Poprire asiguratorie. Decizia nr. 197/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 197/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 32575/3/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI–SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 197
Ședința publică de la 17.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. P.
JUDECĂTOR – A. M. G.
JUDECĂTOR – L. C.
GREFIER - L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de . C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, împotriva încheierii din 24.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata B.R.D. G. SOCIETE GENERALE – Sucursala M. Clienți.
Dezbaterile au avut loc la data de 16.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 17.01.2014, când în aceeași componență a decis următoarele:
CURTEA
Prin încheierea pronunțată la data de 24.10.2013, în dosarul nr._, Tribunalul București Secția a Via Civilă a admis cererea formulată de . contradictoriu cu C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania și terțul poprit B. G. SOCIETE Generale Sucursala M. Clienți Corporativi, dispunând înființarea popririi asigurătorii asupra sumei de 2.599.205,29 euro, obiect al garanției de bună execuție nr.8/CD 465/PB modificată prin amendamentul 4/31.10.2011 emisă de terțul poprit B. Group Societe Generale.
A fost fixat cuantumul cauțiunii la 20% din valoarea de 2.599.205,29 euro, respectiv a fost obligată petenta reclamantă la achitarea sumei de 519.841 euro în termen de 10 zile, în echivalent în lei, cursul BNR, la momentul efectuării plății.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin prisma art. 969 rap. la art. 951-958 NCPC sunt îndeplinite cerințele legale în prezenta speță, după cum urmează: creanța are caracter cert, lichid și exigibil, potrivit art. 662 alin. 4 NCPC și clauzei 16.2 din contractul părților ce oferă antreprenorului, petentului din prezenta cauză, posibilitatea să rezilieze contractul pentru neîndeplinirea, în mod substanțial, a obligațiilor asumate. Prin adresa din 28.03.2011, depusă la dosar, a fost înștiințată beneficiara CNADNR, conform clauzei 16.2 și 16.4 cu privire la rezilierea contractului de către antreprenor. În consecință, conform clauzei amintite, operate de părți, beneficiarul urmează să plătească antreprenorului valoarea pierderilor suferite ca rezultat al rezilierii contractului de către antreprenor. În consecință conform clauzelor amintite, agreate de părți, beneficiarul urmează să plătească antreprenorului valoarea pierderilor suferite ca rezultat al rezilierii.
De asemenea, și suma cuvenită cu titlu de penalități este exigibilă conform clauzei 14.8 din aceleași condiții generale din contract depuse la dosarul cauzei.
Condiția actului scris este, de asemenea, îndeplinită, speța încadrându-se în prevederile alin. 1 din art. 952 NCPC, prin faptul că această creanță rezultă din cuprinsul contractului încheiat de părți (16.4).
În ceea ce privește condiția intentării cererii de chemare în judecată, prevăzute de același alin. 1 din art. 952 NCPC, tribunalul apreciază că o asemenea dovadă a fost produsă prin atașarea actelor de sesizare a Curții Internaționale de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț Internațională, respectiv prin cererea arbitrală nr._/ GZ. C. versus RNCMNR, litigiu ce se află în curs de desfășurare. Cum textul de lege nu precizează asupra instituțiilor ce urmează a fi sesizate cu soluționarea litigiului, impunând o anumită condiție, se apreciază că sesizarea arbitrajului, conform convenției contractuale a părților (20.6) acoperă această cerință.
În ceea ce privește cauțiunea, aceasta, este, într-adevăr lăsată la latitudinea instanței, atât cu privire la înființarea ei, cât și la cuantum și termen (art. 952 alin. 1 NCPC). În prezenta speță se apreciază că este necesară instituirea acestei măsuri având în vedere cuantumul mare al sumei indisponibilizate, precum și procedura prevăzută de text, a judecării cererii fără citarea părților, caz în care, dacă reclamantul ar fi de rea credință, prin surpriza produsă pe această cale pârâtei, ar pune-o într-o situație extremă, fără a suporta consecințele condiției sale (relei credințe). Se au în vedere dispozițiile art. 1056 alin. 2 NCPC, valoarea stabilită fiind de 20% din cuantumul obiectului cererii. Dacă ulterior soluționării cererii de poprire se constată neîndeplinirea obligației de plată a cauțiunii, ca o condiție de fond a înființării popririi și nu de formă, se va face aplicarea art. 955 NCPC. Rațiunea textelor prevăzute de art. 952 alin. 1 și art. 955 NCPC este de soluționare a cererii chiar și anterior depunerii cauțiunii, odată ce art. 955 dă posibilitatea desființării acestei măsuri (a popririi) în cazul nedepunerii cauțiunii în termenul fixat (de 10 zile).
I.Împotriva acestei încheieri a formulat apel . pe rolul Curții de Apel Secția a VI a Civilă la data de 29.11.2013 prin care a solicitat schimbarea in parte, a încheierii de înființare a popririi asigurătorii, pronunțata de către Tribunalul București, in dosarul nr._, in sensul stabilirii unei cauțiuni de valoare mai mica.
În motivarea cererii sale reclamanta creditoare a arătat, în esență, că in mod nejustificat Tribunalul a impus plata cauțiunii in cuantum maxim de 20 %; instanța de judecata investita cu soluționarea cererii de infiintare a popririi asigurătorii dispune de puterea de apreciere atunci cand fixează cuantumul cauțiunii ce urmează sa fie achitata de creditor, cu respectarea limitei maxime stabilite de art. 1056 NCPC, si anume „nu mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii" pentru cererile al căror obiect este evaluabil in bani. Apreciind asupra cuantumului cauțiunii, instanța trebuie sa aiba in vedere ca acesta sa fie atat suficient, cat si rezonabil, intrucat trebuie protejați pe de o parte, creditorul, prin prisma dreptului de acces la justiție, iar pe de alta, debitorul, care trebuie sa beneficieze de o garanție in vederea acoperirii pagubelor pe care le-ar suferi ca urmare a măsurii asigurătorii dispuse. In aceste condiții, cuantumul cauțiunii, fixat de instanța, trebuie sa asigure un echilibru intre garanția debitorului si dreptul creditorului la un proces echitabil - sub aspectul principiului liberului acces la justiție, iar nu sa creeze premisele unui impediment rigid si sever al creditorului de a-si putea asigura executarea viitorului titlu executoriu. Or, prin insasi formularea textului art. 1056 NCPC rezulta ca procentul de 20% din valoarea obiectului cererii este maximul cauțiunii, care trebuie stabilit in cazuri excepționale, cu cea mai mare diligenta si precauție. Cuantumul cauțiunii, apreciat in funcție de circumstanțele cauzei, reprezintă un factor luat in considerare de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului atunci cand apreciază daca reclamantul a beneficiat de dreptul de acces la o instanța, daca acest drept a suferit vreo restrângere care sa ii afecteze insasi substanța. Printre aceste circumstanțe, se afla si calitatea creditorului popritor, mai precis, solvabilitatea acestuia. Din acest punct de vedere C. prezintă indicatori de perfomanta economica favorabili, datele din bilanțul societății sugerând o pondere ridicata a activelor in raport cu pasivul. In aceste condiții, conform raportului anual de activitate al subscrisei C., datat 30 iunie 2013, veniturile inregistrate, însumează, incepand cu 30 iunie 2013, aproximativ 5, 6 miliarde EUR (Anexa 1, pag. 2). Cat privește profitul, pe activitatea curenta, acesta este in cuantum de 299 milioane EUR, potrivit comunicatului de presa emis de subscrisa, datat 13 noiembrie 2013, cu privire la veniturile si rezultatele inregistrate pe al treilea trimestru si primele noua luni ale anului 2013 (Anexa 2).
Prin urmare, rațiunea instituirii cauțiunii - posibilitatea ca partea adversa sa se dezdauneze -pentru prejudiciile suferite, din cauțiunea fixata, in timp ce este corecta, nu ar trebui sa conducă la stabilirea unei cauțiuni in procent de 20 %, de vreme ce in cazul in care s-ar pune problema despăgubirii CNADNR pentru pretinsele daune cauzate de poprirea sumei de 2.599.205,29 EUR, obiect al Garanției de Buna Execuție nr. 08/CD465/PB, C. este o societate solvabila si poate acoperi eventualele daune astfel rezultate.
Cuantumul mare al sumei indisponibilizate nu prezintă relevanta. Suma care prezintă cu adevărat relevanta in speța este cea pe care C. o pretinde CNADNR in litigiul arbitral de fond, respectiv_,26 LEI, cu titlu de despăgubiri datorate pentu neexecutarea obligațiilor contractuale. Or obiectul popririi il constituie suma de 2.500.205.20 EUR (11.541.251,24 LEI), o suma deci mult mai redusa decât valoarea pretențiilor din litigiul de fond. In aceste condiții C. in calitate de creditor își asigură o valoare foarte mica din valoarea totala pretinsa, in litigiul de fond, fiind astfel netemeinica obligarea la plata unei cauțiuni in cuantumul maxim, in condițiile in care oricum C. suporta cheltuieli mult mai mari pentru soluționarea litigiului de fond si recuperarea sumei totale pretinse de la intimata CNADNR.
Apoi, in considerentele Încheierii, atunci cand motivează fixarea cauțiunii, prima instanța automat prezuma reaua-credinta a C., care „prin surpriza produsa pe aceasta cale paratei (prin cererea de infiintare a popririi asigurătorii- n.n.), ar pune-o ., fara a suporta consecințele condiției sale". Mai mult, conform art. 952 NCPC, creditorul „poate fi obligat la plata unei cauțiuni (...)", instanța având facultatea, iar nu obligația de a stabili in sarcina creditorului plata cauțiunii, chiar daca cererea este soluționata întotdeauna fara citare.
Prin urmare, aceasta este rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut, in aceasta materie, ca judecarea cererii are loc întotdeauna fara citare, iar aceasta împrejurare nu poate constitui un argument de stabilire a cauțiunii la cuantumul maxim.
In plus, fixarea cauțiunii in procent de 20% influențează si accesul liber la justiție al C., care, oricum a achitat suma fixata drept cauțiune, pentru asigurarea executării viitorului titlu executoriu. Este evident ca, in aceste condiții, cauțiunea in cuantumul maxim aduce o vătămare din punct de vedere patrimonial.
Principiul liberului acces la justiție oferă oricărei persoane dreptul de a accede la instanța judecătoreasca in vederea apărării drepturilor sale. Asa cum s-a subliniat insă in jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, simpla sa consacrare legala, chiar si la nivelul suprem, prin Constituție, nu este de natura a asigura si o eficacitate reala a acestuia, atat timp cat, in practica, exercitarea sa întâmpina obstacole. Accesul la justiție trebuie sa fie asigurat, in consecința, in mod efectiv și eficace.
Din aceasta perspectiva, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, sesizata in cauza Iosifsi alții împotriva României, a constatat incalcarea art. 6 alin. 1 din Convenție ca urmare a respingerii unei contestații la executare pentru neplata cauțiunii (a se vedea Hotărârea din 20 decembrie 2007, publicata în M.Of. nr. 561/2008).
In drept au fost invocate art. 466 si urm., art. 1061 alin. (2) din noul Cod de procedura civila, si art. 6 par. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului și s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
II. Împotriva aceleiași încheieri a fost formulat apel și de către C. Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România S.A. prin care s-a solicitat admiterea excepției necompetentei generale a instanțelor judecătorești si, pe cale de consecința, respingerea acțiunii introductive ca nefiind de competenta instanțelor judecătorești; admiterea excepției necompetentei funcționale a secției a Vl-a civila a Tribunalului București si, pe cale de consecința, trimiterea cauzei spre competenta soluționare secției a IX-a contencios administrativ si fiscal a Tribunalului București; admiterea excepției inadmisibilitatii cererii de infiintare a popririi asigurătorii si, pe cale de consecința, respingerea acesteia ca inadmisibila; admiterea excepției lipsei calității procesuale active si, pe cale de consecința, respingerea cererii ca fiind formulata de către o persoana fara calitate procesuala activa; pe fond anularea in tot a încheierii apelate, in sensul respingerii ca neîntemeiata a cererii de infiintare a popririi asigurătorii formulata de reclamanta, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii sale pârâta debitoare a arătat că din cuprinsul intregii argumentări a reclamantei reiese cu evidenta ca se solicita infiintarea popririi asigurătorii asupra sumei de 2.599.205,29 EURO (echivalentul a 11.541.251,24 RON), suma ce face obiectul Garanției de Buna Execuție nr. 08/CD465/PB (denumita in continuare "Garanția de Buna Execuție Contract DN6 Caransebes-Lugoj"), astfel cum aceasta a fost modificata prin Amendamentul nr. 4/31.10.2011 emisa de B. G. Société Generale. Prin acțiunea introductiva de instanța, cu vădita rea-credinta si in scopul inducerii in eroare a instanței de judecata cu privire la situația de fapt relativa la constituirea Garanției de Buna Execuție Contract DN6 Caransebes-Lugoj, ca situația conflictuala dintre parti deriva din Contractul de Construcții având ca obiect executarea Lucrărilor pentru Autostrada A2 Cernavoda - Constanta - Proiectarea si Construirea autostrăzii Cernavoda - Medgidia (denumit in continuare "Contractul A2 Cernavoda -Constanta").
Consideră pârâta că instanțele judecătorești nu sunt competenta să soluționeze cererea introductivă. Astfel cum rezulta din chiar înscrisurile atașate cererii de infiintare a popririi asigurătorii formulata de către C. S.A., Contractului A2 Cernavoda - Constanta încheiat intre C. S.A. si CNADNR S.A. la data de 09.03.2009, ii sunt aplicabile prevederile FIDIC Yellow Book, Prima Ediție 1999, publicata de Federația Internaționala a Inginerilor Consultanți (FIDIC), părțile agreând ca acestea sa constituie Condițiile Generale ale Contractului. FIDIC Yellow Book nu reprezintă o norma, ci un set de reguli, editate de FEDERATION INTERNATIONALE DES INGENIEURS CONSEILS - Federația Internaționala a Inginerilor Consultanți, aplicabile contractelor de construcții. Obligativitatea acestor reguli pentru părțile contractante nu deriva așadar din lege, ci din acordul pârtilor, in virtutea principiului pacta sunt servanda. Potrivit Sub-clauzei 20.6 din Condițiile Generale ale Contractului A2 Cernavoda - Constanta încheiat cu reclamanta C. S.A., " [...] orice neînțelegere [...] va fi soluționata prin arbitraj internațional. Totodată, conform Capitolului V sub-clauza 5.13 din Termenii de Referința (Terms of Reference) stabiliți in cadrul dosarului nr._/GZ, Tribunalul Arbitral a hotărât, la data de 22.03.2012, in baza art. 14 alin.l din Regulile ICC, ca locul arbitrajului sa fie Geneva, Elveția.Prin aceste clauze, părțile au stabilit sa deducă spre soluționare tribunalului arbitrai, fara nicio excepție sau limitare, litigiile derivate din sau având legătura cu contractul incheiat intre ele. Contractul A2 Cernavoda - Constanta face obiectul dosarului arbitrai nr._/GZ, aflat pe rolul Curții Internationale de Arbitraj ICC, prin care C. AS S.A. a inteles sa investească Tribunalul Arbitral cu litigiul derivând din pretinsele neindepliniri ale obligațiilor asumate de către CNADNR S.A. in temeiul Contractului A2 Cernavoda – Constanta. Încheierea convenției arbitrale exclude pentru litigiul care face obiectul ei competenta instanțelor judecătorești. Ca atare, instanța de drept comun, in speța Tribunalul București -Secția a Vl-a Civila, nu este competenta sa se pronunțe asupra niciunei chestiuni litigioase aflate in legătura cu contractul in care este stipulata clauza arbitrala, respectiv Contractul A2 Cernavoda-Constanta, si implicit nici asupra cererii de înființare a popririi asigurătorii.
Se solicită Curții sa admită excepția necompetentei funcționale a secției a Vl-a civila a Tribunalului București si, pe cale de consecința, sa trimită cauza spre competenta soluționare secției a IX-a contencios administrativ si fiscal a Tribunalului București deoarece conform Contractului A2 Cernavoda-Constanta, finanțarea acestuia urma a fi asigurata din bugetul de stat precum si dintr-un imprumut de la Banca Europeana de Investiții, din fonduri de Coeziune de la Comisia Europeana. În cauza sunt aplicabile prevederile in domeniul achizițiilor publice din România, in vigoare la data incheierii acestuia, Contractul A2 Cernavoda-Constanta fiind un contract intern de achiziție publica, incheiat de o autoritate publica, si a cărui natura este administrativa, iar nu comerciala.
Se solicită instanței de control să admită excepția inadmisibilitatii cererii de înființare a popririi deoarece dispozițiile art. 25 alin. 1 Noul Cod de Procedura Civila stipulează ca "procesele in curs de judecata, precum si executările silite începute sub legea veche raman supuse acelei legi". La data de 19.12._, reclamanta C. S.A. a înregistrat pe rolul Tribunalului Arbitral o acțiune arbitrala ale cărei pretenții deriva din Contractul A2 Cernavoda-Constanta. Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila, act normativ ce a fost publicat in Monitorul Oficial nr. 68 din 31 ianuarie 2013, a reglementat . Noului Cod de Procedura Civila începând cu data de 15.02.2013. F. de acest aspect si având in vedere faptul ca: acțiunea arbitrala a fost introdusa la data de 19.12.2011, si ca cererea de infiintare a popririi asigurătorii reprezintă o cerere conexa cererii arbitrale, in cauza sunt aplicabile dispozițiile Vechiului Cod de Procedura Civila, iar nu prevederile Noului Cod de Procedura Civila pe care reclamanta a inteles sa isi întemeieze acțiunea introductiva de instanța.
Se solicită instanței sa admită excepția lipsei calității procesuale active. Se arată faptul că a fost incheiat Contractul A2 Cernavoda-Constanta, având ca parti CNADNR S.A., persoana juridica romana, in calitate de Autoritate Contractanta, si C. S.A. persoana juridica franceza, in calitate de Antreprenor. In baza Contractului A2 Cernavoda-Constanta, la data de 22.12.2008, a fost constituita Garanția de Buna Execuție nr._-1174403LDE (denumita in continuare "Garanție de Buna Execuție Contract A2 Cernavoda-Constanta") in cuantum de 63.439.843,58 RON, cu valabilitate pana la data de 15.03.2013, prelungita ulterior prin Amendamentul nr. 1/08.07.2009 pana la data de 12.08.2013. La data de 28.02.2008. intre CNADNR S.A., in calitate de Autoritate Contractanta, si C. ROMÂNIA S.R.L. - persoana juridica romana, in calitate de Antreprenor, a fost incheiat Contractul DN6 Caransebeș - Lugoj, contract in baza căruia a fost constituita Garanția de Buna Execuție Contract DN6 Caransebes-Lugoj in cuantum de 2.599.205,29 EURO, astfel cum aceasta a fost modificata, cu valabilitate pana la data de 15.01.2014. Prin urmare, un aspect deosebit de important in soluționarea excepției il reprezintă faptul ca reclamanta C. S.A., solicita înființarea popririi asigurătorii asupra sumei de 2.599.205,29 EURO (echivalentul a 11.541.251,24 RON), suma ce face obiectul Garanției de Buna Execuție Contract DN6 Caransebes-Lugoj constituita in baza Contractului DN6 Caransebes-Lugqj, desi intreaga argumentare a reclamantei se intemeiaza pe clauzele Contractului A2 Cernavoda-Constanta. C. S.A. nu deține calitatea procesuala activa astfel incat sa fie îndreptățită la formularea oricărei acțiuni împotriva subscrisei întemeiate pe prevederile Contractului DN6 Caransebes-Lugoj. Contractul DN6 Caransebes-Lugoj a fost încheiat cu societatea C. ROMÂNIA S.R.L., iar reclamanta C. S.A. - entitate juridica distincta fata de C. ROMÂNIA S.R.L.2-nu este parte in Contractul DN6 Caransebes-Lugoj si prin urmare nu poate solicita nicio pretenție in baza acestui temei contractual, nejustificand astfel vreun drept care sa fundamenteze acțiunea. Mai mult, reclamanta C. S.A. nu deține calitatea procesuala activa astfel incat sa poată solicita instanței de judecata înființarea unei popriri asupra Garanției de Buna Execuție Contract DN6 Caransebes-Lugoj constituita in baza Contractului DN6 Caransebes-Lugoj la care nu este parte. Totodată, in condițiile in care reclamanta nu este emitenta Garanției de Buna Execuție Contract DN6 Caransebes-Lugoj nu poate fi indreptatita sa obtina înființarea propririi asupra acesteia, neputand justifica un drept in acest sens, si niciun interes legitim.
Aceasta distincție reiese cu claritate si din acțiunile arbitrale ce fac obiectul dosarelor ICC nr._/GZ (acțiune formulata de C. S.A. in temeiul Contractului A2 Cernavoda-Constanta3), precum si nr._/MHM (acțiune formulata de C. ROMÂNIA S.R.L. in temeiul Contractului DN6 Caransebes-Lugoj4).
Pe fond, se solicită admiterea apelului si anularea in tot a incheierii apelate pentru motivul că la data de 15.10._, instanța de judecata a emis Adresa către reclamanta C. S.A. in vederea indicării, sub sancțiunea anularii cererii, a codului numeric personal sau, dupa caz, codului unic de inregistrare ori codului de inregistrare fiscala, numărul de înmatriculare in registrul comerțului sau de înscriere in registrul persoanelor juridice si contul bancar.Totodată, i s-a pus in vedere reclamantei depunerea cererii in suficiente exemplare pentru a fi comunicate pârtilor adverse. La aceeași data, respectiv la 15.10.2013, au fost comunicate către ambele parate adrese prin care instanța a pus in vedere acestora obligația de a depune intampinare in termen de 25 de zile de la primirea comunicărilor, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai depune probe si de a invoca excepții. Dupa cum rezulta din Procesul-verbal de inmanare aflat la fila 236 de la dosarul cauzei, adresa referita a fost comunicata CNADNR la data de 17.10.2013. In acest sens, incepand cu aceasta data, curgea termenul de 25 de zile inauntrul căruia exista obligația de a depune intampinare, conform adresei instanței, data limita pentru depunerea intampinarii implinindu-se la 12.11.2013. Pârâta a constatat ca instanța de fond, contrar propriilor sale dispoziții, a inteles sa soluționeze, la data de 24.10.2013, cererea C. S.A. in sensul admiterii cererii de infiintare a popririi asigurătorii si dispunerii înființării popririi asigurătorii asupra sumei de 2.599.205,29 euro, obiect al garanției de buna execuție nr. 8/CD 465/PB modificata prin amendamentul 4/31.10.2011 emisa de terțul poprit B. Group Societe Generale. Totodată, aceasta a fixat cuantumul cauțiunii la 20% din valoarea de 2.599.205,29 euro, respectiv a obligat petenta reclamanta la achitarea sumei de 519.841 euro in termen de 10 zile, in echivalent in lei, cursul BNR, la momentul efectuării plații. Astfel, instanța de fond a soluționat, la data de 24.10.2013, cererea formulata de C. S.A., privand pârâta de posibilitatea legala de a ne exercita dreptul la aparare, incalcandu-se in acest mod principiul contradictorialitatii si principiul dreptului la aparare. Aceste principii fundamentale sunt consacrate si garantate prin Convenția Europeana a Drepturilor Omului (denumita in continuare "Convenția"), asigurând egalitatea deplina a pârtilor in proces.
Dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 pct. 1 din Convenție inseamna si posibilitatea rezonabila a oricărei parti de a expune cauza sa instanței de judecata, in condiții care sa nu o dezavantajeze fata de partea adversa, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului sau la apărare. Dreptul la apărare are in dreptul romanesc si valoare de principiu constituțional, tinand seama ca prin art. 24 alin.l din Constituție se stabilește ca dreptul la apărare este garantat. In sens material, acest drept include toate drepturile si garanțiile procesuale, care asigura pârtilor posibilitatea de a-si apară interesele. Realizarea dreptului la apărare este asigurata si prin modul de organizare si funcționare a instanțelor judecătorești, la baza căruia stau principiile legalității, egalității pârtilor, gratuității, colegialității, publicității, controlului judiciar, imutabilitatii si rolului activ al instanței. Hotărârea instanței de fond, astfel cum aceasta a fost pronunțata prin incheierea din data de 24.10.2013, s-a intemeiat exclusiv pe argumentele reclamantei, inainte de a se implini termenul procedural inauntrul căruia CNADNR avea obligația de a depune intampinare. Acționând in acest sens, instanța de fond a incalcat principiul egalității de arme in cadrul procesului civil, dezavantajând in mod evident paratele, prin aceea ca a inteles sa nu le acorde posibilitatea legala de a contesta argumentele invocate in cadrul cererii de infiintare a popririi asigurătorii, punand debitoarea in situația inechitabila in care instanța de fond, motivata probabil de soluționarea cauzei . mai scurt, a pronunțat o soluție incalcand in mod evident dreptul la un proces echitabil.
Mai mult, trebuie observat ca aceasta grava incalcare a dreptului la apărare s-a transpus . cu neobservarea formelor de procedura prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. Prin privarea pârâtei de posibilitatea depunerii întâmpinării, instanța de fond a ajuns sa pronunțe o incheiere de infiintare a unei popriri in favoarea unei societăți comerciale care nu este emitenta scrisorii de garanție bancara. In cazul in care instanța de judecata si-ar fi respectat propria măsura dispusa in sensul acordării posibilității subscrisei de a depune intampinare, nu s-ar fi ajuns la prejudicierea grava a drepturilor debitoarei prin pronunțarea unei hotărâri nelegale. Trebuie observat ca singura măsura prin care poate fi indreptata vătămarea ce ni s-a produs este desființarea incheierii pronunțata de instanța de fond.
Se solicită Curții sa constate ca încheierea atacata a fost pronunțata cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile, existând in mod clar aspecte susceptibile a fi contestate in ceea ce privește admisibilitatea cererii de înființare a propririi asigurătorii.
Instanța de fond, fara a analiza inscrisurile atașate acțiunii introductive, a motivat soluția pronunțata doar prin reluarea argumentelor reclamantei. Or, o simpla analiza a documentelor aflate la dosarul cauzei, depuse chiar de reclamanta, ar fi fost suficient de lămuritoare pentru ca instanța sa observe ca se solicita infiintarea unei popriri asigurătorii asupra unei garanții de buna execuție, fiind invocat ca temei un contract ce nu a stat la baza constituirii garanției menționate, si prin urmare, in cauza, nu sunt indeplinite condițiile impuse expres de lege pentru instituirea popririi asigurătorii.
Relativ la cea de-a doua condiție instituita de lege, respectiv creanța sa fie exigibila, s-a arătat de către reclamanta ca este in cauza este îndeplinita si aceasta, prin raportare la prevederile sub-clauzei 16.2 din Condițiile Generale din Contract (s.n. Contract A2 Cernavoda-Constanta) si la dispozițiile art. 662 alin. 4 Noul Cod de Procedura Civila. Ori, si de aceasta data, instanța de fond si-a întemeiat aprecierile pe argumentele reclamantei, fara insa a analiza in concret temeinicia susținerilor acesteia. Astfel, prin încheierea din data de 24.10.2013 s-a apreciat in mod greșit caracterul cert, lichid si exigibil al unei creanțe, cu neobservarea sau intrepretarea greșita a următoarele aspecte, raportandu-se la un contract ce nu a stat la baza emiterii scrisorii de garanție bancara asupra cărui cuantum se solicita infiintarea popririi asigurătorii: S.C. C. S.A. nu deține niciun drept de creanța împotriva subscrisei in baza Contractului DN6 Caransebes-Lugoj, contract in temeiul căruia s-a emis Garanția de Buna Execuție Contract DN6 Caransebes-Lugoj (si nici in baza altui contract); reclamanta nu a făcut dovada caracterului exigibil al pretinsei creanțe, precum si ca ar fi titularul acestui drept de creanța; reclamanta este emitenta Garanției de Buna Execuție nr._-1174403LDE in baza Contractului A2 Cernavoda-Constanta; garanția de Buna Execuție nr. 08/CD465/PB (asupra căreia instanța de fond a infiintat poprirea) a fost constituita in temeiul Contractului DN6 Caransebeș Lugoj de către S.C. C. ROMÂNIA S.R.L.; CNADNR are un drept de creanța impotriva emitentului Garanției de Buna Execuție nr. 08/CD465/PB (respectiv S.C. C. ROMÂNIA S.R.L.), in cuantum de 2.599.205,29 EURO.
Referitor la cea de-a treia condiție reglementata prin prevederile art. 952 Noul Cod de Procedura Civila, respectiv dovedirea formulării cererii de chemare in judecata, se arată că la dosarul cauzei a fost depusa acțiunea arbitrala ce face obiectul dosarului ICC nr._/GZ promovata de reclamanta C. S.A. in contradictoriu cu debitoarea.
Rezulta cu claritate ca nu exista o corespondenta intre prezenta cauza si acțiunea ce face obiectul dosarului arbitrai amintit, o astfel de situație existând doar in ipoteza in care reclamanta ar fi solicitat infiintarea popririi asigurătorii asupra sumei ce face obiectul Garanției de Buna Execuție Contract A2 Cernavoda-Constanta.
Neindeplinind in realitate condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile legale in materie, reclamanta, in mod intenționat si cu scopul de a induce in eroare instanța de judecata, invoca un dosar arbitraj ce nu are legătura cu obiectul prezentei cauze. Cu privire la dosarul arbitrai ICC nr._/MHM având ca parti C. ROMÂNIA S.R.L. in calitate de reclamanta-parata, si CNADNR S.A. in calitate de parata-reclamanta, se arată ca temeiul acestuia il constituite Contractul DN6 Caransebes-Lugoj9, reclamanta nesolicitand Tribunalului Arbitrai obligarea subscrisei la plata vreunei sume de bani aferenta Contractului DN6 Caransebes-Lugoj, in prezent dosarul fiind in stadiul emiterii Termenilor de Referința - nefiind dispusa nicio măsura provizorie in cadrul dosarului abitral.
Totodată, se impune a se observa ca reclamanta C. S.A. nu se poate prevala de dispozițiile Contractului DN6 Caransebes-Lugoj cata vreme Contractul a fost incheiat de către C. ROMÂNIA S.R.L. iar nu de reclamanta C. S.A., aceasta din urma nefiind, de altfel, parte in cadrul dosarului arbitrai ICC nr._/MHM.
Mai mult decât atat, poprirea asiguratorie instituita de către instanțele franceze a fost dispusa in temeiul Contractelor DN1 incheiate de C. S.A. cu CNADNR S.A. la data de 06.06.2006 având ca obiect renovarea drumului național DN1 astfel incat nu prezintă relevanta invocarea acestui argument in cadrul prezentului dosar.
F. de aspectele menționate, se solicită sa se constate ca dosarul arbitrai ICC nr._/GZ nu face dovada indeplinirii condiției de admisibilitate referitoare la intentarea cererii de chemare in judecata, reținerea instanței de fond, intemeiata pe o apreciere greșita asupra fundamentului cererii de infiintare a popririi asigurătorii, fiind in mod vădit eronata.
Instanța de fond in mod greșit a apreciat asupra cuantumului cauțiunii stabilite in sarcina reclamantei C. S.A., respectiv de 20 % din valoarea sumei ce face obiectul prezentei cauze.
Având in vedere ca reclamanta C. S.A. nu face dovada indeplinirii condiției referitoare la constatarea creanței printr-un inscris - nefiind astfel incidente dispozițiile alin. 1 ale aceluiași articol, rezulta ca valoarea cauțiunii nu poate fi stabilita prin raportare la dispozițiile generale prevăzute de art. 1056 alin.2 Noul Cod de Procedura Civila.
F. de imprejurarea ca aspectele deduse judecații se circumscriu dispozițiilor speciale prevăzute de art. 952 alin. 2 Noul Cod de Procedura Civila, valoarea cauțiunii este de jumătate din valoarea obiectului cererii, si nu de 20 %, astfel cum in mod greșit a stabilit instanța de fond in sarcina reclamantei C. S.A.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 952, art 953 alin. 3, art. 470 si urm., art. 148 Noul Cod de Procedura Civila.
La data de 10.01.2014 a fost depusă la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de . care s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată cererea de apel formulată de către CNADNR.
La data de 13.01.2014 a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de CNADNR prin care s-a solicitat respingerea apelului . reluate apărările făcute pe calea apelului propriu.
La termenul din 16.01.2014 Curtea, din oficiu și cu opinie majoritară, a calificat cererile de sesizare a instanței de control judiciar ca fiind recursuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, dar și în raport de cazul de casare prevăzut de dispozițiile art.304 pct.5 din codul de procedură civilă invocat din oficiu, Curtea reține următoarele:
La data de 09.03.2009 între creditoarea . debitoarea CNADNR SA a fost încheiat contractul A2 Cernavodă C.. Acestui contract îi sunt aplicabile prevederile FIDIC Yellow Book, Ediția 1999, părțile convenind ca acestea să constituie Condițiile Generale ale Contractului.
Potrivit clauzei 20.6, părțile au agreat ca orice neînțelegere dintre acestea să fie soluționată prin arbitraj internațional.
În considerarea acestor dispoziții și invocând neîndeplinirea de către CNADNR a unor obligații asumate prin contractul anterior amintit, . înțeles să sesizeze la data de 19 decembrie 2011 Tribunalul arbitral cu un litigiu ce face obiectul dosarului arbitral nr._/GZ, aflat pe rolul Curții Internaționale de Arbitraj ICC.
Ca și cerere conexă acestei acțiuni, . sesizat la data de 7.10.2013 Tribunalul București cu o solicitare de înființare a popririi asigurătorii asupra sumei de 2.599.205,29 euro, care face obiectul Garanției de bună execuție nr.08/CD465/PB.
Împrejurarea potrivit căreia sesizarea Tribunalului București are caracter conex rezultă fără îndoială din motivarea cererii introductive de instanță, creditoarea . a făcut dovada intentării acțiunii prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor datorate de către aceasta în temeiul lucrărilor efectuate potrivit contractului, evidențiind și probând existența pe rolul Curții Internaționale de arbitraj de pe lângă Camera de Comerț Internațională a cererii cu nr._/GZ C. vs RNCMNR.
În raport de această împrejurare, precum și în considerarea datei de sesizare a Curții de Arbitraj, 19.12.2011, instanța de control judiciar constată incidența dispozițiilor art.25 alin.1 din Noul cod de procedură civilă, respectiv ale art.3 alin.1 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010. Astfel, potrivit art.25 alin.1 procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Potrivit dispozițiilor art.3 din Legea nr.76 din 24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .. Or, potrivit dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.4 din 30 ianuarie 2013 privind modificarea Legii nr.76/2012, data intrării în vigoare a Legii nr.134/2010 a fost stabilită pentru 15 februarie 2013.
Litigiul între părți și în considerarea căruia reclamanta solicită instituirea măsurii asigurătorii a început la data de 19.12.2011, astfel încât cererii de înființare a popririi formulate în legătură cu această cauză nu îi sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de procedură civilă.
În raport de aceste argumente, Curtea constată că instanța de fond a analizat cererea introductivă și a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor de procedură incidente.
În opinia instanței de recurs această împrejurare atrage incidența dispozițiilor art.304 pct.5 din Codul de procedură civilă; instanța consideră că, fiind în discuție aplicarea greșită a unei norme procedurale ce implică numai un aspect formal, sediul materiei este art.304 pct.5 care include în mod global toate încălcările normelor procedurale în afara celor prevăzute expres de alte motive de casare.
Totodată, Curtea constată că în mod nelegal instanța de fond a procedat, inițial, la parcurgerea procedurii prevăzute de art.201 aliniatele 1-4 și art.201 alineat 5 din Noul Cod de procedură civilă. Demersurile judecătorului, concretizate prin emiterea la data de 9.10.2013 a unei adrese către reclamantă pentru regularizarea cererii sale, concomitent cu înștiințarea pârâtei cu referire la obligația de a depune întâmpinare în 25 de zile sub sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și invoca excepții, urmate de soluționarea cauzei la data de 24.10.2013, anterior împlinirii termenelor anterior comunicate părților, au fost de natură a prejudicia părțile prin înfrângerea caracterului previzibil al procedurii ce se dorea a fi aplicată.
Astfel cum corect se relevă prin motivele de recurs formulate de către CNADNR, soluția instanței de fond a fost pronunțată cu neobservarea formelor de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea nulității; instanța de judecată nu și-a respectat propria măsură dispusă în sensul acordării posibilității de a se formula întâmpinare, determinând prejudicierea pârâtei prin pronunțarea hotărârii.
Consideră Curtea că, prin aplicarea unor norme de procedură ce nu erau incidente cauzei, instanța de fond a adus atingere dreptului părților la un proces echitabil, posibilității acestora de a-și valorifica apărările în condiții optime și cu respectarea principiului contradictorialității. Astfel, intra în atribuțiile judecătorului de fond să își verifice competența și, nemijlocit, să cenzureze obiectul și limitele procesului cu care a fost investit, având dreptul de a pune în discuția părților fundamentul juridic și procedural al cererii. Or, așa cum relevă motivele de recurs ale pârâtei, în cauză se contestă chiar admisibilitatea cererii introductive, prin raportare la temeiul procedural ales, respectiv incidența dispozițiilor Noului cod de procedură civilă.
În consecință, Curtea apreciază că în cauză se impune casarea hotărârii și rejudecarea pe fond a cererii de înființare a popririi pentru a permite valorificarea susținerilor părților, cu respectarea principiilor disponibilității, a egalității și dreptului la apărare. În aceste condiții, Curtea apreciază că nu se impune la acest moment analizarea celorlalte motive ale părților.
Cu prilejul rejudecării instanța de fond urmează a cenzura nemijlocit și celelalte apărări făcute atât pe cale de excepție, cât și prin combaterea susținerilor asupra fondului, de către pârâta CNADNR, dar și susținerile . la cuantumul cauțiunii.
Pentru aceste motive, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.5 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursurile, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de . C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, împotriva încheierii din 24.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata B.R.D. G. SOCIETE GENERALE – Sucursala M. Clienți.
Casează încheierea din 24.10.2013, pronunțată în dosarul nr._ și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 ianuarie 2014.
JUDECĂTOR,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. P. A. M. G. L. C.
GREFIER,
L. E. A.
Red.AMG/2ex
Jud. fond M. B.
Tribunalul București Secția a VI a Civilă
| ← Radiere. Sentința nr. 5825/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Nulitate act juridic. Decizia nr. 1806/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
