Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 545/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 545/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 48674/3/2012/a1
Dosar nr._ (Număr intern 3543/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 545
Ședința publică de la 04 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. I.
Judecător M. P.
Judecător P. P.
Grefier E.-R. L.
*******************
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr. 8027/09.10.2013, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea nr.85/2006, în contradictoriu cu intimatul pârât Z. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au răspuns.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, făcând aplicarea art.242 Cod procedură civilă astfel cum a fost solicitată.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._, creditorul DGFP BUCURESTI in reprezentarea AFP SECTOR 4 București a chemat în judecată pârâtul Z. B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să îl oblige la suportarea pasivului debitorului . SRL.
Prin sentința civilă nr. 8027 din 09.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă s-a respins cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulată de reclamantul DGFP B.. în reprezentarea AFP SECTOR 4 în contradictoriu cu paratul Z. B..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art. 138 alin.1 din lege în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție. Pe lângă condițiile generale, art. 138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Fapta descrisa de reclamant privind managementul defectuos aplicat de membrii organelor de conducere care ar fi condus la utilizarea resurselor financiare in interes personal nu este de natura prin ea insasi, in lipsa administrării unui probatoriu, sa dovedească incidenta in speță a dispozițiilor art. 138 lit. c respectiv dispunerea in interes personal a continuării unei activități care ducea in mod vădit persoana juridica la încetare de plăți.
Sarcina probei potrivit art. 129 C.pr.civ. rap. la 1169 C.civ. incumba reclamantului, iar invocarea art. 138 nu atrage in mod obligatoriu răspunderea pârâtului, deoarece nu s-a instituit o prezumție legala de vinovatie si de raspundere, legea prevăzând doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar numai dupa administrarea de dovezi in acest sens.
Culpa administratorului care raspunde delictual fata de terti nu este prezumata și trebuie dovedita de cel care are interes in cauza.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice București in reprezentarea Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice, prin care solicită modificarea sentinței mai sus menționate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale a organelor de conducere ale societății, respectiv a pârâtului, în calitate de administrator al debitoarei.
În motivarea recursului, s-a arătat că prin continuarea unei activități ineficiente, reprezentanții debitoarei au încălcat dispozițiile art. 27 din același act normativ, care instituie obligativitatea acestora de a se adresa tribunalului cu cerere pentru a fi supusă dispozițiilor acestei legi. în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolventă.
Prin încălcarea acestor dispoziții legale se dovedește faptul că prin continuarea activității societății care se afla în încetare de plăți, administratorul societății nu a făcut altceva decât să adâncească pierderile debitoarei (art. 138 lit. c). Societatea a acumulat în decursul timpului datorii care nu au putut fi achitate, dovadă fiind datoriile acesteia către bugetul de stat.
În această situație, formularea cererii prevăzute de art. 27 din același act normativ, nu este o opțiune a debitorului, ci o obligație pe care administratorul nu o poate încălca.
In acest context, dispozițiile art. 138 lit. c reprezintă o sancțiune care trebuie aplicată administratorului care a încălcat dispoziții imperative ale legii care impun obligația de a solicita stabilirea stării de insolvență, cu mențiunea că interesul acestora este prezumat, datorită faptului că mandatul în baza căruia a condus societatea comercială este unul comercial, prezumat a fi oneros (art. 72 din Legea 31/1990 rep.).
Fapta administratorului debitoarei de a nu depune documentele contabile cu ocazia lichidării, evidențiază prin ea însăși că acesta a acționat contrar dispozițiilor legii, nu a permis verificarea situației fondurilor bănești și ale bunurilor societății astfel încât imposibilitatea constatării exacte a situației patrimoniale a debitoarei sub aspectul activului și pasivului, în evoluția cronologică pe toată durata societății, este cauzată de conduita pârâtului, care a prevăzut consecințele atitudinii lui și chiar dacă nu le-a urmărit, le-a acceptat, consecința fiind aducerea în stare de faliment a societății și fraudarea creditorilor prin neputința de a-și recupera creanțele din activul patrimonial al societății falite.
Neîndeplinirea obligațiilor legale menționate mai sus creează o prezumție în legătură cu folosirea bunurilor și creditelor societății debitoare de către pârâți în alte scopuri, dovedește culpa acestora în ajungerea societății debitoare în incapacitate de plată.
Dispozițiile art. 138 al. 1, trebuie înțelese în sensul de mai sus întrucât ne aflam în fața unei norme speciale derogatorie de la dreptul comun. Prin săvârșirea oricărei fapte descrisă de art. 138, culpa persoanei trebuie examinată după criteriul bunului profesionist (bonus pater familias).
Astfel, recurenta solicita instantei admiterea recursului asa cum a fost formulat si modificarea sentinței instanței de fond, in sensul admiterii cererii formulata in baza art. 138 lit. c) din Legea 85/2006, de către recurentă si obligarea numitului Z. B., in calitate de administrator al debitoarei, la plata pasivului neacoperit
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate de către recurentă și față de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul nu este fondat și în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. îl va respinge.
Se are în vedere că răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății au contribuit la ajungerea societății debitoare in stare de insolvență.
Această formă de răspundere nu izvorăște din contractul de mandat, nefiindu-i aplicabile regulile de la răspunderea contractuală, ci este o răspundere civilă delictuală, astfel că trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale ale acesteia, și anume: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate si culpa.
De asemenea, din conținutul alin. 1 al art. 138, reiese că trebuie îndeplinită și cerința ca faptele prevăzute de acest text de lege să fi contribuit la ajungerea debitorului in stare de insolvență.
Mai apreciază Curtea că pentru a se admite cererea de atragere a răspunderii a membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății este necesar ca persoana care formulează o asemenea cerere să dovedească săvârșirea de către aceștia a vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a-g, sarcina probei revenindu-i reclamantului, câtă vreme legiuitorul nu a înțeles sa instituie o prezumție legala de vinovăție si de răspundere in sarcina acestora, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi.
Având în vedere cele de mai sus și materialul probator administrat în cauză, Curtea apreciază că nu există elemente din care să reiasă săvârșirea de către intimat a faptelor care îi sunt imputate prin cererea de atragere a răspunderii, criticile formulate de către recurentă nefiind fondate.
Cât privește fapta de la art. 138 lit. c, reține Curtea că debitorii care sunt supuși procedurii insolvenței, se află, în urma activității desfășurate, în încetare de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.
Fapta descrisa de recurentă privind omisiunea administratorilor de a solicita ei înșiși aplicarea dispozițiilor legii insolvenței nu este de natură prin ea însăși, in lipsa administrării unui probatoriu, sa dovedească incidența in speță a dispozițiilor art. 138 lit. c respectiv dispunerea in interes personal a continuării unei activități care ducea in mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 8027/09.10.2013, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea nr.85/2006, în contradictoriu cu intimatul pârât Z. B., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 04 martie 2014.
Președinte, C. G. I. | Judecător, M. P. | Judecător, P. P. |
Grefier, E.-R. L. |
Red. Jud. C.G.I.
Tehnoredactat: CGI
2 ex./04.04.2014
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Jud. sindic: M. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
