâte . cauze străine de voința intimatei – reclamante CN L. R. SA.

În consecință, Curtea apreciază că este îndeplinită condiția existenței culpei petentei – pârâte . neexecutarea obligației contractuale de a implementa Sistemul Informatic Integrat până la data de 30.09.2006, aceasta nereușind, prin probele administrate în prezenta cauză, să răstoarne prezumția relativă de culpă care operează în sarcina sa conform art.1082 Cod civil de la 1864.

iii). În ceea ce privește prejudiciul, prin art.12.1 din contractul nr.120/02.10.2003 părțile au stabilit, anticipat, că petenta – pârâtă . obligația de a plăti ca penalități, o suma echivalentă cu o cota procentuală de 0,4% pentru fiecare zi de întârziere, calculată din valoarea sistemului întârziat, până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor, dar nu mai mult de valoarea sistemului întârziat.

În primul rând, trebuie observat că prin Decizia nr.5/25.02.2001 pronunțată de de Curtea Supremă de Justiție în recurs în interesul legii s-a stabilit că acțiunea în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri arbitrale constituie o cale de atac.

Curtea apreciază că este pe deplin aplicabil și în cadrul acțiunii în anularea unei hotărâri arbitrale principiul non reformatio in pejus.

În condițiile în care acțiunea în anulare a fost promovată de petenta – pârâtă . nu poate fi obligată la plata unor penalități de întârziere într-un cuantum mai mare decât cel stabilit prin Sentința arbitrală nr.176/14.07.2011 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional în dosarul nr.349/2009, respectiv 1.131.008 Euro.

În al doilea rând, părțile au stabilit o formulă de calcul al prejudiciului foarte simplă, nefiind necesară efectuarea unei expertize contabile în acest sens, respectiv: 0,4 % X număr zile întârziere X valoarea sistemului întârziat.

Referitor la numărul de zile de întârziere, intimata – reclamantă CN L. R. SA a solicitat penalități de întârziere pentru perioada 30.09.2003 – 26.11.2006, respectiv 57 de zile de întârziere, fără a include data de 30.09.2006 când trebuia implementat Sistemul Informatic Integrat.

Așa cum a fost menționat anterior, implementarea Sistemului Informatic Integrat nu a fost realizată până la data de 26.11.2006, astfel că este justificată perceperea penalităților de întârziere până la acest moment.

Împrejurarea că petenta – pârâtă . a găsit semnificația datei de 26.11.2006 nu are relevanță în speță întrucât intimata – reclamantă CN L. R. SA are dreptul de a solicita penalității de întârziere pentru orice perioadă cuprinsă între termenul stabilit de părți pentru implementarea Sistemului Informatic Integrat și executarea efectivă a acestei obligații (f.115 vol.1 dosar arbitraj).

Or, așa cum a fost precizat mai sus, data de 26.11.2006 este cuprinsă în acest interval de timp.

În ceea ce privește valoarea sistemului întârziat, Curtea nu poate reține susținerea petentei – pârâte . căreia nu poate fi avută în vedere valoarea întregului Sistem Informatic Integrat, ci trebuie să se țină seama de gradul de implementare a sistemelor componente.

Așa cum a fost argumentat mai sus, prin dispozițiile art.12.1 din contractul nr.120/02.10.2003, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale, părțile au stabilit expres dreptul intimatei – reclamante CN L. R. SA de a solicita penalități de întârziere și pentru cazul în care nu este îndeplinită obligația de livrare la termen a Sistemului Informatic Integrat.

Prin folosirea conjuncțiilor “ și / sau “ părțile au înțeles să prevadă posibilitatea perceperii penalităților în orice situație: fie Sistemul Informatic Integrat nu este implementat la termen, fie oricare dintre sistemele componente nu este livrat la termen.

Contrar susținerii petentei – pârâte . de către părți, în cadrul art.12.1 din contract, a expresiei ”sistem întârziat” nu poate conduce la altă concluzie întrucât ”întârziat” poate fi atât Sistemul Informatic Integrat, cât și oricare dintre componentele acestuia.

Întrucât intimata - reclamantă CN L. R. SA a solicitat penalități de întârziere pentru neexecutarea obligației de implementare a Sistemului Informatic Integrat, urmează a fi avută în vedere valoarea acestui sistem.

Clauza stipulată la art.12.1 din contract prevede foarte clar că trebuie avută în vedere ”valoarea respectivului sistem întârziat” și nu valoarea restului rămas neexecutat din sistemul considerat întârziat.

Totodată, interpretarea dispozițiilor art.12.1 din contract în sensul menționat anterior nu poate fi pusă la îndoială, astfel că nu pot fi aplicate prevederile art.983 Cod civil de la 1864.

Valoarea Sistemului Informatic Integrat cuprinde valoarea tuturor componentelor sale.

Potrivit art.2.2 din contract, Sistemul Informatic Integrat trebuia să cuprindă hardware și software pentru următoarele sisteme informatice, corespunzătoare domeniilor de activitate ale CNRL SA:

• Sistemul Informatic pentru Gestiune Resurselor Financiare, Materiale și Umane
• Sistemul Informatic de Mesagerie Electronică și Videoconferință
• Sistemul Informatic de Management al Documentelor și Fluxurilor de Lucru – DOXIS
• Sistemul Informatic pentru Securitatea Sistemelor Informatice și Sistem de Comunicații
• Sistemul Informatic – Infrastructura pentru Sisteme Informatice
• livrările de echipamente, piese de schimb, materiale, documentație și altele, precum și serviciile necesare de susținere a implementării sistemelor și de rezolvare a aspectelor tehnice ale funcționarii sistemelor, inclusiv școlarizarea / instruirea personalului utilizator al Beneficiarului la locul de folosire al sistemului, conform Anexei nr.1 - Anexa Tehnica, întocmită în conformitate cu oferta tehnică care face parte integrantă din contract.

Toate livrabilele au fost specificate în Anexa nr.1 la Actul aditional nr.6/22.02.2006, iar valoarea acestora este indicată în Anexa nr.2 – Anexa financiară, astfel cum a fost modificată prin Actul aditional nr.4/28.06.2004 (f.34 – 36, 49 - 52, 68 – 71 vol.1 dosar arbitraj).

Prin urmare, valoarea Sistemului Informatic Integrat, rezultată din însumarea valorii componentelor sale, este de 4.960.565 Euro fără TVA sau 5.903.072 Euro cu TVA (f.49 – 52 vol.1 dosar arbitraj).

Așa cum a fost menționat mai sus, petentei – pârâte . i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea, astfel că în prezenta cauză nu pot fi acordate penalități de întârziere într-un cuantum mai mare decât cel stabilit prin Sentința arbitrală nr.176/14.07.2011 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional în dosarul nr.349/2009.

În consecință, urmează a fi avută în vedere valoarea Sistemului Informatic Integrat fără TVA, care a fost luată în calcul și în dosarul de arbitraj.

În aceste condiții, raportat la formula de calcul menționată mai sus, rezultă că valoarea penalităților de întârziere este: 0,4% X 57 (zile întârziere) X 4.960.565 Euro (valoare fără TVA) = 1.131.008 Euro.

De altfel, prin concluziile scrise depuse atât în dosarul de arbitraj, cât și în prezenta cauză, intimata – reclamantă CN L. R. SA, deși nu și-a modificat cererea de arbitraj, a solicitat acordarea unor penalități în cuantum de 1.131.008 Euro (f.36 vol.7 dosar arbitraj, f.224 vol.4 dosar C.).

În concluzie, valoarea totală a prejudiciului este de 1.131.008 Euro, acesta fiind cert și nereparat.

iv). Referitor la raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, în materia răspunderii contractuale acesta este prezumat dacă se face dovada nerespectarii obligației contractuale și a existenței prejudiciului.

v). Trebuie observat ca debitorul este de drept în întârziere, așa cum rezultă din intepretarea art.43 Cod comercial (aplicabil în cauză).

Prin urmare, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii contractuale în baza art.12.1 din contractul nr.120/02.10.2003, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale, astfel că petenta – pârâtă . intimatei – reclamante CN L. R. SA suma de 1.131.008 Euro în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând penalități de întârziere.

În aceste condiții, cererea formulată de intimata – reclamantă CN L. R. SA este fondată doar în parte, în limita sumei de 1.131.008 Euro în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății reprezentând penalități de întârziere, urmând a fi respinse ca neîntemeiate restul pretențiilor, respectiv diferența până la suma de 1.345.900,416 Euro.

3). Soluția instanței.

Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de petenta – pârâtă . admite în parte cererea formulată de intimata – reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ „L. R.” SA în contradictoriu cu petenta – pârâtă . obliga petenta – pârâtă . plătească intimatei – reclamante COMPANIA NAȚIONALĂ „L. R.” SA suma de 1.131.008 Euro în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând penalități de întârziere și va respinge în rest cererea ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit art.274 Cod procedură civilă de la 1865, partea care a căzut în pretenții și care trebuie să suporte cheltuielile de judecată, proporțional cu valoarea pretențiilor admise, este petenta – pârâtă .>

Petenta – pârâtă trebuie să suporte, în limita pretențiilor admise, atât propriile cheltuieli de judecată, cât și cele efectuate de intimata – reclamantă CN L. R. SA, în cursul judecării dosarului de arbitraj și soluționării cauzei în fața Curții de Apel București – Secția a V a Civilă, întrucât este partea din vina căreia s-a purtat procesul pe care l-a pierdut.

Cheltuielile de judecată solicitate de intimata – reclamantă CN L. R. SA cuprind (f.36 vol.7 dosar arbitraj):

- suma de 127.372,17 lei taxă arbitrală (f.99 – 102 vol.1 dosar arbitraj)

- suma de 365.303,26 lei onorariu avocat (f.51 – 68 vol.7 dosar arbitraj)

- suma de 43.400 lei onorariu expert parte C. G. (f.40 – 50 vol.7 dosar arbitraj)

- onorariu expert IT consultat de intimata – reclamantă CN L. R. SA pentru efectuarea expertizei IT în fața C., solicitat prin concluziile orale de la termenul de judecată din data de 12.06.2014 ale consilierului juridic al intimatei – reclamante.

În ceea ce privește taxa arbitrală achitată de intimata – reclamantă CN L. R. SA, aceasta va fi acordată proporțional cu valoarea pretențiilor admise, astfel că intimata – reclamantă este îndreptățită să primească suma de 107.035 lei reprezentând taxă arbitrală (84,03% din valoarea taxei solicitate – f.99 – 102 vol.1 dosar arbitraj).

Referitor la onorariul de avocat, intimata – reclamantă CN L. R. SA a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că valoarea acestuia este în sumă de 365.303,26 lei (f.51 – 68 vol.7 dosar arbitraj).

Curtea apreciază că este justificat cuantumul acestuia prin raportare la valoarea obiectului cauzei și la volumul de muncă prestat de apărător, acesta reprezentând intimata – reclamantă pe parcursul dosarului de arbitraj.

Cu privire la suma de 43.400 lei reprezentând onorariul expertului parte în dosarul de arbitraj, Curtea observă că aceasta nu a fost acordată de tribunalul arbitral.

Așa cum a fost menționat mai sus, petentei – pârâte . i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea, astfel că nu va fi acordată valoarea onorariului expertului parte în dosarul de arbitraj.

Nu este întemeiată nici cererea intimatei – reclamante CN L. R. SA privitoare la onorariul expertului IT consultat pentru efectuarea expertizei IT în prezenta cauză, solicitat prin concluziile orale de la termenul de judecată din data de 12.06.2014, întrucât nu i-a fost încuviințat acestei părți un expert parte și nu a fost depusă nicio dovadă cu privire la plata unei sume de bani cu titlu de onorariu expert (f.120 – 121, 235 - 238 vol.2 dosar C.).

În consecință, Curtea va obliga petenta – pârâtă . plătească intimatei – reclamante COMPANIA NAȚIONALĂ „L. R.” SA suma de 472.338,26 lei reprezentând cheltuieli de judecată (107.035 lei taxă arbitrală și 365.303,26 lei onorariu avocat).

Întrucât a căzut în pretenții, conform art.274 Cod de procedură civilă de la 1865, Curtea va respinge cererea petentei – pârâte . obligarea intimatei – reclamante COMPANIA NAȚIONALĂ „L. R.” SA la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Referitor la onorariul expertului contabil, Curtea observă că prin Încheierea de ședință din data de 16.01.2014 a dispus restituirea către petenta – pârâtă . dovezii achitării onorariului aferent expertizei contabile ca urmare a faptului că s-a dispus ca această probă să nu mai fie administrată în cauză (f.210 verso vol.3 dosar C.).

Prin urmare, chitanța aferentă onorariului expertului contabil nu a fost folosită în prezenta cauză și poate fi recuperată de petenta – pârâtă . baza Încheierii de ședință din data de 16.01.2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRÂȘTE

Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de petenta – pârâtă .>