Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 267/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 267/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 3727/122/2010
Dosar nr._ (Număr în format vechi 3270/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 267/2014
Ședința publică de la 03 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. G.
JUDECĂTOR I. P.
JUDECĂTOR Ș. C. C.
GREFIER C. L.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă C. I. PRACTICIAN IN INSOLVENȚĂ E. M. LICHIDATOR JUDICIAR AL . împotriva Sentinței civile nr. 321/30.04.2013 pronunțată de Tribunalul G., Secția Civilă, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G., intimata debitoare . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C. I. PRACTICIAN IN INSOLVENȚĂ E. M. și intimații pârâți S. N. și D. V. P..
La apelul nominal făcut în ședință publică pe lista cauzelor solicitate la amânări fără discuții se prezintă intimatul pârât D. V. P., prin avocat P. I. care depune împuternicire avocațială la dosar și intimatul pârât S. N. identificat cu CI . Nr._ eliberat de către SPCLEP G. la 20.01.2010, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Intimatul pârât, prin avocat solicită instanței acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de motivele de recurs.
Intimatul pârât S. N. solicită de asemenea acordarea unui nou termen pentru a-și angaja apărător.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a le da posibilitatea părților să ia cunoștință de motivele de recurs din dosarul cauzei. Le pune în vedere că în cazul în care apreciază că se impune acordarea unui nou termen să solicite aceste lucru.
La a doua strigare se prezintă intimatul pârât D. V. P., prin avocat și intimatul pârât S. N., lipsă fiind celelalte părți.
La interpelarea instanței, intimatul pârât D. V. P., prin avocat și intimatul pârât S. N., având cuvântul pe rând arată că nu mai insistă în acordarea unui nou termen. Arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimaților pârâți în combaterea cererii de recurs.
Intimatul pârât D. V. P., prin avocat solicită instanței respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Învederează instanței că recurenta reclamantă nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între fapta administratorilor societății și . societății. Mai mult arată că nu poate fi reținută susținerea recurentei reclamante potrivit căreia administratorii societății au ținut o contabilitate fictivă și și-ar fi însușit banii societății, întrucât societatea a întrat în insolvență datorită crizei economice. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
Intimatul pârât S. N. solicită instanței respingerea recursului ca nefondat.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin sentința comercială nr.1018/7.06.2011 a Tribunalului G. s-a dispus trecerea debitorului . în procedură simplificată a insolvenței, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar CII E. M..
După preluarea funcției, lichidatorul judiciar a procedat la efectuarea operațiunilor specifice lichidării, întocmind raport final și bilanțul general al lichidării.
Adunarea creditorilor a aprobat propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii insolvenței deschise în contra debitorului . cu descărcarea participanților la procedură de îndatoriri și responsabilități.
Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului identifică drept cauze ale insolvenței, neținerea contabilității în conformitate cu legea precum și continuarea activității societății în interesul personal al organelor de conducere ale acestora.
De asemenea, au fost identificate persoane din organele de conducere ale societății debitoare cărora le este imputabilă starea de insolvență și în privința cărora se poate angaja răspunderea patrimonială pentru pasivul neacoperit.
În consecință, lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii personale patrimoniale a organelor de conducere în persoana numiților S. N. și D. V. Penchev în calitate de asociați și administratori ai debitorului.
În motivarea cererii sale de atragere a răspunderii patrimoniale pentru pasivul neacoperit al debitorului, lichidatorul a arătat că în situația în care toate activitățile și operațiunile de angajare a societății, fiind făcute de către administratorii debitoarei S. N. și D. V. D. dar văzând și dispozițiile art.144 din Legea nr.31/1990 prin care administratorii răspund față de societate pentru prejudiciile cauzate prin actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat când dauna nu s-ar fi produs dacă ei ar fi exercitat supravegherea impusă de îndatoririle funcției lor, în coroborare cu dispozițiile legii 85/2006 mai sus menționate, trebuie luate în calcul următoarele elemente:
- Existența pasivului debitoarei . în sumă de 95.043 lei care reprezintă creanța creditorului AFP G. și ITM G..
- Faptele care angajează răspunderea:
- nerespectarea prevederilor legale referitoare la ținerea contabilității și continuarea unei activități care a dus la încetarea de plăți,
- legătura cauzală dintre faptele de mai sus și existența pasivului societății,
-culpa dovedită a administratorului având în vedere că debitoarea nu a continuat ținerea contabilității debitoarei după exercițiul financiar al anului 2009.
În raportul asupra cauzelor insolvenței s-a efectuat o analiză asupra situației patrimoniului debitoarei pentru a da o imagine cât mai clară asupra activității acesteia în perioada 2008 – 2009.
Nu deține active imobilizate în gestiune, iar debitoarea la 31.12.2009 înregistrează stocuri în valoare de_ lei.
Creanțele reflectă anumite drepturi bănești față de terți și sunt reprezentate în principal de creanțe față de clienți neîncasați la termen.
Conform datelor existente creanțele debitoarei la finele perioadei analizate sunt de 1653 lei.
Disponibilitățile bănești la finele perioadei analizate sunt de_ lei. Datoriile debitoarei ajung la sfârșitul perioadei analizate la valoarea de_ lei.
Nu se poate stabili cauza datoriilor înregistrate deoarece nu a intrat în posesia balanțelor analitice.
Activul net contabil este pozitiv în ambele perioade analizate astfel în anul 2008 înregistrează profit de 105.195 lei, iar în anul 2009 înregistrează 90.691 lei profit, situația care ar fi permis debitoarei să-și îndeplinească obligațiile de plată față de creditori.
Constatând situația financiară a debitoarei pe întreaga perioadă analizată nu se poate desprinde o altă concluzie decât aceea că administratorii societății au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți, putând fi aplicabil în acest context art.138 alin.1 lit.c) din Legea nr._ pentru aceste motive.
Dar, însuși faptul nedepunerii de către debitor a actelor contabile ulterioare anului 2009 în cazul de față, conform art.33 din Legea insolvenței, creează o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în încetare de plăți.
În drept au fost invocate prevederile art.138 lit.c) și d) din Legea nr.85/2006.
Prin cerere lichidatorul judiciar și-a precizat cererea sub aspectul cuantumului pasivului debitorului ca urmare a analizării și acceptării la masa credală a unor declarații suplimentare de creanță.
Pârâtul D. V. Penchev a formulat întâmpinare în contra cererii formulate de lichidator solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată. Cu această ocazie a arătat că nu sunt reale susținerile administratorului judiciar și ANAF G. în sensul că administratorii au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.
Prin sentința civilă nr.321 din 30.04.2013, Tribunalul G. a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar CII E. M., a închis procedura insolvenței în contra debitorului ., dispunând radierea debitorului din registrul ORC G., în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței.
Prin aceeași sentință s-a respins cererea astfel cum a fost precizată formulată de lichidatorul judiciar privind angajarea răspunderii personale a foștilor administratori, pârâții S. N. și D. V. Penchev, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar CII E. Mioarea s-a solicitat închiderea procedurii insolvenței în contra debitorului . .
Raportul final a fost supus discuției Adunării creditorilor care l-a aprobat, astfel cum a fost întocmit.
În cuprinsul său au fost menționate toate activitățile și operațiunile desfășurate de lichidator pe parcursul procedurii insolvenței în scopul realizării creanțelor creditorilor menționați în tabelul definitiv.
Creanțele creditorilor menționați în tabelul definitiv nu au putut fi acoperite în totalitate în cursul procedurii de insolvență urmate, pentru că bunurile din averea debitorului valorificate de lichidatorul judiciar au stins doar parțial masa credală înregistrându-se un pasiv în sumă de 72.779 lei, față de creditorul AFP G..
Astfel, se constată că în conformitate cu prevederile art. 131 din Legea 85/2006, se impune închiderea procedurii de insolvență, descărcarea participanților de îndatoriri și radierea debitorului din evidențele de la registrul comerțului, fiind îndeplinite toate cerințele legale.
În ceea ce privește cererea lichidatorului judiciar de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților S. N. și D. V. Penchev, în calitate de administrator al debitorului pentru pasivul social în sumă de 72.779 lei, tribunalul a constatat-o netemeinică și a respins-o în consecință.
D. temei juridic de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului, lichidatorul a invocat existența cazurilor de răspundere prevăzute de art.138 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.85/2006.
In conformitate cu prevederile art.138 alin.1 lit. c) și d):”În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59 alin.1 sunt identificate persoane cărora le este imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoana juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din următoarele fapte: lit.c) au dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; lit.d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Raportat la probatoriul cauzei tribunalul a constatat că pârâții nu se fac vinovați de comiterea faptelor reținute în sarcina lor de către lichidatorul judiciar.
Astfel, . a fost înființată în anul 2008 de către S. N. și D. V. Penchev în calitate de coasociat (cu dețineri egale de capital 50% fiecare) și administratori, firma având drept obiect lucrările de construcții.
După data deschiderii procedurii insolvenței au predat lichidatorului judiciar documentația de evidență întocmită în cadrul societății precum și bunurile acesteia care au fost vândute și stinsă parțial masa credală.
A rezultat faptul că împrejurările insolvenței au fost obiective generate de criza economică și financiară din perioada 2009 – 2011 care a afectat în special segmentul pieței imobiliare și de construcții pe care activa debitorul, o firmă de dimensiuni reduse, care nu a putut rezista concurenței de pe piața relevantă în contextul scăderii puternice a comenzilor de lucrări
O altă cauză independentă de voința pârâților a reprezentat-o neîncasarea facturilor de la diverși beneficiari reprezentând contravaloarea lucrărilor executate, ceea ce a generat incapacitatea de plată deși pârâții au probat că au încercat recuperarea creanțelor inclusiv prin apelul la justiție.
Chiar dacă există rezonabil posibilitatea ca pârâții să fi omis depunerea anumitor declarații, totuși nu se poate vorbi despre o ținere neregulată a contabilității conform dispozițiilor art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006.
În referire la celălalt caz de răspundere invocat (art.138 lit.c) tribunalul a reținut că materialul probator administrat nu fundamentează o dispunere a continuării activității în interesul personal al pârâților, atât timp cât aceștia au predat documentele de evidență și bunurile societății spre valorificare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. I. Practician în Insolvență E. M.,în calitate de administrator judiciar al debitorului ., înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă sub nr._ .
În motivarea recursului reclamanta a reiterat cererea de atragere a răspunderii materiale a pârâților arătând în esență că instanța de fond a greșit atunci când i-a respins cererea întrucât în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 138 lit c și d din Legea nr.85/2006.
În acest sens s-a arătat că pârâții intimați nu au respectat prevederile legale referitoare la ținerea contabilității si continuarea unei activitatea care a dus la încetarea de plați și că în cauză există legătura cauzală dintre fapte și prejudiciu.
În raportul asupra cauzelor insolventei s-a efectuat o analiză asupra situației patrimoniului debitoarei pentru a da o imagine cât mai clară asupra activității acesteia in perioada 2008-2009 (conform bilanțurilor contabile existente pe site-ui MFP). Nu deține active imobilizate în gestiune. Debitoarea, la 31.12.2009, înregistrează stocuri în valoare de_ lei. Creanțele reflectă anumite drepturi bănești față de terți și sunt reprezentate în principal de creanțe față de clienți neîncasate la termen. Conform datelor existente creanțele debitoarei la finele perioadei analizate sunt de 1653 lei. Disponibilitățile bănești, la finele perioadei analizate sunt de_ lei. Datoriile debitoarei ajung la sfârșitul perioadei analizate la valoarea de_ lei. Nu se poate stabili componența datoriilor deoarece nu am intrat în posesia balanțelor analitice. Activul net contabil este pozitiv în ambele perioade analizate,astfel în anul 2008 înregistrează profit de_ lei, iar în anul 2009 înregistrează_ lei profit, situația care ar fi permis debitoarei să-și îndeplinească obligațiile de plată față de creditori.
Constatând situația financiară a debitoarei pe întreaga perioada analizată consideră că nu se poate desprinde o altă concluzie decât aceea ca administratorii societății au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, putând fi aplicabil in acest context art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 pentru aceste motive.
Totodată s-a arătat că faptul nedepunerii de către debitor a actelor contabile ulterioare anului 2009 în cazul de față, conform art.33 din Legea insolvenței, creează o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în încetare de plăți.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate urmează a respinge recursul ca nefondat pentru următoarele motive:
Nu poate fi reținută susținerea recurentei – reclamante cu privire la natura juridică a răspunderii patrimoniale reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006.
Trebuie observat că răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea uneia dintre faptele enumerate de textul de lege, aceștia au contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementate de procedura insolvenței este aceea a unei răspunderi speciale, care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Pentru a putea fi angajată răspunderea membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale ale răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Însă, pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere, respectiv prin comiterea uneia dintre faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006 să se fi cauzat starea de insolvență a societății debitoare.
Ca atare, această formă de răspundere reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 nu este o răspundere contractuală izvorâtă din mandat, nefiindu-i aplicabile regulile de la raspunderea contractuală.
Totodată, nu sunt suficiente simple afirmații pentru a opera angajarea răspunderii patrimoniale, deoarece părtilor le revine, potrivit art.1169 din fostul cod civil (aplicabil în cauză), sarcina de a-și dovedi susținerile, invocarea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 nefiind de natură să atragă în mod automat răspunderea membrilor organelor de conducere căci legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Prin urmare, toate condițiile răspunderii reglementate de procedura insolvenței trebuie dovedite, neoperând nicio prezumție legală de vinovație și de răspundere.
II. Referitor la fapta prevazută de art.138 lit.c din Legea nr.85/2006, în mod corect prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor acestei dispoziții legale.
Nu a fost indicată în concret nicio acțiune sau faptă care ar conduce la concluzia că s-a dispus de către intimata – pârâtă, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.
Împrejurarea că societatea debitoare a înregistrat debite și că nu s-a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței la data la care a apărut starea de insolvență nu poate echivala cu incidența ipotezei reglementată de art.138 lit.c și nu poate conduce, prin ea însăși, la angajarea răspunderii patrimoniale.
Trebuie observat că derularea unei activități economice este un aspect normal din timpul funcționării unei societăți, în cadrul căreia diversele raporturi contractuale sunt reglementate de contracte civile.
Imposibilitatea de a face față plăților nu este, prin ea însăși, un act imputabil administratorilor / asociaților, atâta timp cât aceasta se poate datora și unor cauze obiective, independente de voința acestora.
Curtea mai reține că deciziile reprezentanților unei societăți se pot dovedi a fi greșite din punct de vedere economic, însă managementul defectuos/dezinteresul în funcționarea normală a societății nu se încadrează printre faptele prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
În final, mai trebuie observat că faptele invocate de recurentă ar putea atrage răspunderea patrimonială doar dacă acestea au determinat starea de insolvență, aspect care nu a fost probat în speță.
Prin reglementările din art.138 din Legea nr.85/2006 legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovație și de răspundere, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Ca atare, în lipsa unor dovezi din care să rezulte în concret fapta prin care s-a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, modalitatea în care s-a realizat această faptă, perioada de timp, și nu în ultimul rând faptul că această faptă ar fi produs starea de insolvență, nu se poate reține că sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii patrimoniale prevăzute de art.138 al.1 lit.c din Legea nr.85/2006.
III. Nu pot fi reținute susținerile recurentei – reclamante referitoare la îndeplinirea condițiilor art.138 al.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
Trebuie observat că art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 cuprinde trei ipoteze: s-a ținut o contabilitate fictivă, s-a făcut să dispară unele documente contabile sau nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În cauză nu s-a făcut dovada că s-ar fi ținut o contabilitate fictivă sau că s-a făcut să dispară unele documente contabile.
Totodată, în lipsa unor probe certe, nu se poate asimila neîndeplinirea obligației de a ține contabilitate în conformitate cu legea cu împrejurarea că nu au fost depuse la dosar toate actele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu au fost depuse toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC.
De altfel, refuzul reprezentanților societății debitoare de a pune la dispoziția judecătorului – sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 constituie infracțiune, astfel că recurenta are posibilitatea de a formula o plângere penală dacă are elemente că s-ar fi comis o astfel de infracțiune.
Mai mult, în ceea ce privește obligația administratorilor de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, condiția impusă de legiuitor este ca neîndeplinirea acestei obligații să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Asadar, împrejurarea că nu s-ar fi ținut contabilitatea potrivit legii nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.
Or, recurenta nu a făcut dovada acestei legături de cauzalitate.
Pentru aceste considerente, întrucât nu există în cauză niciunul dintre motivele prevazute de art.304 coroborat cu art.3041 C., Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 C., urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă C. I. PRACTICIAN IN INSOLVENȚĂ E. M. LICHIDATOR JUDICIAR AL . împotriva Sentinței civile nr. 321/30.04.2013 pronunțată de Tribunalul G., Secția Civilă, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G., intimata debitoare . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C. I. PRACTICIAN IN INSOLVENȚĂ E. M. și intimații pârâți S. N. și D. V. P..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 03.02.2014.
Președinte, G. G. | Judecător, I. P. | Judecător, Ș. C. C. |
Grefier, C. L. |
Red.Jud.G.G.
Tehnored.A.A.
2 ex./8.04.2014
Tribunalul G.
Judecător sindic: I. N.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 703/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1989/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
