Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1293/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1293/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 34227/3/2012/a1
Dosar nr._ (Număr intern 523/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1293
Ședința publică de la 03 iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. I.
Judecător M. P.
Judecător P. P.
Grefier E.-R. L.
*****************
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta R. D. împotriva sentinței civile nr._/29.11.2013, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006, în contradictoriu cu intimatul reclamant F. I. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei . EXPORT SRL.
Dezbaterile în recurs au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 27.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în baza art. 260 Cod procedură civilă și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii sau note scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 03.06.2014, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ 12, reclamantul F. I. SPRL a formulat la data de 15.03.2013 cerere de atragere a raspunderii patrimoniale a paratei Racanelu D., solicitand obligarea acesteia la suportarea pasivului debitoarei .-Export SRL.
Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă prin sentința civilă nr._/29.11.2013 a admis cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de reclamant și a obligat pârâta să suporte pasivul debitoarei . – Export SRL în valoare de 3.984.189,56.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existenta unui prejudiciu; o fapta ilicita a unei persoane; existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita a persoanei și prejudiciu; fapta ilicita sa fi fost comisa cu una din formele de vinovăție). Pe lângă condițiile generale, art. 138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie sa facă parte din organele de supraveghere sau de conducere ale unui debitor, persoana juridica, precum și de orice alta persoana care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
S-a mai constatat că din informatiile furnizate de ORC Bucuresti si din înscrisurile de la dosar rezulta ca parata a fost asociat si administrator al societatii debitoare.
Din ultimul bilanț contabil, rezultă că la 30.06.2012, debitoarea deținea active totale in valoare de 3.884.798 lei. Este de reținut că sumele de bani nu erau folosite în interesul debitoarei, activele fiind scoase din patrimoniul societatii in anul 2012, fara ca datoriile acesteia sa fie achitate.
În plus se reține și faptul că prin sentinta civila nr 7426/20.09.2013 instanta a admis actiunea lichidatorului judiciar si a anulat transferul considerat fraudulos, in dauna creditorilor, a mijlocului de transport al debitoarei.
D. urmare, s-a apreciat că toate aceste fapte săvârșite cu intenție de către pârâta au determinat starea de insolvență a societății, în cauză făcându-se dovada existența cerințelor răspunderii civile delictuale (art. 998 – 999 Cod civil) și a condițiilor speciale din art. 138 lit. a, d si e din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Racanelu D., solicitând modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.
În motivarea recursului său, a arătat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de legiuitor pentru a suporta întreg pasivul debitoarei, motivat de următoarele aspecte:
În ceea ce privește debitul în suma de 1.899.33,30 lei fata de creditoarea Piraeus Bank Romania S.A., a arătat că acesta este novat către S.C .Sarasab Consulting S.R.L.
Debitoarea S.C. Sosa Construct Import Export S.R.L. avea un credit la Piraeus Bank Romania S.A. din anul 2009 și fiind în imposibilitate de plată datorită climatului economic național și mondial, având în vedere obiectul de activitate al societății și anume construcții, a încheiat un contract de novație sub nr._, prin care obligațiile societății debitoare s-au transferat în sarcina S.C. Sarasab Consulting S.R.L.
Creditul către Piraeus Bank Romania S.A. este garantat de către recurentă că persoana fizica și neplata lui de către debitor presupune obligarea la plata a garantului în speța a recurentei, în virtutea acestei calități.
Recurenta a solicitat instanței să ia act de faptul că ratele creditului au fost plătite de către S.C Sarasab Consulting S.R.L., chiar înainte de încheierea actului de novație, rezultând de aici că și-a dat interesul de a nu prejudicia creditorul, de a nu se sustrage de la plata datoriilor și nici de a folosi în interes personal activul societății.
În atare situație reiese că nu s-a făcut dovada culpei sale directe în a prejudicia societatea sau pe creditor, printr-o faptă proprie, în condițiile în care prin acțiunile sale a încercat să ia de pe umerii debitoarei, aflata în stare financiara precara, obligațiile de plata către banca și să le transfere în sarcina unei alte societăți care putea suporta aceste rate.
În ceea ce privește plata sumei de 1.495.851,43 lei, la care debitoarea a fost obligata în dosarul nr._, fata de creditoarea S.C. Romcom International S.R.L., a susținut că sentința prin care s-a hotărât acest lucru nu este irevocabila, a fost data la 12.03.2012 și atacata cu apel la 20.06.2012, iar la termenul din 01.11.2012 la Curtea de Apel București lichidatorul judiciar, care ar fi trebuit sa apere interesele în acel dosar, nu s-a prezentat, motiv pentru care dosarul a fost suspendat. Suma la care societatea a fost obligata la plată este una ireala și recurenta nu a avut posibilitatea de a se apăra corespunzător.
Plata acestei sume nu îi poate fi imputata, intrucat nu se poate face dovada culpei sale în neachitarea acestei creanțe.
În ceea ce privește plata sumei de 108.302,41 lei reprezentând debitul fata de creditoarea S.C. Romstal Imex S.R.L, recurenta a arătat că a încheiat cu aceștia un angajament de plată prin care a preluat personal plata acestei sume, motiv pentru care nu poate fi obligată sa plătească de doua ori aceeași suma de bani.
Față de acest aspect recurenta a solicitat să se constate diligentele depuse pentru a achita datoriile debitoarei și de a nu prejudicia creditorii, atât cat îi sunt puterile.
Nu a deturnat și nu a ascuns o parte din activul persoanei juridice, a încercat sa redreseze societatea în condițiile economice actuale, cand tot ceea ce presupune construcții pe piața nu mai are nici o sansa. Datoriile debitoarei sunt de la data cand oricine avea curajul sa faca credite, o firma de constructii mare lucra cu credite, cu plata către furnizori la anumite termene, insa criza economica a împins societatea în starea de insolventa, în incapacitate de plata.
În drept au fost invocate prevederile art. 8 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.proc.civ.
În dovedirea recursului au fost depuse înscrisuri.
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea recurentei Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri.
Deliberând asupra cererii de recurs prin prisma motivelor invocate de recurentă și față de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Cât privește criticile din recurs prin care se invocă de către recurentă faptul că în mod greșit a fost obligată să suporte întreg pasivul debitoarei, fără o motivare în detaliu pentru fiecare creditor, critici care se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea apreciază că acestea nu sunt fondate.
Se are în vedere că potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele prevăzute de acest text de lege.
Se are în vedere că răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere personală, care intervine atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății au contribuit la ajungerea societății debitoare in stare de insolvență și este o răspundere civilă delictuală, astfel că trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale ale acesteia, și anume: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate si culpa.
Prejudiciul este reprezentat, în această materie, de pasivul debitoarei rămas neacoperit și care a fost cauzat prin săvârșirea de către pârât a vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 138 alin. 1 din Lege.
Așadar, prejudiciul se analizează prin raportare la pasivul debitoarei privit în ansamblu, față de caracterul concursual al procedurii insolvenței, iar nu prin raportare la fiecare dintre creanțele care compun masa credală, astfel cum tinde a susține recurenta.
Pe de altă parte, susținerile recurentei în sensul că o parte dintre creditori (Piraeus Bank Romania SA, Romcom International SA și Romstal Imex SRL) nu ar fi avut creanțe către debitoare în cuantumurile respective nu pot fi reținute.
Aceasta deoarece pasivul debitoarei este cel indicat în tabelul de creanțe întocmit de lichidatorul judiciar și, în măsura în care împotriva acestuia nu au fost formulate contestații creanțele cu care creditorii figurează înscriși la masa credală nu mai pot fi puse în discuție.
În aceste condiții, reiese că nu au nicio relevanță încheierea contractului de novație cu ., angajamentul de plată asumat de recurentă față de Romstal Imex SRL sau faptul că sentința pronunțată în litigiul purtat cu . nu este irevocabilă, întrucât în lipsa contestațiilor la tabelul de creanțe pasivul debitoarei este cel înscris în tabel.
Deși instanța apreciază că toate criticile recurentei menționate anterior nu sunt întemeiate, constată totuși că în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. este fondat, în sensul că prima instanță nu a stabilit corect întinderea prejudiciului cauzat prin faptele culpabile ale recurentei pârâte.
Se are în vedere că din documentele financiar contabile aflate la dosar (Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii) reiese că la data de 30.06.2012 debitoarea avea active imobilizate (compuse din imobilizări corporale) în cuantum de 220.371 lei și active circulante (creanțe și sume aflate în casă și conturi la bănci) de 3.643.289 lei.
Se reține însă, aspect care a fost omis din vedere de către prima instanță, că pe parcursul procedurii insolvenței debitoarea a predat trei autoturisme, astfel cum s-a arătat de către lichidatorul judiciar la termenul de judecată din data de 14.12.2012, precum și că prin sentința civilă nr. 7426/20.09.2013 s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar și s-a anulat vânzarea – cumpărarea autovehiculului marca DAEWOO CIELO încheiată între debitoare și pârâtul M. G., dispunându-se totodată restituirea mijlocului de transport sau a c/val sale în patrimoniul debitoarei.
În aceste condiții, față de faptul că toate aceste bunuri făceau parte dintre imobilizările corporale ale debitoarei reiese că în nici un caz nu se poate reține că recurenta pârâtă ar fi deturnat sau ascuns în folosul său activele imobilizate, astfel că nu se poate considera că valoarea acestora este inclusă în prejudiciul cauzat, motiv pentru care reiese că suma până la concurența căreia poate fi obligată pârâta este de 3.643.289 lei, reprezentând contravaloarea activelor circulante.
Cât privește motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 C.proc.civ., Curtea constată că acestea au fost invocate doar textual, fără a se și indica în concret pentru ce cauză se apreciază că acestea ar fi incidente, astfel că nu pot fi analizate, în condițiile în care niciuna dintre criticile formulate nu fac posibilă încadrarea lor în vreunul dintre aceste cazuri, ci doar în cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Față de cele de mai sus, apreciind recursul ca fiind fondat, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 C.proc.civ., Curtea va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va obliga pârâta să suporte pasivul debitoarei până la concurența sumei de 3.643.289 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta R. D. împotriva sentinței civile nr._/29.11.2013, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006, în contradictoriu cu intimatul reclamant F. I. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei . EXPORT SRL.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Obligă pârâta să suporte pasivul debitoarei până la concurența sumei de 3.643.289 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 iunie 2014.
Președinte, C. G. I. | Judecător, M. P. | Judecător, P. P. |
Grefier, E.-R. L. |
Red. Jud. CGI
Tehnoredactat: CGI
2 ex./........................
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Jud. sindic: M. Z.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Decizia nr. 1285/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
