Contestaţie. Decizia nr. 1644/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 1644/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 39551/3/2012/a3

Dosar nr._ (Număr intern 1114/2014)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1644/2014

Ședința publică de la 30 septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. G. I.

Judecător M. P.

Judecător P. P.

Grefier E.-R. L.

**********

Pe rol judecarea recursului formulat de debitoarea contestatoare . SRL prin administrator special TOPALA IURII împotriva sentinței civile nr._/26.11.2013, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._, având ca obiect contestație la tabelul preliminar de creanțe, în contradictoriu cu intimatul administrator judiciar C. D. V. și intimata creditoare C. F. SERVICES POLAND SP.ZOO PRIN SUCURSALA ROMÂNIA IFN SA.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta prin avocat A. N., cu împuternicire avocațială depusă la fila 30 din dosar, lipsind intimații.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și împrejurarea că la dosarul cauzei s-au depus înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior în două exemplare.

Având cuvântul pe alte cereri, apărătorul recurentei debitoare contestatoare susține că nu mai are alte cereri de formulat și nici probe de administrat.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții în susținerea recursului.

Recurenta debitoare contestatoare, prin avocat, expune oral motivele invocate în scris și depuse la dosar, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, admiterea contestației împotriva tabelului preliminar de creanțe astfel cum a formulat-o și reducerea creanței creditoarei la suma de 168.382,12 lei, diferența solicitată nefiind probată, justificată și datorată, conform înscrisurilor depuse la dosar.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16.01.2013 pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a Comercială contestatorul Iurii T., administrator special al . SRL, în contradictoriu cu intimatul C. F. Services Poland SP.ZOO a formulat contestație împotriva tabelului preliminar al obligațiilor debitorului . SRL întocmit de C. D. V. în calitate de administrator judiciar al debitorului, solicitând reducerea creanței cu care a fost înscrisă creditoarea în tabelul preliminar al creanțelor de la 930.679,72 lei la 168.382,12 lei.

Tribunalul București – Secția a VII a Civilă prin sentința civilă nr._/26.11.2013 a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestator.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut că potrivit art. 1066 cod civil "clauza penala este aceea prin care o persoana, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i".

De asemenea, prevederile art. 1073 Cod civil potrivit căruia "creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare", coroborat cu dispozițiile art. 1069 Cod civil potrivit căruia "clauza penala este o compensație a daunelor-interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale".

Având în vedere toate aceste texte legale imperative care impun în sarcina debitoarei obligația de a plăti despăgubiri în cazul în care nu își executa obligațiile asumate, și ținând cont de faptul ca rolul clauzei penale este, pe de-o parte de a garanta executarea obligațiilor asumate de debitor, iar pe de alta parte de a sancționa debitorul în cazul în care acesta nu își executa obligațiile contractuale, s-a apreciat ca sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru ca debitoarea să fie obligată la plata daunelor interese calculate potrivit clauzei penale inserate de părți în contract.

Clauza penală reprezintă un mijloc de prestabilire a răspunderii civile care ar interveni pentru nerespectarea unei obligații contractuale, și are, totodată, drept scop să înlăture dificultățile de apreciere cu privire la evaluarea prejudiciului cauzat de neexecutarea obligațiilor contractuale.

Întrucât clauza penală este o convenție accesorie și conexă la un contract, executarea acesteia nu se va produce decât în mod subsidiar, anume atunci când obligația principala nu a fost executata corespunzător în natura. Prin urmare, obligația principala apare ca o obligație pura și simpla, în timp ce obligația accesorie (clauza penala) apare ca o obligație afectata de o modalitate, o obligație sub condiție suspensivă.

Prin urmare, având în vedere că valoarea daunelor interese s-a stabilit încă de la data încheierii contractului de leasing, acestea având un caracter cert și lichid, consecința directă și imediată a neexecutării obligațiilor de plata asumate de debitoare este aceea a activării clauzei penale - sumele solicitate cu titlu de daune interese devenind și scadente.

De asemenea, s-a reținut că intimatul a depus și încheierea Judecătoriei Sector 3 București din data de 07.06.2012, prin care s-a încuviințat executarea silită a debitoarei în temeiul titlurilor executorii reprezentate de contractele de leasing financiar nr FL/RB -_ și FL/RB-_ din data de 23.03.2009 către creditorul C. F. Services Poland SP.ZOO.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea . SRL prin administrator special Topala Iurii, prin care solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate pentru nelegalitate și netemeinicie și, prin urmare, admiterea contestației împotriva Tabelului Preliminar al Creanțelor publicat in BPI la data de 09.01.2013 și, pe cale de consecința, reducerea creanței creditoarei de la 930.679,72 lei la 168.382,12 lei, întrucât, pe de-o parte, diferența de 762.297,60 lei a fost calculata de creditoare în mod abuziv, nefiind probată, justificată și datorată, iar pe de alta parte, clauza contractuală invocată în acest sens este nulă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului său, a arătat că sentința recurată este nelegală și netemeinică întrucât, pe de-o parte, aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină iar instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecații, a pronunțat o hotărâre încălcând și aplicând greșit legea, iar pe de altă parte, hotărârea este netemeinică.

Instanța nu a răspuns tuturor motivelor sale de contestare, neexistând o analiză a acestora. Practic, nu se regăsesc în considerente motivele pentru care instanța a înlăturat apărările sale. Instanța s-a limitat, în principiu, la a face aprecieri asupra modului de funcționare al clauzei penale, neînțelegând să răspundă argumentelor sale, dezvoltate pe larg în cele peste 20 de pagini, prin care arata de ce nu poate fi vorba în cauza de o clauza penala operanta. În plus, instanța nu analizează nici restul motivelor sale de contestare, și a accentuat aici motivul fundamental al faptului că, deși i se solicita de către creditoare plata tuturor ratelor până la finalul perioadei contractuale, totalul ratelor nefacturate pentru ambele contracte de leasing este doar de 74.063,26 euro la cursul de 4,3081 lei/1 euro din data rezilierii, ceea ce înseamnă 319.071,93 lei reprezentând capital nefacturat pe ambele contracte - rate de după data rezilierii; deci, cu mult mai puțin față de cei 762.297,60 lei, cât consideră creditoarea că ar fi capitalul nefacturat din totalul creanței sale de 930.679,72.

A mai arătat contestatoarea că creanța Caterpillar trebuie redusă la 168.382,12 lei, aceasta fiind singura datorie justificată către această creditoare.

Într-o operațiune de interpretare a unui contract trebuie să cercetam, pentru o justa deslușire a scopului urmărit de părți atunci când au edictat clauza analizată, care este rațiunea din spatele normei contractuale, ce au urmărit părțile să protejeze sau să reglementeze atunci când au inserat-o.

Din punctul său de vedere, clauza de la art. 13.3 (iv) are scopul de a-l proteja pe finanțator într-o cu totul alta situație decât cea din speță, respectiv atunci când rezilierea contractului și, foarte important, recuperarea bunurilor se produc cu suficient de mult timp înainte (după o apreciere rezonabila, de la caz la caz, neputându-se stabili a priori un interval de timp suficient) de finalizarea naturala a perioadei contractuale.

În speță, bunurile au fost recuperate la finalul perioadei contractuale, respectiv chiar în luna în care, în mod normal, dacă acest contract nu ar fi fost reziliat, s-ar fi finalizat natural perioada contractuală, adică în martie 2012 (echipamentele fiind recuperate pe 08.03.2012). Prin urmare nu mai putem vorbi de vreun prejudiciu al finanțatorului cauzat de recuperarea bunurilor cu mult înaintea datei de finalizare a contractului, pentru ca acesta să justifice și aplicabilitatea clauzei de la art. 13.3 (iv) și să aibă dreptul la încasarea ratelor aferente perioadei dintre momentul rezilierii (respectiv 22.09.2011) și momentul recuperării bunurilor (08.03.2012).

Creanța în cuantum de 762.297,6 lei este aferenta, însă, ratelor nefacturate de după momentul rezilierii și până la sfârșitul perioadei contractuale și, deci, în condițiile explicitate în precedentul paragraf, perceperea ei nu poate fi justificata în temeiul art. 13.3 (iv) din contract.

Prejudiciul reclamat de creditoare nu este stabilit anticipat printr-o clauză penală ci trebuie dovedit și probat corespunzător de aceasta, neputând fi echivalat ratelor de leasing de până la finalul contractului, deoarece nicăieri în cuprinsul acestuia nu există o prevedere care să-i dea dreptul creditoarei să facă o asemenea evaluare. Iar costurile suplimentare suferite de creditoare cu prilejul recuperării bunurilor sunt acoperite, ele regăsindu-se în partea necontestată a creanței înscrise la masa credală, în cuantum de 168.382,12 lei.

Mai mult, atât timp cât creditoarea și-a recuperat bunurile, prejudiciul se diminuează cu valoarea acestora apreciată la momentul recuperării, chiar dacă, așa cum susține creditoarea în întâmpinare, bunurile nu erau proprietatea utilizatorului, întrucât raporturile juridice pe care le creează contractul de leasing nu pot fi asimilate, sub nicio formă, chiar dacă există asemănări, cu cele dintr-un contract de locațiune.

Din interpretarea coroborată a art. 8 și art. 15 din O.G. 51/1997 rezultă că este titlu executoriu contractul de leasing în privința ratelor de leasing restante de până la momentul restituirii bunurilor.

Cu toate acestea, norma juridică trebuie interpretată și în spiritul său, iară nu doar în litera sa. Regulile legale ale interpretării contractelor ( art. 977 - 985 Cod Civil) impun o asemenea concluzie.

Astfel, chiar și în lumina unei clauze contractuale ce ar permite declararea anticipată a scadenței ratelor până la finalul perioadei contractuale/momentul recuperării bunurilor și le-ar considera pe acestea datorate cu titlu de daune interese pentru nerespectarea obligațiilor contractuale, tot ar trebuie ca aceasta prevedere să îmbrace forma unei clauze penale, ceea ce nu se întâmpla în cazul de față, unde prevederile clauzei 13.3 (i) condiționează reținerea sumelor de existenta unor pagube și cheltuieli suplimentare cauzate de încălcarea contractului de către utilizator, și tocmai de aceea se poate afirma că nu evaluează anticipat prejudiciul, că nu stabilește ca simpla încălcare a clauzelor contractuale generează per se o incidența a vreunei evaluări anticipate a întinderii acestui prejudiciu, cum ar fi în cazul unei clauze penale, ci, din cum este formulat textul, reiese doar ca finanțatorul are dreptul să-și îndestuleze eventualele pagube prin declararea ca datorat și plătibil a întregului sold debitor. Consecința este că prejudiciul trebuie probat și evaluat pentru a se putea, mai apoi, ca finanțatorul să considere că și pentru aceste sume contractul este titlu executoriu iar utilizatorul este dator a le plăti.

Nici un astfel de prejudiciu nu a fost reclamat de creditoare, cu atât mai puțin probat, pentru suma contestată. Toate costurile suplimentare învederate de Caterpillar sunt acoperite de partea necontestata din creanța cu care aceasta s-a înscris la masa credala.

Este fundamental, însă, să se rețină că pe data de 23.03.2009 . SRL a încheiat cu creditoarea două contracte de leasing având drept obiect un încărcător de pneuri și un excavator pe senile Caterpillar și că față de costurile de achiziție ale acestora, valoarea ratelor și numărul ratelor achitate reiese că totalul ratelor nefacturate pentru ambele contracte de leasing este de 74.063,26 euro la cursul de 4,3081 lei/euro din data rezilierii, ceea ce înseamnă 319.071,93 lei reprezentând capital nefacturat pe ambele contracte - rate de după data rezilierii.

Acestea fiind spuse, a susținut recurenta că nu se poate explica cum s-a ajuns de la acești 319.071,93 lei la fabuloasa sumă de 762.297,60 reprezentând capital nefacturat, întrucât, evident, pentru capitalul nefacturat nu exista facturi, cum nu exista facturi nici pentru eventualele penalități aferente acestuia.

S-a mai menționat că nu exista o obligație a utilizatorului decurgând din lege de a plăti pe lângă sumele mai sus precizate și toate celelalte rate de leasing ramase de achitat, precum și valoarea reziduala; plata ratelor de leasing ce ar fi datorate în continuare, după reziliere, precum și a valorii reziduale, reprezintă în fapt o sarcina evident excesiva impusa utilizatorului, ajungându-se la situația în care este mai profitabil pentru finanțator să nu fie executat contractul decât să fie executat, deoarece astfel ar obține pe lângă bunurile contractate și plata ratelor de leasing și valoarea reziduala.

O astfel de clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu debitoarea este abuziva, întrucât, prin ea însăși, creează în detrimentul debitoarei și contrar cerințelor bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Prin urmare, recurenta a arătat că solicită constatarea nulității clauzelor contractuale referitoare la datorarea de către debitoare a daunelor interese din cadrul Condițiilor Generale din Contract și/sau, înlăturarea din tabelul preliminar de creanțe a sumei de 762.297,60 lei.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate de recurentă și față de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul nu este fondat și în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. îl va respinge.

În primul rând, în ceea ce privește susținerile recurentei în sensul că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și că instanța nu ar fi răspuns tuturor motivelor din contestație, critici care se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ. (neindicat însă în mod expres de către recurentă), Curtea apreciază că acestea nu sunt fondate.

Se are în vedere, din lecturarea considerentelor sentinței recurate, că aceasta respectă exigențele impuse de art. 261 pct. 5 C.proc.civ., întrucât cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în sensul că motivele din contestație prin care se neagă obligația de plată a capitalului nefacturat sunt neîntemeiate.

Astfel, judecătorul sindic a făcut referire la principiul forței obligatorii a contractului, ce derivă din art. 969 Cod civil 1864, la caracterul imperativ al normelor de la art. 1073 și 1066 și urm. Cod civil și, față de caracterul accesoriu al clauzei penale și constatând că obligația principală nu a fost executată corespunzător, a apreciat că societatea debitoare are obligația de plată a daunelor interese stabilite convențional, daune reprezentând c/val capitalului nefacturat.

De asemenea, Curtea apreciază că nici motivele de recurs prin care se invocă de către recurent netemeinicia sentinței ori că instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, ar fi pronunțat o hotărâre încălcând și aplicând greșit legea (critici ce se subsumează motivului de recurs de la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.), nu sunt fondate.

Se constată că la art. 13.3 din cele două contracte de leasing, părțile au stabilit, pentru apariția unui caz de neexecutare a contractului, că locatorul are o . drepturi, printre care cel de la lit. (i) – să declare imediat datorat și plătibil integral întregul sold debitor pentru fiecare echipament și să recupereze orice pagube și cheltuieli suplimentare; (iii) să ceară utilizatorului să returneze fiecare echipament; (iv) să primească și să rețină plata tuturor sumelor datorate în temeiul contractului până la și incluzând data la care echipamentul se restituie locatorului.

Curtea apreciază că în mod nefondat se susține de către recurentă că prevederile contractuale au fost interpretate în mod greșit de prima instanță și că în realitate clauza de la art. 13.3 (iv) are în vedere situația în care rezilierea contractului și recuperarea bunurilor se produc cu suficient de mult timp înainte de împlinirea termenului contractual, astfel că în speță, față de faptul că echipamentele au fost recuperate chiar la finalul perioadei contractuale - în martie 2012 – nu se mai poate vorbi de un prejudiciu al finanțatorului care să justifice și aplicarea clauzei de la art. 13.3 (iv) și dreptul la încasarea sumelor reprezentând c/val ratelor dintre momentul rezilierii și cel al recuperării bunurilor.

Se are în vedere aici că din modul de redactare a art. 13.3 reiese că acesta conferă locatorului (în speță intimatei creditoare) toate drepturile conferite de acesta pentru situația apariției unui caz de neexecutare, acestea nefiind alternative; cu alte cuvinte, locatorul poate solicita debitorului simultan, în virtutea principiului forței obligatorii a contractului și față de prevederile art. 969-970 și 1073 Codul civil 1864 să își execute toate obligațiile asumate (bineînțeles în situația în care sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale).

Mai mult, se constată că părțile nu au făcut nici cea mai minimă referire cu privire la faptul că unul sau altul dintre drepturile locatorului sunt influențate în vreun fel de faptul că până la împlinirea termenului contractual este un interval mai scurt sau mai lung de timp, reieșind că în mod artificial încearcă să se acrediteze de către recurentă ideea că, față de faptul că recuperarea bunurilor s-a produs în aceeași lună în care s-ar fi finalizat și contractele intimata creditoare nu poate invoca și drepturile conferite de art. 13.3 (iv) și cele de la art. 13.3 (i).

De altfel, nici nu este relevantă aici data predării bunurilor către locator, față de faptul că, astfel cum se susține de către intimată și recurenta nu a combătut, debitoarea nu a mai achitat ratele de leasing de la o dată mult anterioară, respectiv din luna iunie 2011.

Pe de altă parte, cât privește susținerea că creanța de 762.297,60 lei reprezentând rate nefacturate nu se justifică în temeiul art. 13.3 (iv) din contracte, aceasta este vădit nefondată, câtă vreme, după cum se poate constata chiar din declarația de creanță, aceasta a fost solicitată de către creditoare în temeiul art. 13.3 (i).

Într-adevăr, această prevedere contractuală dă posibilitatea locatorului să declare imediat datorat și plătibil întregul sold debitor, deci toate ratele de leasing (se are în vedere aici și faptul că potrivit art. 5.1.6 din contract utilizatorul – societatea debitoare – avea obligația de plată a acestora).

Or, față de faptul că părțile au prevăzut pentru situația apariției unui caz de neexecutare o clauză penală prin care au evaluat anticipat prejudiciul produs ca urmare a neexecutării contractelor, date fiind și prevederile art. 1066 și urm. Cod civil 1864 reiese că în mod corect prima instanță a apreciat că societatea debitoare datorează daunele-interese reprezentând capitalul nefacturat.

Nu se poate reține, astfel cum invocă recurenta, că prejudiciul trebuie dovedit și probat corespunzător de către creditoare, câtă vreme rolul clauzei penale este chiar acesta – de a determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutare, executare cu întârziere sau necorespunzătoare din partea debitorului.

De asemenea, faptul că prin recuperarea bunurilor prejudiciul s-ar fi diminuat cu valoarea acestora, astfel cum susține recurenta, nu poate fi reținut, deoarece, astfel cum s-a arătat mai sus, creditorul beneficiază de totalitatea drepturilor conferite de art. 13.3, având deci dreptul și la recuperarea bunurilor, și cel de a beneficia de c/val capitalului nefacturat.

Cât privește susținerile că, din interpretarea art. 8 și 15 din OG 51/1997 reiese caracterul executoriu al contractului de leasing doar în privința ratelor restante până la momentul restituirii bunurilor, acestea nu sunt relevante, față de faptul că pentru a se înscrie la masa credală creditorul nu este obligat să facă dovada unor titluri executorii, ci doar a unei creanțe certe, lichide și exigibile – condiții care în cauză sunt îndeplinite.

Referitor la criticile din recurs prin care se susține că modul de calcul al capitalului nefacturat este greșit, în realitate acesta fiind de 319.071,93 lei sau că clauzele contractuale nu au fost negociate direct cu debitoarea, astfel că au caracter abuziv și sunt lovite de nulitate, Curtea constată că aceste chestiuni au fost invocate pentru prima dată în recurs și se tinde de către recurenta contestatoare la modificarea cauzei contestației, ceea ce nu poate fi primit, față de prevederile art. 316 rap. la art. 294 alin. 1 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de debitoarea contestatoare . SRL prin administrator special TOPALA IURII împotriva sentinței civile nr._/26.11.2013, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._, având ca obiect contestație la tabelul preliminar de creanțe, în contradictoriu cu intimatul administrator judiciar C. D. V. și intimata creditoare C. F. SERVICES POLAND SP.ZOO PRIN SUCURSALA ROMÂNIA IFN SA, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 30 septembrie 2014.

Președinte,

C. G. I.

Judecător,

M. P.

Judecător,

P. P.

Grefier,

E.-R. L.

Red. Jud. C.G.I.

Tehnoredactat: C.G.I.

2 ex./12.11.2014

Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă

Jud. sindic: L. D. G.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie. Decizia nr. 1644/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI