Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Hotărâre din 24-04-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 45234/3/2012/a1
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECZIA CIVILĂ NR. 1059
Ședința publică de la 24.04.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. P.
JUDECĂTOR – A. M. G.
JUDECĂTOR – A. A.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentele DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE și C.I.I. B. I., împotriva sentinței civile nr.9087 din 04.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata R. M. F..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Având în vedere faptul că ambele recurente, prin cererile de recurs au solicitat judecata în lipsă, Curtea din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale active a recurentului C.I.I. B. I. și reține cauza în pronunțare atât pe excepția invocată cât și asupra recursului declarat de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrația Sectorului 4 a Finanțelor Publice.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.9087/04.11.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII a civilă s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice sector 4 împotriva pârâtei R. M. F., cererea având ca obiect atragerea răspunderii personale patrimoniale în temeiul dispozițiilor art.138 lit.d) din legea insolvenței.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a constatat că în ceea ce privește obligația pârâtei de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este ca neîndeplinirea acesteia să fi contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
S-a apreciat că simplul fapt al neținerii contabilității potrivit legii nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență, dovadă ce nu a fost făcută, considerent pentru care cererea de atragere a răspunderii patrimoniale personale a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice sector 4 București a declarat recurs, solicitând modificarea sa, în sensul admiterii cererii sale și obligării intimatului la suportarea pasivului debitoarei.
În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința recurată, aplicând greșit legea; a invocat, astfel, motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ.;
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a susținut că faptele intimatei au cauzat insolvența întrucât au fost încălcate prevederile privind utilizarea și ținerea registrelor contabile, întocmirea și depunerea situațiilor financiare periodice. Nedepunerea acestor documente nu reprezintă doar o simplă neglijență sau necunoaștere a legii, ci prin aceasta se vădește o intenție de fraudare a legii cu scopul de a sustrage controlului statului patrimoniul societății. Exercitarea atribuțiilor de administrator cu rea credință și în detrimentul societății a condus societatea debitoare în incapacitate de plăți, fiind incidente prevederile art.138 lit.d din legea nr.85/2006.
Se subliniază că lipsa actelor contabile și neîndeplinirea obligațiilor legale creează o prezumție în legătură cu folosirea bunurilor și creditelor societății debitoare în alte scopuri. Se arată în continuare că raportul de cauzalitate dintre faptele culpabile ale intimatului și ajungerea debitoarei în stare de insolvență rezultă din însăși săvârșirea faptelor, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale.
De asemenea, C.I.I. B., lichidator al debitoarei . a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe solicitând admiterea cererii formulate de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și obligația intimatului la suportarea pasivului societății debitoare.
În motivarea recursului, se arată că societatea debitoare prin administratorul său nu a ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale fiind îndeplinită condiția prevăzută de art.138 lit.d) din legea nr.85/2006, având în vedere obligațiile instituite în sarcina administratorului prin dispozițiile art.73 din legea societăților comerciale.
La termenul din 24.04.2014, Curtea a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active a recurentului C.I.I. B. și a reținut cauza în pronunțare asupra acestei excepții și asupra recursului declarat de recurenta DGRFP a Municipiului București.
Mai întâi, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a recurentului CI.I. B., lichidator al debitoarei . SRL, Curtea reține că prima instanța a fost sesizată de către reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice sector 4 cu o cerere îndreptată împotriva pârâtei R. M. F. și întemeiată pe dispozițiile art.138 lit. d din legea nr.85/2006.
Lichidatorul C.I.I. B. nu a avut calitatea de parte în cauză, considerent care nu îi legitimează calitatea de titular al căii de atac împotriva hotărârii primei instanțe.
Art.138 alin.6 din legea nr.85/2006 prevede că, „în cazul în care s-a pronunțat o hotărâre de respingere a acțiunii introduse în temeiul alin.1 sau, după caz, alin.3, administratorul judiciar/lichidatorul care nu intenționează să formuleze recurs împotriva acesteia va notifica creditorii asupra intenției sale. În cazul în care adunarea generală sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanțelor decide că se impune introducerea recursului, administratorul judiciar trebuie să formuleze calea de atac, potrivit legii.”
Acest text de lege este incident în ipoteza în care administratorul judiciar sau lichidatorul este titularul cererii de atragere a răspunderii patrimoniale conform art.138 alin.1 precum și în situația în care adunarea creditorilor ori creditorul ce deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor decide că se impune promovarea recursului împotriva sentinței de respingere a cererii de angajare a răspunderii. În speță, titularul cererii de atragere a răspunderii, Direcția Generală a Finanțelor Publice București a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, astfel că excepția lipsei calității procesuale active a lichidatorului judiciar este întemeiată și va fi admisă, cu consecința respingerii recursului ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate.
Cât privește recursul formulat de recurenta DRG FP a Municipiului București, Curtea reține următoarele:
Analizând actele dosarului, precum și hotărârea atacată, în raport de motivul de recurs invocat, Curtea reține următoarele:
Răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art.38 din Legea nr.85/2006 este aceea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care rezultă din art.998-999 C.civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa).
Faptele enumerate în dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Recurenta susține aplicarea dispozițiilor art.138 lit. d) din Legea nr.85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză.
Potrivit art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin aceea că: au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, recurenta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către intimat a faptei reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre aceasta și ajungerea societății în stare de insolvență.
Trebuie subliniat că fapta concretă imputată intimatei -managementul defectuos - nu constituie, în opinia legiuitorului, o faptă ilicită, nefiind inclus printre faptele enumerate de art.138 alin.1 lit. a-g din legea nr.85/2006 care pot determina aducerea unei societăți comerciale în stare de insolvență.
Nici o probă administrată nu relevă legătura de cauzalitate între fapta imputată și ajungerea societății în stare de insolvență.
Simplele aserțiuni ale recurentei nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților (recurentei reclamante) le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art.1169 Cod civil, iar invocarea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimatei săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.d) din legea nr.85/2006 Curtea constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ce urmează a fi menținută, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 c.p.c. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentului C.I.I. Barbuleasa I., lichidator și în consecinta:
Respinge recursul declarat de recurentul C.I.I. Barbuleasa I. Lichidator, ca fiind formulat de o persoană fara calitate procesuala.
Respinge recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.9087 din 04.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata R. M. F., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 24.04.2014
Președinte, Judecător, Judecător,
I. P. A. M. G. A. A.
Grefier,
L. E. A.
Red.Jud.I.P
Nr.ex.: 2/15.05.2014
Fond: Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă
Președinte – Judecător sindic: B. A. E.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Decizia nr. 878/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
