Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 546/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 546/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 2155/122/2011
Dosar nr._ (Număr intern 3264/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 546
Ședința publică de la 04 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. I.
Judecător M. P.
Judecător P. P.
Grefier E.-R. L.
*******************
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de creditoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. împotriva sentinței civile nr. 305/24.04.2013, pronunțată de Tribunalul G. - Sindic în dosarul nr._ având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea nr.85/2006, în contradictoriu cu intimata pârâtă I. (fostă I.) F. și intimatul reclamant P. L. IPURL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei ..
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au răspuns.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare în sensul că citația comunicată intimatei pârâte a fost restituită la dosar cu mențiunea „destinatar necunoscut în . și faptul că în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea apreciază procedura legal îndeplinită conf. art. 98 Cod procedură civilă și, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, făcând aplicarea art.242 Cod procedură civilă astfel cum a fost solicitată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 305 din 24.04.2013 pronunțată de Tribunalul G.-Sindic, s-a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulate împotriva pârâtei I. F. (fostă I.).
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în calitate de administrator statutar, pârâta a înregistrat hotărârea din 13 mai 2003 referitoare la suspendarea activității și a înștiințat instituțiile fiscale.
Societatea a fost dizolvată în baza dispozițiilor art. 237 lit.d din Legea nr.31/1990, la 20.11.2006 dispunându-se desemnarea unui lichidator la solicitarea AFP G..
Prin cererea adresată Tribunalului G. s-a învederat că AFP G. a transmis declarație de creanță pentru suma de 17.737 lei cu adresa nr. 5665/2009, din documentele anexă reieșind că în perioada 2007-2011 s-au emis titluri executorii pentru obligații bugetare cu titlu de impozite, contribuții și accesorii, pe baza unor declarații din anii 2002 și 2003 privind solduri înregistrate cu sume modice, totalizând ca debite principale aproximativ 1500 lei.
Din verificări nu reiese că obligațiile de plată la nivelul anului 2003, când societatea și-a încetat activitatea, au fost comunicate societății, că aceasta ar mai fi desfășurat comerț sau că pârâta ar fi dispus de resursele societății în interes personal, evitând plata datoriilor bugetare aferente perioadei de activitate 2002-2003, în consecință nefiind evidențiate elemente concrete din care să reiasă că pârâta a cunoscut existența debitelor și, dispunând de resurse, a abandonat societatea determinând dizolvarea acesteia și acumularea de datorii constând în accesorii calculate pentru intervalul de inactivitate 2003-2011.
În lipsa dovezilor concrete ale faptelor ce permit angajarea răspunderii conform art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, Tribunalul a respins cererea formulată împotriva pârâtei fost administrator statutar, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. care se substituie Administrației Finanțelor Publice a Municipiului G. prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței mai sus menționate, in sensul atragerii răspunderii patrimoniale a paratei pentru pasivul societății in suma de 18.192 rămas neacoperit.
În motivare, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă: „când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii”.
Recurenta a arătat că propunerea de atragere răspundere a fost făcuta in mod corect si justificat, in baza analizei efectuate de organele fiscale asupra situațiilor financiare din care rezulta faptul ca administratorul societății se face vinovat de ajungerea acesteia in stare de insolventa prin neținerea evidentei contabile si prin desfășurarea unei activități vădit prejudiciabile din punct de vedere financiar pentru patrimoniul societății.
Nedeclararea in totalitate a debitelor are drept consecința necunoașterea in realitate a cuantumului exact al datoriilor societății fata de bugetul statului si respectiv sustragerea societății atât de la declararea acestora cat si de la achitarea lor.
In ceea ce privește managementul defectuos aplicat de către administratorul societății, din actele contabile aflate la dosarul cauzei rezulta faptul ca deși societatea a realizat pierderi pe întreaga perioada de funcționare, administratorul nu a efectuat demersurile necesare in vederea lichidării acesteia, fapt ce a dus la acumularea de datorii fata de bugetul statului.
Reținerea instanței potrivit căreia din verificările efectuate nu rezulta ca obligațiile de plata la nivelul anului 2003 ar fi fost comunicate societății este eronata având in vedere faptul ca toate debite datorate provin din declarațiile depuse de aceasta, nefiind nevoie deci de efectuarea vreunei unei comunicări.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate de către recurentă și față de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul nu este fondat și în baza art. 312 alin. 1 C.proc.civ. îl va respinge.
Se are în vedere că răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății au contribuit la ajungerea societății debitoare in stare de insolvență.
Această formă de răspundere nu izvorăște din contractul de mandat, nefiindu-i aplicabile regulile de la răspunderea contractuală, ci este o răspundere civilă delictuală, astfel că trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale ale acesteia, și anume: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate si culpa.
De asemenea, din conținutul alin. 1 al art. 138, reiese că trebuie îndeplinită și cerința ca faptele prevăzute de acest text de lege să fi contribuit la ajungerea debitorului in stare de insolvență.
Mai apreciază Curtea că pentru a se admite cererea de atragere a răspunderii a membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății este necesar ca persoana care formulează o asemenea cerere să dovedească săvârșirea de către aceștia a vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a-g, sarcina probei revenindu-i reclamantului, câtă vreme legiuitorul nu a înțeles sa instituie o prezumție legala de vinovăție si de răspundere in sarcina acestora, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi.
Având în vedere cele de mai sus și materialul probator administrat în cauză, Curtea apreciază că nu există elemente din care să reiasă săvârșirea de către intimată a faptelor care-i sunt imputate prin cererea de atragere a răspunderii, criticile formulate de către recurentă nefiind fondate.
Cât privește fapta de la art. 138 lit. c, reține Curtea că în cauză nu există elemente care să conducă la concluzia că prin continuarea activității intimata pârâtă ar fi urmărit satisfacerea unui interes personal și care ar fi fost acesta, aceasta fiind o condiție sine qua non pentru a se putea reține existența faptei imputate, criticile formulate prin motivele de recurs având doar caracter de generalități, fără a se indica elemente concrete de natură să conducă instanța la această concluzie, aceasta cu atât mai mult cu cât începând din data de 01.06.2003 activitatea debitoarei a fost suspendată pentru o perioadă de 3 ani.
De asemenea, din actele și lucrările dosarului reiese că nu este îndeplinită nici condiția existenței raportului de cauzalitate între neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85 și starea de insolvență a debitoarei, nefiind întrunite așadar elementele cumulative ale răspunderii civile delictuale.
Referitor la fapta prevăzută de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, se observă că aceasta cuprinde trei cazuri: s-a ținut o contabilitate fictivă, s-a făcut să dispară unele documente contabile sau nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, însă toate aceste cazuri au un numitor comun, respectiv prin această conduită a fost cauzată starea de insolvență a societății debitoare.
Curtea apreciază, în primul rând, că nedepunerea de către debitoare a actelor contabile, conform dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 85/2006, nu poate, ea singură, să conducă la concluzia că am fi în prezența cazului privind neținerea contabilității în conformitate cu legea, câtă vreme cauzele nedepunerii acestor documente pot fi multiple și nu se poate reține incidența prezumției simple la care se face referire în motivele de recurs.
Pe de altă parte, nu este întrunită nici cerința ca insolvența să fi fost cauzată de situația invocată de către recurentă, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu legea, câtă vreme legătura de cauzalitate trebuie să fie dovedită în concret, prin arătarea și dovedirea mecanismului prin care motivul la care se face referire a condus la starea de insolvență, nefiind suficientă doar formularea unor aprecieri de ordin general.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. împotriva sentinței civile nr.305/24.04.2013, pronunțată de Tribunalul G. - Sindic în dosarul nr._ având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea nr.85/2006, în contradictoriu cu intimata pârâtă I. (fostă I.) F. și intimatul reclamant P. L. IPURL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 04 martie 2014.
Președinte, C. G. I. | Judecător, M. P. | Judecător, P. P. |
Grefier, E.-R. L. |
Red. Jud. C.G.I.
Tehnoredactat: CGI
2 ex/ 07.05.2014
Tribunalul G. - Sindic
Jud. sindic: M. M. B.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
