Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 881/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 881/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 60036/3/2011/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 404/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR. 881/R
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E.-S. R.
Judecător P. P.
Judecător C. G. I.
Grefier M. – A. P.
********
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva Sentinței civile nr.7820 din data de 02.10.2013, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, având ca obiect procedura insolvenței – art. 138 din Legea nr. 85/2006, în contradictoriu cu intimata pârâtă I. F..
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea constată că s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin. 2 Cod de procedură civilă și reține cauza spre soluționare.
Prin urmare,
CURTEA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VII-a comercială sub nr._, creditorul reclamant DGFP ILFOV a chemat în judecată pârâta I. F., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige la suportarea pasivului societății debitoare ..
În motivarea cererii sale, creditorul a arătat că pârâta în calitate de administrator al societății debitoare a exercitat un management defectuos, în sensul că a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea debitoare la starea de insolvență. În continuare creditorul reclamant a arătat că pârâta nu a ținut contabilitatea societății în conformitate cu legea sau a făcut să dispară unele documente contabile.
În drept, a invocat dispozițiile art.138 lit.c) și d) din Legea 85/2006.
În susținerea cererii nu a solicitat administrarea altor probe în afară de înscrisurile de la dosar.
În ședința publică din data de 19.12.2012 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată. Menționează că starea de insolvență a societății se datorează crizei economice existente în perioada 2009 și până în prezent. Precizează că au fost făcute mai multe încercări de redresare a activității societății iar în data de 14.01.2011 și respectiv 16.02.2010 a formulat cereri de deschidere a procedurii insolvenței, însă ambele cereri au fost respinse de instanță.
Prin sentința civilă nr. 7820 din 02.10.2013 judecătorul - sindic a respins cererea formulată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul - sindic a reținut că pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art.138 alin.1 din lege în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție. Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Din informațiile furnizate de ORC București și din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâta a fost administratorul debitorului.
În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege. În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care acesta le au față de debitoare.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a)-g) ale art.138 din lege.
Din formularea textului alin.1 al art.138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
În cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.
Or, în speță, reclamantul creditor a făcut doar afirmații generice referitoare la nerespectarea dispozițiilor referitoare la obligația ținerii contabilității și la omiterea, cu știință, de a solicita declanșarea procedurii de reorganizare judiciară a societății îndată ce a observat că societatea se află în iminentă încetare de plăți, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute la art 138 lit.c) sau d) din lege. Calitatea pârâtei de asociat și administrator al debitorului nu poate duce la concluzia că acesta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit.c)și d) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea sa, în lipsa unor probe certe. De asemenea, răspunderea pârâtei nu se poate atrage dacă acesta nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or dispozițiile art 138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență;
Fapta prevăzută la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâta a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamantul creditor nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege se referă la faptul că pârâta nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe; în orice caz, fiind o faptă ulterioară deschiderii procedurii, nu mai avea cum să cauzeze starea de insolvență a debitorului.
Pe de altă parte, în ceea ce privește obligația pârâtei de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâta nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul creditor nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
În concluzie, în speță nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit.d) a art.138 din lege.
Pentru aceste considerente va respinge, ca nefondată cererea reclamantului creditor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice a Municipiului București, in reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, în termen legal, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V-a Civilă sub nr._ .
Recurenta Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice a Municipiului București, in reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov a arătat, în motivarea recursului, că in data de 07.11.2012 Administrația Judeteana a Finanțelor Publice Ilfov a formulat in temeiul art. 138 alin. (1) lit. d din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei, o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale S.C. M. CONSTRUCT S.R.L, in calitate de administrator al societatii, prin care s-a solicitat instantei sa dispună suportarea de către acesta a debitelor cu care figureaza societatea debitoare la bugetul de stat conform tabelului definitiv depus la dosar.
Prin sentinta comerciala pe care o recuram, instanta a dispus respingerea cererii formulata de către creditor ca fiind neîntemeiata.
Considera ca instanta de fond a procedat la soluționarea cererii formulata de institutia noastra cu interpretarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila).
Astfel, in motivarea hotararii, instanta de fond a considerat ca nu s-a stabilit legătură de cauzalitate intre netinerea contabilitatii si ajungerea debitoarei in stare de insolventa, si in considerarea acestui aspect, cererea Administrației Finanțelor Publice Sector 4 a fost respinsa.
Prin cererea formulata de către institutia noastra am solicitat instantei sa procedeze la atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale societatii, respectiv a administratorilor debitoarei pentru pasivul social ramas neacoperit ca urmare a declansarii procedurii falimentului.
De asemenea din actele cauzei rezulta ca mai multe categorii de obligații la bugetul de stat nu au fost varsate la termenele prevăzute de lege, acumularea acestora precum si a dobânzilor si penalizărilor de întârziere aferente, constituind cu siguranța unul din motive pentru care debitoarea a ajuns in încetare de plați."
Astfel "responsabilitatea pentru manifestarea acestor incalcari ale dispozițiilor legale revine cu certitudine administratorilor si asociaților, fata de prevederile art. 138 alin 1 lit. d din legea 85/2006 privind procedura insolventei."
Consideram ca in culpa este administratorul si asociatul debitoarei, întrucât aceștia, desi a fost notificat de mai multe ori de către lichidator, nu a fost găsit si astfel, nu au predat acestuia documentele contabile prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006, fapt pentru care, consideram ca sunt aplicabile dispozițiile art. 138 lit. d), privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului si asociatului debitoarei.
Am aratat ca au fost întrunite toate cerințele legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale, respectiv am aratat ca exista un prejudiciu, exista o fapta ilicita, o legătură de cauzalitate intre cele doua si exista de asemenea si prezumția de culpa a administratorilor si asociaților.
In ceea ce privește existenta unei fapte ilicite
In primul rand, asa cum am aratat si in cuprinsul cererii noastre, in conformitate cu prevederile Legii 82/1991, art. 1 al. 1 « societatile comerciale ... au obligația sa organizeze si sa conducă contabilitatea proprie ... potrivit prezentei legi » si art. 5 « persoanele prevăzute la art. 1 au obligația sa conducă contabilitatea in partida dubla si sa intocmeasca situatii financiare anuale ». Coroborând aceste prevederi legale cu textele art. 73 alin 1 lit. c si art. 73 alin. 2 « administratorii sunt solidar răspunzători fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere. Acțiunea in răspundere impotriva administratorilor aparține si creditorilor societatii, insa aceștia o pot exercita numai in caz de faliment al societatii », rezulta fara echivoc ca in cazul nedepunerii documentelor contabile prevăzute de lege nu s-a tinut o contabilitate in conformitate cu legea.
Legiuitorul a instituit obligația tinerii contabilitatii in partida dubla si obligația depunerii unui exemplar din bilanțul anual si din raportarea semestriala la organele fiscale (in speța la Administrația Finanțelor Publice Sector 4) tocmai pentru a exista posibilitatea controlului activitatii contabile. Prin nedepunerea documentelor contabile prevăzută de lege se incalca in mod flagrant prevederile legale care reglementează modalitatea de tinere a contabilitatii. De asemenea, pe baza declarațiilor privind obligațiile de plata la bugetul de stat a căror depunere lunara este obligatorie conform legii pentru toate societatile comerciale se intocmeste fisa sintetica de evidenta pe plătitor, care fisa centralizeaza toate debitele pe care o societate le are către bugetul de stat. Prin nedepunerea acestor documente se creaza premisele eludării legii, tinerii unei contabilitati fictive sau chiar a unei duble contabilitati, existând posibilitatea prejudicierii bugetului de stat.
Din cele expuse mai sus consideram ca rezulta in mod clar ca societatea debitoare, prin administratorii si asociații acesteia, nu a tinut contabilitatea in conformitate cu prevederile legale, fiind astfel indeplinita condiția esențiala prevăzută expres de litera d) art. 138 din Legea 85/2006, privind procedura insolventei.
In privința prejudiciului
Consideram ca existenta unui prejudiciu cert cauzat institutiei noastre de către parați prin conducerea defectuoasa a societatii, s-a stabilit cu prisosința in cursul desfasurarii procedurii de lichidare judiciara, prin întocmirea de către lichidatorul judiciar a tabelului final al obligațiilor debitoarei, tabel necontestat.
Sub aspectul culpei
In privința izvorului răspunderii civile, subliniem ca aceasta are atat sorginte delictuala (izvorand din nerespectarea obligațiilor legale) cat si contractuala (izvorata din contractul de mandat pe care reprezentanții societatii il incheie cu societatea). Primeaza in acest caz calitatea de mandatar a reprezentanților societatii.
Mai mult, la art 11 al Legii 82/1991, modificata si republicata, la alin. (1) se arata in mod clar ca:" Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective."
Administratorul avand de indeplinit un contract tacit de mandat in temeiul art. 72 din Legea 31/1990 republicata are si o răspundere contractuala fata de tertii păgubiți de societatea ce o reprezintă.
Se poate astfel lesne observa ca obligația tinerii contabilitatii in conformitate cu prevederile legale incumba administratorului societatii in baza legii, fiind una dintre obligațiile cuprinse in contractul de mandat tacit sau expres care se incheie intre o societate si administratorul ei.
Pe tot parcursul desfasurarii procedurii de faliment si in cursul judecării cererii noastre intimatii nu au făcut in nici un fel dovada existentei unor cauze care sa-i absolve de aceste obligații contractuale, rezultând in mod evident existenta culpei.
Consideram ca prin cele aratate mai sus am stabilit fara echivoc existenta culpei paraților.
In ceea ce privește legătură de cauzalitate
Societatea comerciala este o grupare de persoane constituita pe baza unui contract de societate in care asociații se inteleg sa puna in comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerț in scopul realizarii de profit. Deci prin contractul de societate, asociații se obliga la savarsirea anumitor acte de comerț de natura a produce profit. Fiind accesorii desfasurarii activitatilor de comerț, depunerea documentelor contabile prevăzute de lege poate fi considerata de asemenea o acțiune accesorie desfasurarii activitatii comerciale la care asociații sunt obligați in conformitate cu contractul de societate.
O societate comerciala nu poate funcționa viabil in condițiile in care admnistratorii sau asociații sai manifesta un dezinteres total in ceea ce privește indeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societatii, respectiv nu tin o contabilitate in conformitate cu prevederile legale, nu varsa la buget sumele constituite ca taxe si impozite, nu depun documentele contabile prevăzute de lege. Singurul rezultat, previzibil de altfel, al acestei atitudini de dezinteres fata de prevederile legale ce guverneaza si reglementează desfasurarea activitatii unei societăți comerciale este falimentul acelei societăți comerciale.
Acesta este raportul de cauzalitate intre faptele culpabile ale administratorului si asociatului ce constau in neindeplinirea obligațiilor legale (nerespectarea si neaplicarea legii) si prejudiciul creat creditorilor prin ..
Mai mult, nu se poate vorbi de neimplicare a administratorilor si asociaților in ajungerea in stare de faliment a societatii atata vreme cat a constituit, dar nu a virat la bugetul de stat, sume de natura impozit microintreprinderi si impozit profit. Deci societatea, si implicit administratorii si asociații acesteia au obtinut profit din activitatile comerciale desfasurate, fara sa plateasca impozitele aferente. Nu poate fi vorba astfel de o neimplicare sau despre lipsa unei culpe ci mai degraba de rea voința si dezinteres fata de respectarea obligațiilor legale de plata a impozitelor.
In considerarea celor expuse mai sus va rugam sa observați ca instanta de fond a analizat eronat situatia de fapt, considerând ca, in cauza nu s-au probat elementele necesare pentru atragerea răspunderii patrimoniale a paraților.
In incadrarea faptelor la art. 138 lit. d), institutia noastra a avut in vedere si faptul ca la dosarul cauzei nu s-au depus documentele contabile ale societatii, ceea ce reiese si din rapoartele de activitate depuse de lichidatorul judiciar, rapoarte prin care invedereaza faptul ca desi a făcut numeroase demersuri in vederea intrării in posesia documentelor contabile ale debitoarei, aceastia nu au răspuns solicitărilor. Nici dupa depunerea cererii intemeiata pe art. 138, dupa ce administratorii si asociații au devenit parați, nu au fost depuse actele contabile ale societatii, fapt ce intareste prezumția de culpa a administratorilor si asociaților societatii debitoare.
Am aratat astfel ca au fost întrunite toate cerințele legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale, respectiv am aratat ca exista un prejudiciu, exista o fapta ilicita, o legătură de cauzalitate intre cele doua si exista de asemenea si prezumția de culpa a administratorilor si asociaților societatii debitoare.
In privința izvorului răspunderii civile, subliniem ca aceasta are atat sorginte delictuala (izvorand din nerespectarea obligațiilor legale) cat si contractuala (izvorata din contractul de mandat pe care reprezentanții societatii il incheie cu societatea). Primeaza in acest caz calitatea de mandatar al reprezentantei societatii.
Pe tot parcursul desfasurarii procedurii de faliment si in cursul judecării cererii noastre parata nu a făcut in nici un fel dovada existentei unor cauze care sa o absolve de aceste obligații contractuale, rezultând in mod evident existenta culpei.
Sumele care constituie prejudiciul cauzat Statului R. sunt sume aferente desfasurarii activitatilor comerciale, sume care trebuiau sa fie plătite de către societate din incasari. Neplata lor a fost cauzata de dezinteresul total aratat de către administrator si de asociatul unic in indeplinirea obligațiilor legale si contractuale (varsarea la bugetul de stat a unor sume de natura impozitului pe profit este obligație legala).
Urmare a activitatii desfasurate de administratori si asociați, societatea a intrat in incetare de plați, si pe cale de consecința in faliment, institutia noastra fiind prejudiciata prin neplata impozitelor si taxelor, dobânzilor si penalitatilor aferente acestora.
In considerarea celor expuse mai sus va rugam sa observați ca instanta de fond a analizat eronat situatia de fapt, considerând ca nu sunt intrunite nici una dintre ipotezele cuprinse in art. 138 d) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei.
Astfel, solicitam instantei sa admita recursul de fata asa cum a fost formulat si sa procedeze la modificarea sentintei instantei de fond, in sensul admiterii cererii formulata in baza art. 138 lit. d din Legea 85/2006 de către institutia noastra si obligarea paratei I. F. născută la 27.01.1975, act de identitate tip CI, ., nr._, CNP_, cu domiciliul in Berceni, jud.Ilfov, BUCUREȘTI, ROMANIA, in calitate de administrator al societatii, la plata sumei datorate conform tabelului definitiv al creanțelor societatii.
In drept - art. 299 si urm. din Codul de Procedura Civila, Lg. 85/2006. Precizam faptul ca institutia noastra este scutita de la plata taxelor de timbru conform prevederilor art. 30 din OUG nr.30/2013 coroborate cu cele ale art. 229 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate și a probelor administrate, văzând și dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva Sentinței civile nr.7820 din data de 02.10.2013, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, având ca obiect procedura insolvenței – art. 138 din Legea nr. 85/2006, în contradictoriu cu intimata pârâtă I. F..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2014.
Președinte, E.-S. R. | Judecător, P. P. | Judecător, C. G. I. |
Grefier, M. A. P. |
Red. Jud. ESR
Tehnoredactat: ESR
2 ex./16.05.2014
Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă
Judecător sindic: G. C.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
