Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1921/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1921/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 3168/93/2012/a1
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1921
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTEMIHAELA I. B.-P.
JUDECĂTORLILIANA C.
JUDECĂTORGEORGE B. F.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul G. Ș. D., împotriva sentinței civile nr.341 din 28.01.2014, pronunțate de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin Serviciul Registratură, la data de 14.11.2014, recurentul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, respectiv chitanța nr. ACCC_/14.11.2014 și cerere de judecarea a cauzei în lipsa sa.
Curtea ia act de legala timbrare a cererii de recurs, în cuantumul dispus de instanță potrivit rezoluției de primire a dosarului, conform dovezilor consemnate la dosar de către recurent.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității cererii de atragere a răspunderii patrimoniale și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.341 din 28.01.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă s-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârât prin întâmpinare.
S-a admis cererea formulată de reclamantul DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva pârâtului G. S. D..
A obligat pârâtul să suporte din averea personală pasivul debitoarei . în cuantum de_ lei.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat apariția stării de insolvență a ., lichidatorul judiciar CII B. C. –A. a precizat că debitoarea nu a fost identificată la sediul declarat la ORC, nu s-au pus la dispoziție documentele prevăzute la art. 28 din lege și nici actele financiar contabile ale societății de către administratorul G. S. D.. Lichidatorul judiciar a analizat actele care se regăsesc în dosarul cauzei, respectiv bilanțul contabil din 31.12.2011 și 30.06.2012, balanța sintetică de verificare la 31.10.2012 și informațiile înregistrate pe site-ul www.mfinanțe.ro.
Răspunderea civilă delictuală a pârâtului – reglementată prin art. 998 și 999 din vechiul cod civil – presupune întrunirea cumulativă a patru condiții, legate de existența unei fapte ilicite producătoare de prejudiciu, săvârșite cu vinovăție și pentru care există o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Fiind vorba de o inacțiune, vinovăția autorului delictului poate îmbrăca nu numai forma intenției, ci și a culpei, constând în exercitarea neglijentă a îndatoririlor legale (art. 1540 Cod Civil ); nu este necesar pentru angajarea răspunderii ca pârâtul administrator să fi acționat cu intenție directă sau indirectă pentru aducerea societății în stare de insolvență, ci este suficientă omisiunea îndeplinirii obligațiilor prevăzute de lege în sarcina sa.
Proba contrarie, a existenței acestor evidențe și a organizării contabilității în conformitate cu legislația specifică, incumbă exclusiv pârâtului; nedepunerea documentelor cerute de legiuitor și nepredarea contabilității către administratorul judiciar creează prezumția că acestea lipsesc, sau că nu sunt întocmite conform legii.
Prejudiciul este cert, lichid și exigibil și este dat de faptul că societatea debitoare, ajunsă în stare de insolvență, se află în imposibilitatea de a-și acoperi datoriile.
Art. 35 din Legea nr. 85/2006 prevede obligația de rezultat a debitorului de a preda administratorului/lichidatorului judiciar actele contabile și celelalte acte prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, obligație pe care trebuie să o îndeplinească prin administratorul statutar, în conformitate cu dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. e din Legea nr. 31/1990; altfel spus, legea cadru în materie stabilește în sarcina debitorului, prin administrator statutar, o obligație de cooperare cu administratorul/lichidatorul judiciar, a cărei neîndeplinire are consecințe deosebit de grave în desfășurarea procedurii, în sensul că participanții la aceasta sunt în imposibilitate de a efectua actele necesare atingerii scopului prevăzut de actul normativ citat – acoperirea pasivului debitorului aflat în stare de insolvență; față de absența oricărei cooperări a administratorului statutar la solicitarea de a preda actele contabile, în mod corect se reține că acesta nu și-a îndeplinit obligația de a preda practicianului în insolvență actele financiar-contabile ale societății debitoare, creându-se astfel convingerea puternică referitoare la inexistența lor.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul G. Ș. D. solicitand admiterea recursului, pentru urmatoarele motive:
Instanța fond in mod nelegal si netemeinic a admis cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a recurentului in calitate de fost administrator la S.C. RODOCOT TEAM SRL.
Prin întâmpinarea formulata recurentul a arătat instanței de fond ca cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fost formulata de către reclamanta după închiderea procedurii, respectiv la data de 11.12.2013, deci după 8 luni de la închiderea procedurii, invocând totodată excepția inadmisibilitatii cererii.
Asupra excepției invocata de parat prin întâmpinare, instanța de fond nu s-a pronunțat, preluând motivarea din cererea de chemare in judecata a reclamantei Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București in reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov.
Astfel, cererea formulata de reclamanta a fost înregistrata la data de 11.12.2013, iar în raport de dispozițiile art.138 alin.1 si 3, art.140, art.142 din Legea 85/2006, acțiunea întemeiata pe dispozițiile art.138 nu poate fi formulata decât până la închiderea procedurii, respectiv 25.04.2013, după acest moment fiind posibila doar executarea silita a hotărârii pronunțate în baza articolului menționat, iar în cadrul termenului de prescripție prevăzut de art.139 din Legea insolventei aceasta cerere poate fi formulata oricând, însă condiția care trebuie îndeplinita este aceea ca procedura sa nu se fi închis.
La dosarul cauzei nu au fost depuse probe care sa conducă ca recurentul a generat starea de insolvență a societății, astfel că nu se putea reține de către instanța de fond incidența dispozițiilor de atragere a răspunderii materiale.
Chiar dacă ar fi fost dovedită fapta prevăzuta de art. 138 lit.„d", aceasta nu înseamnă că, pe cale de consecință imediată, a produs și insolventa, întrucât aceasta se poate datora pentru numeroase și diverse alte cauze cum ar fi situația economică generală, piața financiară etc.
Reclamanta nu a făcut dovada că recurentul a făcut să dispară documente contabile și nici că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Pe baza rapoartelor întocmite de lichidatorul judiciar, s-a susținut că nu a depus documentele contabile.
Se poate reține pe calea unei prezumții judiciare (art.1203Cod Civil) că prin nedepunerea documentelor contabile este dovedită fapta ilicită de la art. 138 lit. „d" însă același tip de prezumție nu poate constitui un instrument al dovedirii insolvenței întrucât neținerea contabilității în conformitate cu legea nu este aptă prin ea însăși să provoace insolventa. Prezumțiile nu înlocuiesc nici probele, nici sarcina probei, având doar un caracter complementar și subsidiar.
Asupra recursului:
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține că prin Sentinta civilă nr.1094/25.04.2013, Tribunalul Bucuresti, Secția a VII-a civilă a inchis procedura insolvenței deschisă impotriva debitoarei ., sentință rămasă irevocabilă prin nerecurare.
Intimata reclamantă a formulat cererea de atragere a răspunderii patrimoniale la data de 09.12.2013, deci, după, inchiderea procedurii insolvenței.
Prin intampinarea formulată de parat in fața instanței de fond, acesta a invocat excepția inadmisibilității cererii de atragere a raspunderii patrimoniale, motivat de faptul că cererea de atragere a răspunderii a fort formulată după inchiderea procedurii insolvenței debitoarei.
Instanța a respins excepția inadmisibilității cererii, astfel cum apare consemnat in dispozitivul sentintei recurate, dar nu a motivat solutia cu privire la excepția invocată.
În raport de dispozitiile art.138 alin.1 si 3, art.140, art.142 din Legea insolventei, cererea de atragere a raspunderii patrimoniale nu poate fi formulata decât pâna la închiderea procedurii, ulterior acestui moment fiind posibila doar executarea silita a hotarârii pronuntate în temeiul art.138 din lege.
Cererea de antrenare a răspunderii trebuie formulată numai pana la momentul închiderii procedurii insolvenței, fiind o cerere accesorie procedurii. După încheierea procedurii, atât administratorul, lichidatorul judiciar sunt descărcați de orice indatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați conform art.136 din lege, iar adunarea creditorilor și comitetul creditorilor nu mai au cadrul legal de a se constitui.
În consecință, pentru aceste motive, Curtea va admite excepția inadmisibilității cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, va admite recursul formulat, conform art. 312 alin1. Cod proc civ coroborat cu art. 304 pct.7 si pct.9 Cod proc civ 1865, va modifica sentința civilă atacată, în sensul că pe fond,va respinge cererea de atragere ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul G. Ș. D., împotriva sentinței civile nr.341 din 28.01.2014, pronunțate de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV.
Modifică sentința civilă atacată, în sensul că pe fond:
Admite excepția inadmisibilității cererii.
Respinge cererea de atragere a răspunderii patrimoniale ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. B.-P. L. C. G. B. F.
GREFIER,
F. D.
Red.Jud.MIBP 18.12.2014
Nr.ex.: 2
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
