Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1879/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1879/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 51208/3/2011/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1879/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1879
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. N.
JUDECĂTOR Ș. C. C.
JUDECĂTOR L. C. S.
GREFIER I. L. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă C. E. împotriva sentinței civile nr.4459/29.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă SPECTRUM I. IPURL ÎN CALITATE DE LICHIDATOR JUDICIAR AL ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta pârâtă prin avocat I. S. cu împuternicire avocațială depusă la fila 31 dosar lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Recurenta pârâtă prin avocat depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 și timbrul judiciar în valoare de 0,3 lei anulate de Curte.
Curtea dispune conceptarea lichidatorului judiciar G. I. SPRL sub noua denumire, respectiv, SPECTRUM I. IPURL astfel cum rezultă din filele 24-26 din dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta pârâtă prin avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.4459/29.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată, în temeiul articolului 138 din Legea nr. 85/2006, de G. I. SPRL in calitate de lichidator judiciar al MOTANUL TRANS SRL, în contradictoriu cu pârâta C. E., fiind obligată pârâta să suporte pasivul debitoarei ., în cuantum de 530.377,79 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, ținând seama de lipsa oricaror evidente privind destinatia combustibilului achizitionat de societatea debitoare, se retine că pârâta și-a insusit acest bun, vanzand combustibilul în pierdere către o societate în care avea în mod vadit, interese.
De asemenea, potrivit documentelor contabile analizate în cauza, se retine că în patrimoniul debitoarei au existat în decembrie 2011 obiecte de inventar în valoare de 90.381 lei, precum și mobilier de birotica în valoare 9.757 lei, bunuri de asemenea insusite de pârâta, neexistand documente privind existenta acestora.
Ca atare, în cauza sunt indeplinite dispozițiile art 138 alin 1 lit a din legea 85/2006, pârâta folosind bunurile societății debitoare în folos propriu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal, motivat recurenta pârâtă C. E. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență, în motivele de recurs că în speță, nu sunt îndeplinite dispozițiile articolului 138 lit. a din Legea nr.85/2006 pentru angajarea răspunderii sale patrimoniale.
În recurs, s-a depus întâmpinare de către lichidatorul judiciar al ..
Examinând recursul declarat de către recurenta pârâtă C. E. în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, cu dispozițiile articolului 304, articolului 3041 Cod procedură civilă, ale articolului 261 pct.5 Cod procedură civilă și celelalte prevederi legale incidente în speță, Curtea apreciază că acesta este fondat, având în vedere următoarele considerente: articolul 261 pct.5 Cod procedură civilă, prevede obligația pentru instanța de judecată de a arăta în cadrul hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturare cererile părților.
Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară și precisă, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
Curtea reține că hotărârea instanței trebuie să cuprindă, ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii judiciare și al respectării dreptului la apărare al părților, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, conform articolului 261 pct. 5 Cod procedură civilă .
Considerentele hotărârii, reprezentând explicitarea soluției din dispozitiv, sprijinul necesar al acestuia, fac corp comun cu dispozitivul și intră deopotrivă în autoritate de lucru judecat.
Din economia textului legal mai sus – menționat, reiese obligația instanței de a-și motiva hotărârea, hotărâre care potrivit articolului 261 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Obligația instanțelor de a-si motiva hotărârile nu trebuie înțeleasa ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat in sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. Întinderea acestei obligații poate varia in funcție de natura hotararii. In conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica in instanța, precum si de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinare si de practicile diferite privind prezentarea si redactarea sentințelor si hotărârilor in diferite state. Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui sa evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate.
În speță, deși instanța de fond a pronunțat o soluție cuprinsă în dispozitivul hotărârii, aceasta nu a motivat hotărârea. Cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtei, deși a fost întemeiată pe dispozițiile articolului 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, s-a reținut în considerente că în drept, cererea a fost întemeiată pe articolul 138 lit. a, d și e din Legea nr.85/2006, analizând doar dispozițiile articolului 138 lit. d din Lege, prin raportare la conținutul textului legal al articolului 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Raportat la aspectele invocate în cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtei, întemeiată pe articolul 138 lit.a din Legea nr. 85/2006, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei să suporte pasivul debitoarei în sumă de 530.377,79 lei, Curtea reține că soluția de admitere a cererii nu a fost motivată, nereținându-se considerentele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, ci o simplă trimitere la câteva aspecte de fapt.
Curtea reține că motivarea este un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a articolului 21 alin. 3 din Constituția României și articolului 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Pe de altă parte, nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură prin urmare să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare. Într-adevăr, atât timp cât în considerente, instanța nu analizează probele care au fost administrate, nu stabilește împrejurările de fapt esențiale în cauză, nu evocă normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în speță, soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced. O astfel de hotărâre devine arbitrală și nu permite exercitarea controlului judiciar, obligând la o casare cu trimitere chiar dacă, strict teoretic, instanța s-a pronunțat pe „fond”.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor articolului 312 alin.1,2 și 5 Cod procedură civilă, cu aplicarea articolului 304 pct.7 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul declarat de către recurenta pârâtă C. E., să caseze sentința recurată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă C. E. domiciliată în București, Dr. F., nr. 99, ., ., împotriva sentinței civile nr.4459/29.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă SPECTRUM I. IPURL ÎN CALITATE DE LICHIDATOR JUDICIAR AL . cu sediul în Constanta, ..20, ..
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. Ș. C. L. C.
N. C. S.
GREFIER
I. L. P.
Red. Jud. C.M.N.
Tehnored. I.N.
2 ex.
26.11.2014
…………………..
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Judecător sindic: I. S.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 938/2014. Curtea de... → |
|---|
