Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 265/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 265/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 1397/98/2013/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 3671/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 265/2014
Ședința publică de la 07 Aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE E. R.
JUDECĂTOR G. G.
GREFIER C. G. MIGLEȘ
*******************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul pârât N. E. A. împotriva sentinței civile nr.2650F/18.10.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. I. DE INSOLVENȚĂ S. I. - LICHIDATOR JUDICIAR S.C. AL . SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, după recalificarea căii de atac, nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2650F/18.10.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ a fost admisă cererea reclamantului Cabinetului I. de Insolvență S. I., lichidator judiciar al debitoarei . SRL, în contradictoriu cu pârâtul N. E. A.. S-a dispus ca pârâtul N. E. A., să suporte întregul pasiv al debitoarei S.C. LA E. BAR S.R.L. P. Frați, înmatriculată în registrul comerțului sub nr.J_ C._, în sumă de 4.486,00 lei, conform tabelului definitiv al creanțelor aflat în dosarul_ 13.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomița reclamantul Cabinetul I. de Insolvență S. I., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. LA E. BAR S.R.L. P. Frați, înmatriculată în registrul comerțului sub nr. J_ C._, a chemat în judecată pe pârâtul N. E. A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, acesta să fie obligat să suporte suma de 4486,00 lei, respectiv tot pasivul debitoarei S.C. LA E. BAR S.R.L, potrivit tabloului definitiv al creditorilor aflat în dosarul nr._ 13 al Tribunalului Ialomița.
În motivarea cererii s-a arătat că prin încheierea de ședință din data de 29.05.2013 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului debitoarei S.C. LA E. BAR S.R.L, în cauza desemnându-se ca lichidator judiciar Cabinetul I. de Insolventa S. I., reclamantul din cauza de față.
Analizând în concret situația debitoarei, reclamantul apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. d și e din L.85/2006, respectiv, administratorul statutar al societății, pârâtul în cauza de față, și-a însușit stocul de marfă și disponibilitățile bănești în cuantum de 200 lei ale debitoarei, fapt ce conduce la angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia.
Totodată, apreciază că pârâtul a încălcat și prev.art. 138 lit. d din L.85/2006, întrucât a ținut o contabilitate fictivă, iar prin inacțiunile sale a făcut să dispară unele documente contabile ale debitoarei.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 138 lit d și e din L.85/2006.
Conform art. 223 NCPC, solicită judecarea cauzei și în eventuala sa lipsă.
În dovedire solicită proba cu înscrisuri, atașate cererii.
Conform dispozițiilor Legii nr. 85/2006, cererea este legal scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Legal citat, în termen, pârâtul nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat in instanță la judecarea pe fond a cauzei, pentru a combate susținerile reclamantului.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
La data de 29.05.2013, la cererea debitoarei S.C. LA E. BAR S.R.L, reprezentată de administratorul statutar, N. E. A., pârât în cauza de față, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului acesteia.
Din tabelul definitiv de creanțe al obligațiilor acesteia, rezultă că datorează creditoarei Administrația Finanțelor Publice Urziceni suma de 4486 lei, sumă reprezentând stoc marfă și diferență numerar în casă.
În raport cu prevederile art. 138 alin 1 din L.85/2006, răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere, pentru pasivul debitorului în procedura insolvenței, poate fi atrasă doar dacă sunt îndeplinite condițiile privind săvârșirea unei fapte ilicite, existența prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre fapta săvârșită și ajungerea debitorului în stare de insolvență, și a vinovăției pârâtului.
Potrivit art. 249 NCPC (fost 1169 vechiul Cod Civil) cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Din raportul lichidatorului judiciar cu propunere de închidere a procedurii, cu nr.2/20.09.2013, judecătorul sindic a reținut că în cauza de față, sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii patrimoniale, prin faptul că pârâtul nu s-a conformat dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d și e, în sensul că nu a înaintat lichidatorului actele și informațiile cerute de lege, nu a făcut dovada folosirii sumei de 200 lei, din casă, pentru desfășurarea activității profitabile a debitoarei, iar prin poziția sa inactivă, a contribuit la ajungerea acesteia in stare de insolvență.
Pentru aceste considerente, judecătorul sindic a constatat că pârâtul a încălcat, în cadrul răspunderii delictuale de tip special, dispozițiile art. 138 lit.d și e din L.85/2006, având în vedere și atitudinea sa pasiva pe timpul desfășurării judecății, în sensul că nu a depus diligente în a dovedi contrariul celor susținute de reclamant, a admis cererea. A dispus obligarea pârâtului N. E. A. la plata sumei de 4486,00 lei, respectiv tot pasivul debitoarei S.C. LA E. BAR S.R.L, potrivit tabloului definitiv al creditorilor aflat în dosarul nr._ 13 al Tribunalului Ialomița. Văzând și dispozițiile art. 8 rap. la art. 12 din L.85/2996.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul pârât N. E. A., cauza fiind înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București - Secția a V- a Civilă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului s-a arătat că prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 29.05.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._ 13 a fost admisă cererea debitoarei S.C. LA E. BAR S.R.L., instanța dispunând . acesteia prin procedura simplificată. Conform tabelului definitiv de creanțe, debitoarea LA E. BAR S.R.L. datorează suma de 4.486 lei, către Administrația Finanțelor Publice Urziceni, suma reprezentând penalități și majorări de întârziere, având în vedere faptul că debitoarea nu a beneficiat de sume disponibile pentru a achita la timp datoriile exigibile către bugetul de stat, mai cu seamă că după anul 2008, a intervenit criza globală și cererea pentru serviciile oferite de debitoarea a scăzut dramatic.
Sentința civilă nr.2650 F din 18.10.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul_ 13/al, este netemeinică și nelegală, având în vedere faptul că pentru 200 lei, cât reține instanța că nu a făcut dovada folosirii acelei sume, apelantul era obligat la plata sumei de 4.486 lei.
Totodată pentru a-și motiva sentința nelegală și netemeinică Tribunalul a reținut atitudinea pasivă a apelantului pe parcursul derulării procesului în sensul că nu a depus toate diligențele necesare în a-i dovedi contrariul celor susținute de lichidatorul judiciar, dar această faptă nu este cuprinsă în dispozițiile art. 138. alin. 1 din Legea 85/2006.
Apărări de fond:
Consideră că sentința civilă nr.2650 F pronunțată de Tribunalul Ialomița, este neîntemeiată, întrucât lipsesc probele care să dovedească faptele, cele consemnate de lichidator fiind constatări și consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind atragerea răspunderii personale.
Astfel, nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege: "săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele prevăzute de lege, existența prejudiciului, existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția făptuitorului. Jurisprudența este constantă în ceea ce privește necesitatea probării îndeplinirii condițiilor răspunderii civile".
Pronunțarea sentinței civile nr. 2650 F. nu a ținut cont de probe, întrucât nu există probe care să demonstreze fără echivoc legătura de cauzalitate dintre fapta comisă și efectul obținut, insolvența debitoarei. Nu poate debitoarea din cauza sumei de 200 lei din casă care reprezintă capitalul social care a fost folosit de administratorul statutar pentru susținerea activității economice, să ajungă în stare de insolvență și să datoreze creditorilor 4.486 lei.
Reclamantul ar fi trebuit să indice și să probeze fapta pârâtei omisivă și comisivă, prin care aceasta ar fi obținut foloase în interes propriu. Sarcina probei potrivit art. 129 Cod procedură civilă incumbă celui care face o afirmație în fața judecății, iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea insolvenței, nu echivalează în mod obligatoriu cu atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, deoarece prin lege nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina părților, prevăzându-se doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea de dovezi în acest sens.(decizia nr. 2406/2005 Tribunalul București).
În ceea ce privește faptele prevăzute de art. 138, alin.(l), lit. (d) și (e), din Legea 85/2006. consideră că acestea nu au fost dovedite prin cererea de chemare în judecată, reclamantul nu aduce argumente în susținerea celor afirmate în raport cu prevederile legale arătate anterior. Consideră că în toate situațiile în care nu se face proba, se impune respingerea acțiunii ca neîntemeiată, faptele invocate nefiind dovedite. Caracterul special al răspunderii reglementat de art. 138 din Legea 85/2006, constă în aceea că textul de lege delimitează printr-o enumerare exhaustivă, categoria faptelor(art. 138, alin. 1, lit. a-g), considerate nelegitime, prejudiciul fiind acela al provocării sau contribuirii faptelor la ajungerea debitoarei în stare de insolvență și cere o cauzalitate tipică între fapta persoanei vinovate și prejudiciul cauzat, culpa persoanelor chemate a răspunde fiind apreciabilă în concret.
Judecătorul sindic în baza rolului activ, ar fi trebuit să stăruie în aflarea adevărului (art. 22, alin. 2 din NCPC), să solicite reclamantului să prezintă dovada prejudiciului, a legăturii cauzale, culpa nu prezumă de vreme ce legea nu prezumă niciunul din elementele răspunderii persoanelor ce pot sta în judecată, în calitate de pârât. Mai mult, prejudiciul pretinsei fapte, trebuie să fie ajungerea în insolvență a debitoarei, el neconstând în întinderea creanțelor sau în cauza întinderii creanțelor patrimoniului debitoarei. Perioada, în care a fost gestionată activitatea societății debitoare de către pârât, poate fi consecința unui management defectuos, sau a unei conjuncturi economice nefaste, activitatea comercială implicând și factorul risc.
Neachitarea creanțelor înregistrate, nu pot constituii fapte care să antreneze una din formele de răspundere specială instituită de art. 138 alin.1 din Legea 85/2006, în lipsa probării întrunirii cumulative a condițiilor impuse de reglementările în discuție. Descrierea generică a faptelor prin reiterarea conținutului textului de lege care incriminează această răspundere, în motivarea cererii de chemare în judecată, dublată de lipsa unor dovezi clare care să permită verificarea aspectelor arătate, nu constituie temei pentru acțiunea în răspundere.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr.2650 F din 18.10.2013.
În drept își întemeiază cererea pe prevederile art. 488, alin. 1, pct. 6 și pct. 8 din Noul Cod de Procedură Civilă.
La termenul de judecată din 07.04.2014 Curtea a pus în discuția părților calificarea căii de atac, în raport cu împrejurarea că pârâtul a declarat „ recurs” împotriva hotărârii, deși cauza având ca obiect procedura insolvenței a fost înregistrată după data de 15.02.2013 când a intrat în vigoare Noul Cod de procedură civilă care a prevăzut calea de atac a apelului ( art. 466 din NCPC și art. 7 din Legea nr. 76/2012), astfel că s-a dispus recalificarea recursului în apel, fiind judecat ca atare.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate prin motivele de apel, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și a probelor administrate în cauză, Curtea apreciază că apelul este fondat și urmează a fi admis ca atare, pentru următoarele considerente:
Critica apelantului referitoare la modul de aplicare a art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 este întemeiată deoarece din probele administrate în cauză nu a rezultat că sunt îndeplinite condițiile pentru incidența acestui text de lege.
Astfel, pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a persoanelor fizice cu privire la care se susține că au cauzat starea de insolvență, legea obligă la dovedirea oricărei susțineri făcută în fața instanței, sub acest aspect neexistând prezumții legale în cazul procedurii speciale a insolvenței din Legea nr. 85/2006 potrivit căruia aceiași membrii ai organelor de conducere pot fi obligați să suporte o parte din pasivul societății. Incidența asupra acestor persoane a dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d) din lege intervine dacă aceste persoane au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență prin aceea că: „... au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea...” , astfel că, sub acest aspect, Curtea apreciază că sentința este nelegală și netemeinică.
În primul rând, nici judecătorul sindic, nici lichidatorul judiciar nu arată care dintre cele trei elemente materiale ale activității păgubitoare săvârșite de administrator ar fi incidente în cauză, iar în al doilea rând, din actele existente la dosar, întocmite de lichidatorul judiciar nu rezultă caracterul fictiv al evidențelor contabile, nici dispariția unor documente contabile și nici încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă.
În acest sens, Curtea reține contrar celor reținute de Tribunal, că pentru aplicarea art. 138 din legea nr. 85/2006 este nevoie de întrunirea cumulativă a două condiții speciale: a) săvârșirea uneia sau mai multora dintre faptele prevăzute de acest text de lege și b) condiția ca acestea să fi fost cauzele stării de insolvență ( la care se adaugă, desigur, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale desprinse din art. 998-999 din C.civil) .
Or, în cauză, nu s-a făcut dovada săvârșirii faptelor reglementate de art. 138 alin. 1 lit. a)-g) din legea nr. 85/2006 și a legăturii de cauzalitate dintre acestea și starea de insolvență, lichidatorul invocând numai lit. d) și e) și, mai mult decât atât, cauzele esențiale ale insolvenței nu s-au datorat unor fapte imputabile pârâtului, ceea ce exclude atragerea răspunderii acestora.
Nici ideea unei prezumții de culpă în sarcina administratorului nu poate fi primită de către instanța de recurs, deoarece, așa cum și Curtea Constituțională prin mai multe decizii (Decizia nr. 905/16.09.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 697/14.10.2008, Decizia nr. 25/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 202 din 8 martie 2004, și prin Decizia nr. 82/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 120 din 19 februarie 2007, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 ( ca și cele ale art. 137 din Legea nr. 64/1995), "nu instituie prezumția de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită a fi stabilită", ci prevăd în concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea comercială debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvență și care pot antrena răspunderea unor persoane din organele sale de conducere. Stabilirea existenței unor asemenea fapte și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a societății comerciale debitoare se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile și în dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet și pertinent. În cadrul acestui proces, persoana a cărei responsabilitate se cere a fi stabilită poate exercita fără nici o îngrădire dreptul la apărare precum și căile legale de atac.”
Critica apelantului privind reținerea greșită a incidenței art. 138 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2006 este de asemenea fondată, deoarece simpla împrejurare că nu a rezultat modul cum a fost folosită suma infimă de 200 lei din casă nu conduce automat la concluzia ascunderii unor bunuri ale societății de către pârât, în lipsa unor dovezi suplimentare.
Astfel, așa cum arată și apelantul, nu există dovezi privind legătura de cauzalitate între lipsa probei utilizării sumei de 200 de lei din casă și starea de insolvență referitoare la creanțe în cuantum total de 4486 lei, pentru a se putea dispune atragerea răspunderii pârâtului pentru întregul pasiv.
Sub acest aspect hotărârea este criticabilă și pentru faptul că nu s-a arătat în baza căror probe s-a apreciat că pârâtul trebuie să suporte întregul pasiv în condițiile în care doar suma de 200 de lei apare ca fiind neclar modul său de utilizare.
În fine, dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2006 presupun fapte comisive de tipul „ deturnarea…” sau „ ascunderea…” unei părți din activul societății debitoare sau „ mărirea fictivă a pasivului acesteia…”, fapte cu privire la care nu există probe administrate în fața judecătorului sindic.
De aceea, Curtea constatând că motivele de apel formulate de apelant sunt întemeiate, potrivit celor reținute mai sus, în temeiul art. 480 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va respinge cererea lichidatorului judiciar privind atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul pârât N. E. A. domiciliat în Satul P. Frați, Com. Adâncata, ., J. Ialomița, împotriva sentinței civile nr.2650F/18.10.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. I. DE INSOLVENȚĂ S. I. - LICHIDATOR JUDICIAR S.C. AL . SRL cu sediul în București, ., ., . sector 6.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Respinge cererea de atragere a răspunderii pârâtului, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
E. R. G. G.
GREFIER
C. G. MIGLEȘ
Red.Jud. E.R.
Tehnored.I.N.
4 ex.
Tribunalul Ialomița
Judecător - sindic: I. D.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
