Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 59/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 59/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-01-2014 în dosarul nr. 2225/93/2012/a2
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 59
Ședința publică de la 09.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. A.
JUDECĂTOR – I. P.
JUDECĂTOR – A. M. G.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 806 din 02.04.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul N. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Având în vedere faptul că recurenta prin cererea de recurs a solicitat judecata în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată în data de 21.01.2013, în dosarul nr._ 12/a1, la Tribunalul Ilfov - Secția Civilă, în legătură cu dosarul nr._ 12 al aceleiași instanțe având ca obiect procedura insolvenței derulată față de debitorul ., reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Ilfov, creditor majoritar, a chemat în judecată pârâtul N. M., administratorul statutar al debitorului, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art.138 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.85/2006 să se dispună atragerea răspunderii personale patrimoniale a acestuia pentru pasivul debitorului.
Prin sentința civilă nr.806 pronunțată la 24.04.2013 de către Tribunalul Ilfov - Secția Civilă, prin judecătorul-sindic, în dosarul nr._ s-a respins cererea de atragere a răspunderii pârâtului, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință civilă tribunalul a reținut că prin dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 se instituie o răspundere civilă delictuală față de creditori a persoanelor care au determinat incapacitatea debitorului ajuns în insolvență de a-și plăti datoriile sale certe și exigibile. Prin urmare, între prejudiciul creat creditorilor, constând în imposibilitatea de a-și satisface integral creanțele, și faptele ilicite enumerate limitative de lege, săvârșite de organele de conducere / supraveghere ale debitorului (având calitatea de pârâți), există o legătură de cauzalitate mediată (indirectă), în sensul că pârâții i-au prejudiciat pe creditori în mod indirect, respectiv: i) prin săvârșirea faptelor ilicite precizate de lege, au cauzat starea de insolvență a debitorului, caracterizată prin lipsa ori insuficiența lichidităților; și ii) prin ajungerea debitorului în stare de insolvență au cauzat și incapacitatea acestuia de a-și plăti creditorii.
Condițiile cumulative ale angajării răspunderii persoanelor care au cauzat insolvența, sunt următoarele, potrivit dreptului comun (art.998-999 C.civ.) și dispozițiilor speciale din legea insolvenței, anterior menționate:
- existența unui prejudiciu constând în imposibilitatea creditorilor de recuperare integrală a creanțelor, ca urmare a lipsei ori insuficienței din averea debitorului insolvent a disponibilităților bănești; acest prejudiciu este egal cu pasivul debitorului (valoarea totală a masei credale, așa cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanțelor);
- săvârșirea de către persoanele arătate, a uneia sau mai multor fapte ilicite dintre cele enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006;
- existența unei legături de cauzalitate între fapta/faptele ilicite săvârșite și starea de insolvență; dovada acestui element înseamnă implicit și dovada raportului cauzal între aceste fapte ilicite și prejudiciul creat creditorilor;
- fapta ilicită să fi fost săvârșită cu intenție, ca forma de vinovăție, toate faptele ilicite prevăzute de lege fiind calificate de scopul fraudulos al cauzării stării de insolvență.
Consecința antrenării răspunderii persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prezentate, este aceea că ele vor putea fi obligate să suporte o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență.
Răspunderea acestor persoane este subsidiară, în sensul că doar în ipoteza în care, în cadrul procedurii insolvenței, fie prin intermediul reorganizării judiciare, fie prin valorificări (lichidări) de bunuri ale debitorului în cadrul falimentului, nu s-a reușit plata integrală a pasivului, atunci se poate dispune obligarea pârâților la plata în întregime ori a unei părți din pasivul rămas neachitat.
Întrucât răspunderea patrimonială reglementată de dispozițiile speciale ale Legii nr.85/2006, derogatorii de la dispozițiile art.73 din Legea nr.31/1990, este o răspundere civilă de natură delictuală față de creditori, și nu contractuală ori delictuală față de debitorul persoană juridică, nu este prezumată existența nici uneia din condițiile răspunderii în discuție, iar dovada îndeplinirii acestor condiții este, conform art.1169 C.civ., în sarcina probatorie a participantului la procedură care, promovând cererea de atragere a răspunderii (administratorul judiciar/lichidatorul, președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor, ori, după caz, creditorul majoritar), are poziția procesuală de reclamant
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că reclamantul creditor DGFP Ilfov susține că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată de către pârât în calitate de administrator social al debitoarei, prin săvârșirea de aceasta a faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit.c și d) din Legea nr.85/2006, și anume a faptelor de a ține o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile și de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea, precum și de a continua o activitate care ducea în mod vădit la încetare de plăți.
În privința faptelor de a ține o contabilitate fictivă și de a face să dispară contabilitatea societății, instanța constată că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația procesuală, potrivit art.1169 C.civ., de a dovedi actele și operațiunile materiale ce ar fi fost săvârșite de pârâți și care s-ar încadra în conținutul fapte ilicite a ținerii unei contabilități fictive și nici actele materiale prin care pârâții ar fi distrus ori ascuns contabilitatea societății debitoare.
În privința faptei de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea (art.138 alin.1 lit.d teza III din lege), instanța constată că reclamantul nu precizează și nu dovedește care a fost mecanismul cauzal prin care omisiunea imputată pârâților ar fi condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
În acest sens, nu s-a probat că pârâtul, în timpul mandatului său de administrator, ar fi săvârșit fapte conexe ori favorizate de neținerea contabilității, precum ascunderea ori deturnarea unei părți din activele societății, însușirea de fonduri bănești, neînregistrarea unor încasări de creanțe etc., care să demonstreze caracterul fraudulos al faptei de a nu fi ținut contabilitatea conform legislației în materie și intențiile pârâtei de a-i prejudicia pe creditori. Reclamantul se limitează la supoziții nedovedite privind urmărirea de pârât a unor scopuri frauduloase, care însă nu suplinesc obligația sa procesuală de a dovedi relația de cauzalitate între neținerea contabilității societății și starea de insolvență a acesteia.
Simplul fapt că pârâta nu a predat actele contabile nu prezumă că nu ar fi ținut contabilitatea societății la care a îndeplinit funcția de administrator și lipsa dovezii că existenței legăturii de cauzalitate dintre această faptă și apariția stării de insolvență a societății, nu este de natură, prin ea însăși, să conducă la antrenarea răspunderii patrimoniale conform art.138 alin.1 din lege.
În ce privește fapta de a continua o activitate care ducea în mod vădit la încetare de plăți invocată de creditoarea DGFP nu se indică în ce a constat această continuare de activitate astfel că susținerea este neîntemeiată. De altfel faptele despre care face vorbire creditorul se încadrează în cazul prevăzut de art. 138 lit. d deja analizat de instanță.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Ilfov, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii pârâtului.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, în raport cu prevederile art.304 pct.9 și 3041 Cod procedură civilă, că sentința atacată este netemeinică și nelegală, tribunalul apreciind în mod greșit că reclamanta nu a probat îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii pârâtului.
În cauză sunt incidente dispozițiile art.138 alin.1 lit.c) din Legea nr.85/2006. Administratorului pârât îi revenea, conform art.27 din aceeași lege, obligația legală de a solicita în numele societății debitoare deschiderea procedurii insolvenței, iar nu de a dispune în interes personal continuarea activității care ducea societatea la încetare de plăți.
De asemenea, sunt incidente și dispozițiile art.138 alin lit.d) din Legea nr.85/2006 în raport cu nedepunerea de către societate a bilanțurilor contabile pentru anii 2006-2011 și a documentelor contabile prevăzute de art.28 din legea menționată, deși obligația în acest sens revenea administratorului pârât conform dispozițiilor Legii nr.82/1991 și Legii nr.31/1990.
Tribunalul a apreciat greșit și că nu s-a stabilit legătura de cauzalitate dintre faptele săvârșite de pârât și starea de insolvență în care a ajuns debitoarea, deși reclamanta a indicat sub acest aspect dezinteresul manifestat de pârât în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății debitoare.
Față de acestea, analizând actele dosarului Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, pentru atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului, trebuie să se probeze de către reclamant îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor legale referitoare la săvârșirea de către pârât cel puțin a uneia dintre faptele ilicite enumerate în mod expres și limitativ prin art.138 alin.1 lit.a)-g) din legea menționată, la prejudiciul specific produs prin faptă în cazul procedurii insolvenței, la raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și la vinovăția pârâtului.
Recurenta nu a fost în măsură să susțină în mod obiectiv și să probeze în mod concludent săvârșirea de către pârât a faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit.c), d) din Legea nr.85/2006, pretinse în sarcina acestuia.
Astfel, simpla nedepunere a documentelor contabile la organul fiscal sau la dosarul de procedură a insolvenței, nu echivalează în mod obligatoriu cu neținerea contabilității în conformitate cu legea sau determinarea dispariției documentelor contabile.
De asemenea, obligația legală de a solicita deschiderea procedurii insolvenței, iar nu de continuare a activității de natură să conducă la încetarea de plăți, intervine de fapt după apariția stării de insolvență, iar în această ipoteză este exclusă relația de la cauză la efect între faptă și starea de insolvență pentru a se reține îndeplinirea condiției specifice de atragere a răspunderii pentru pasivul debitorului.
Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul generat trebuie probat în mod obiectiv, ca în cazul răspunderii civile delictuale, astfel că susținerea recurentei în sensul că printr-un astfel de raport s-ar înțelege dezinteresul pârâtului administrator pentru funcționarea normală și legală a societății, este nerelevantă și, de altfel, și eronată.
În consecință, având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov, împotriva sentinței civile nr.806 din 02.04.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul N. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.01.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. AVRAMIULIA P. A. M. G.
Grefier,
L. E. A.
Red.Jud.A.A.
Tehnored.F.L.
7.02.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul Ilfov - Secția Civilă
Președinte: R. N.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
