Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 297/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 297/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 28197/3/2010/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 3109/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
Decizia civilă nr. 297
Ședința publică de la 06 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. N.
JUDECĂTOR Ș. C. C.
JUDECĂTOR L. C. S.
GREFIER I. L. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă
DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței civile nr.6091/14.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât B. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.6091/14.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a civilă în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect cererea întemeiată pe dispozițiile articolului 138 din legea 85/2006 formulată de reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 2 în contradictoriu cu pârâtul B. A..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește fapta prevăzuta de dispozițiile art. 138 lit. c) din legea nr. 85/2006, simpla invocare la modul general a unui management defectuos nu este in masura a atrage aplicabilitatea dispozitiilor legale mentionate,ci trebuie sa se arate in concret care sunt faptele savarsite de asociati care au dus la insolventa societatii.
Prin reglementarile din art.138 din Legea nr.85/2006 legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar dupa administrarea de dovezi care sa conduca la concluzia ca, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa.
Ca atare, in lipsa unor dovezi concrete din care sa rezulte in concret care sunt activitatile dispuse de asociati, modalitatea in care s-au realizat aceste fapte, perioada de timp, si nu in ultimul rand faptul ca acestea ar fi produs starea de insolventa, nu poate fi retinuta ca fiind dovedita fapta ilicita.
Potrivit art. 27 din legea nr. 85/2006, debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Nu exista legatura de cauzalitatea intre neformularea cererii de deschidere a procedurii conform art. 27 din lege si starea de insolventa a debitoarei, intrucat fapta este ulterioara starii de insolventa, aspect ce rezulta chiar din reglementarea textului de lege invocat.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lui în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Pentru aceste motive, tribunalul a respins ca neintemeiata cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulata de catre Directia G. a Finatelor Publice a Mun. Bucuresti in reprezentarea Administratiei Finantelor Publice Sector 2 impotriva paratului B. A..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal, motivat, recurenta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 2 care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență în motivele de recurs că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, conform articolului 138 lit. c din Legea nr.85/2006, fiind îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, vinovăția, prejudiciu și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu aspecte invocate și în cererea de atragere a răspunderii patrimoniale.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile articolului 304 pct. 9 Cod procedură civilă, ale Legii nr.85/2006, ale Legii nr.82/1991 privind contabilitatea și Legea nr.31/1991 privind societățile comerciale.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Examinând recursul declarat de recurenta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 2 în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, de dispozițiile articolului 3041 Cod procedură civilă, ale Legii nr.85/2006 și celelalte prevederi legale incidente în speță, Curtea apreciază că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Cum corect a reținut și instanța de fond, pentru angajarea răspunderii, potrivit articolului 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale, respectiv existența unui prejudiciu, fapta ilicită a unei persoane, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres și limitativ prevăzute la lit. a – g ale articolului 138 din lege.
Răspunderea persoanelor prevăzute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, poate fi atrasă numai în situația în care persoanele interesate fac dovada existenței raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu; astfel natura juridică a răspunderii persoanelor prevăzute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006 este aceea a unei răspunderi speciale ce a împrumutat caracteristicile răspunderii delictuale.
Față de cele arătate rezultă că existența raportului de cauzalitate între faptele persoanelor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii și starea de încetare de plăți trebuie dovedită în fața instanței, nefiind prezumată.
În speță, răspunderea nu este de natură contractuală, ci răspunderea reglementată de Legea nr. 85/2006 este de natură delictuală, și pentru a putea fi antrenată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, conform dispozițiilor articolelor 998 – 999 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Legea nu prezumă niciunul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată în baza articolului 138 din lege, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform articolului 1169 Cod civil.
Potrivit dispozițiilor articolului 138 lit. c din Legea nr.85/2006, se poate angaja răspunderea patrimonială a pârâtului în cazul în care acesta a dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.
În mod corect a reținut instanța de fond că recurenta a făcut doar afirmații generice fără probe certe, privind continuarea activității în interes personal, cât și la dezinteresul arătat față de respectarea cerințelor legale, fără a indica în concret elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute de articolul 138 lit. c din lege.
Calitatea intimatului pârât B. A. de asociat și administrator al societății debitoare, nu poate conduce la concluzia că acesta ar fi săvârșit fapte care intră sub incidența dispozițiilor articolului 138 lit. c din Legea nr.85/2006, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în lipsa unor probe certe.
Încadrarea unei fapte în această ipoteză juridică (articolul 138 lit. c din Legea nr.85/2006) presupune stabilirea existenței unei situații în care debitorul, cu toate că avea dificultăți financiare, a continuat activitatea, ceea ce până la urmă a determinat (fiind vădit un asemenea deznodământ) încetarea plăților și starea de insolvență.
Curtea reține și faptul că răspunderea patrimonială a pârâtului nu poate fi angajată dacă acesta nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, iar dispozițiile articolului 138 din lege reglementează o răspundere specială, care poate fi antrenată pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență, cum corect a reținut și prima instanță.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor articolului 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de către recurenta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 2
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 2 cu sediul în București . Gerota nr. 13, sector 2, împotriva sentinței civile nr.6091/14.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât B. A., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06 februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. Ș. C. L. C.
N. C. S.
GREFIER
I. L. P.
Red. Jud. C.M.N.
Tehnored. I.N.
2 ex./20.02.2014
…………………..
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Judecător fond: S. O.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 1553/2014. Curtea de... → |
|---|
