Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 158/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 158/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 410/3/2013
Dosar nr._ (Număr intern 3079/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 158/2014
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E.-S. R.
Judecător P. P.
Judecător C. G. I.
Grefier E.-R. L.
*****************
Pe rol judecarea recursului formulat de creditoarea V. C.-M., în calitate de președinte al comitetului creditorilor, împotriva sentinței civile nr.4542/30.04.2013, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect cerere de înlocuire a administratorului judiciar în procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată, în contradictoriu cu intimatul E. I. SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei ..
Dezbaterile în recurs au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 14.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în baza art.260 Cod procedură civilă și pentru a da posibilitate părților să depună note sau concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 21.01.2014, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin sentința civilă nr.4542 din 30.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei V. C. M. și s-a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a administratorului judiciar al debitoarei formulată de comitetul creditorilor prin președinte V. C. M..
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul-sindic a reținut, sub aspectul excepției lipsei calității procesuale active a contestatoarei, că aceasta avea la data soluționării cauzei calitatea de președinte al comitetului creditorilor, astfel că avea și calitate procesuală de a solicita înlocuirea administratorului judiciar E. I. SPRL pentru motive temeinice, conform art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Pe fondul cererii de înlocuire a administratorului judiciar al debitoarei ., judecătorul-sindic a reținut că motivele de înlocuire invocate, conform art.22 alin.2 din legea nr.85/2006, de către comitetul creditorilor, prin președinte V. C. M., sunt neîntemeiate și nu justifică înlocuirea practicianului E. I. SPRL din calitatea de administrator judiciar al debitoarei ..
Instanța a constatat că motivele de înlocuire invocate rezultă din modul pretins necorespunzător și contrar legii în care fostul administrator judiciar ASSISTANCE INSOLV SPRL (a cărui poziție a fost preluată de E. I. SPRL, potrivit încheierii de ședință din 23.10.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2011, ca urmare a fuziunii celor două societății prin absorbția ASSISTANCE INSOLV SPRL) și-a îndeplinit atribuțiile legale în procedură.
Cu privire la direcționarea cu rea-credință a procedurii în sensul intrării debitoarei în faliment, instanța a reținut că, în mod argumentat și în baza analizei actelor contabile a societății, administratorul judiciar ASSISTANCE INSOLV SPRL a arătat în raportul privind cauzele și împrejurările apariției stării de insolvență că debitoarea a avut o situație economică precară în ultimii trei ani anteriori deschiderii procedurii și că nu există premise intrinseci pentru reorganizarea sa judiciară, neexistând nicio sursă certă de finanțarea pentru susținerea activității comerciale a societății.
Pe de altă parte, debitoarea fusese decăzută din dreptul de a propune un plan de reorganizare, ca urmare a respingerii contestațiilor formulate la cererile introductive ale creditorilor, și niciunul din creditorii înscriși la masa credală nu a propus un plan de reorganizare în termenul prevăzut de art.94 alin.1 din lege.
Prin urmare, propunerea privind deschiderea procedurii de faliment făcută de administrator judiciar adunării creditorilor din 27.09.2012 a fost legală și temeinică.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că exprimarea de administratorul judiciar, în raportul întocmit conform art.59 alin.1 rap. la art.20 alin.1 lit.b) din lege, a unei opinii cu privire la posibilitatea reorganizării judiciare a debitorului, întemeiate pe o analiză financiar-contabilă pertinentă a situației debitorului, în sensul imposibilității obiective de reorganizare, nu poate constitui un motiv temeinic de înlocuire a acelui administrator judiciar, așa cum greșit a susținut creditoarea V. C. M..
În privința calității d-lui P. A. de reprezentant al practicianului ASSISTANCE INSOLV SPRL, instanța a reținut că s-a pronunțat asupra acestei chestiuni litigioase prin încheierea de ședință din 29.01.2013, prin care a respins excepția lipsei calității de reprezentant al practicianului P. A. pentru considerentele arătate în acea încheiere. Întrucât a rămas irevocabilă prin nerecurare, încheierea menționată a intrat în puterea lucrului judecat, fiind incidentă în cauză prezumția absolută a lucrului judecată în privința acestei chestiuni, conform art.1200 pct. 4 rap. la art. 1202 alin.2 C.civ. 1864, ceea ce înseamnă că practicianul P. A. a avut dreptul de a acționa în procedură ca reprezentant al administratorului judiciar ASSISTANCE INSOLV SPRL, contrar susținerii eronate a creditoarei.
În privința motivului potrivit căruia ASSISTANCE INSOLV SPRL ar fi dispus luarea unor măsuri după data radierii sale din Tabloul UNPIR, acționând în acea perioadă fără a fi avut capacitate de folosință, instanța a constatat că motivul invocat nu se referă la practicianul E. I. SPRL, a cărui înlocuire a fost solicitată prin cererea de față, și nu poate fi reținută în sarcina acestui practician ca o abatere profesională, deoarece eventuala lipsă de capacitate de folosință invocată privește strict pe ASSISTANCE INSOLV SPRL, în calitatea sa de societate de practicieni în insolvență care a îndeplinit actele de procedură menționate. Prin urmare, raportat la obiectul cererii, și anume înlocuirea administratorului judiciar E. I. SPRL, acest motiv nu este pertinent și nu prezintă relevanță în cauză. Aspectul privind capacitatea de folosință a societății ASSISTANCE INSOLV SPRL este un element intrinsec, de natură subiectivă, referitor strict la această societate și nu poate fi raportat ori imputat unei altei societăți de practicieni.
Sub aspectul criticilor privind vânzarea în procedura de observație a singurelor active ale societății, respectiv a celor două autorizații (licențe) de funcționare a două farmacii din București, instanța a constatat că ASSISTANCE INSOLV SPRL a avut acordul creditorilor, potrivit hotărârii Adunării creditorilor din 27.09.2012, rămasă valabilă prin respingerea contestației formulate împotriva acesteia, de a proceda la valorificarea autorizațiilor în condițiile în care în mod obiectiv debitoarea nu mai avea nicio șansă de reorganizare, iar valorificarea autorizațiilor în cadrul procedurii de faliment ar fi fost imposibilă deoarece deschiderea falimentului față de debitoare ar echivala cu anularea de drept a celor două autorizații și pierderea ireversibilă a întregii lor valori patrimoniale. Prin urmare, nu se poate reține că măsura propusă și pusă în aplicare de ASSISTANCE INSOLV SPRL ar fi fost nelegală ori contrară intereselor creditorilor, care sunt cei mai îndreptățiți să decidă asupra soartei procedurii și asupra bunurilor debitorului.
În concluzie, instanța a apreciat că fostul administrator judiciar ASSISTANCE INSOLV SPRL și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile legale stabilite de art.20 din lege, neexistând nici un motiv temeinic, în sensul art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006, pentru înlocuirea din funcție a actualului administrator judiciar ce a preluat actele de procedură îndeplinite de ASSISTANCE INSOLV SPRL, sens în care a respins ca neîntemeiată cererea analizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, creditoarea V. C. M. în calitate de președinte al Comitetului creditorilor, acesta fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V-a Civilă sub același număr unic_ .
În motivarea recursului, legal timbrat, recurenta a arătat că a solicitat înlocuirea administratorului judiciar deoarece acesta s-a opus în permanență reorganizării judiciare a societății debitoare . și nu a dorit să propună reorganizarea societății în baza unui plan, aspect ce rezultă din toate actele de procedură efectuate de acesta și depuse la dosar.
Astfel, deschiderea procedurii insolvenței debitoarei s-a dispus la data de 21.02.2012, iar prin raportul depus la dosar la data de 21.06.2012 administratorul judiciar desemnat (Assistance Insolv SPRL) a propus . prin procedura semnificativă. Urmare a solicitării unui creditor (.), administratorul judiciar a solicitat la data de 25.06.2012 prorogarea discutării propunerii sale de intrare a debitoarei în faliment întrucât nu au fost luate în seamă dispozițiile art.22 din legea nr.266/2008 a farmaciei, dispoziții potrivit cărora autorizația de funcționare a farmaciei este anulată de drept din momentul intrării în faliment.
Așadar, administratorul judiciar Assistance Insolv SPRL nu a avut niciodată în vedere reorganizarea debitoarei, singurul obiectiv fiind de la început falimentarea acesteia prin toate mijloacele, inclusiv prin acumularea unor datorii semnificative care nu existau la momentul deschiderii procedurii.
Recurenta a prezentat și criticat acordul în care s-a decis vânzarea celor două autorizații de funcționare a farmaciilor deținute de debitoare, susținând că singurul plan al administratorului judiciar este falimentarea debitoarei.
S-a arătat că la data de 19.12.2012 comitetul creditorilor a decis formularea cererii de înlocuire a administratorului judiciar E. Insolv SPRL în baza art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006 întrucât acesta nu dorește să propună reorganizarea societății.
În ceea ce privește sentința atacată, s-a invocat faptul că argumentele judecătorului - sindic de respingere a cererii de înlocuire a administratorului judiciar sunt netemeinice și nelegale deoarece nu au avut în vedere demersurile întreprinse de V. C. M. în calitate de creditor, de președinte al comitetului creditorilor și de administratorul special în vederea reorganizării activității debitoarei în baza unui plan, obiectiv căruia i se opune vădit administratorul judiciar actual E. Insolv SPRL.
Recurenta-președinte al comitetului creditorilor a precizat că a cesionat creanțele de la creditoarele ., . SRL, . și ., astfel că în prezent deține peste 80% din masa credală, fiind creditor majoritar, situație în care refuzul administratorului judiciar de a propune și implementa un plan de reorganizare este prejudiciabil.
S-a mai susținut că judecătorul - sindic în mod nelegal a respins cererea de înlocuire a administratorului judiciar, analizând în cuprinsul sentinței atacate alte aspecte decât cele învederate. Cum aspectele de drept respective făceau obiectul altor litigii, judecătorul-sindic s-a antepronunțat în acele cauze, devenind incompatibil să le judece, iar pe de altă parte a pronunțat o hotărâre vădit nelegală în prezentul litigiu.
Față de motivele invocate, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de înlocuire pentru motive temeinice a administratorului judiciar E. I. SPRL cu practicianul în insolvență Consulta 99 SPRL.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 și art.299 și următoarele Cod procedură civilă.
Au fost atașate cererii de recurs copiile certificate ale contractelor de cesiune de creanță încheiate de V. C. M. cu cele 4 creditoare indicate în motivele de recurs și dovezile de plată a prețurilor cesiunilor de creanță.
În cauză intimatul-administrator judiciar E. I. SPRL a formulat întâmpinare prin care s-a apărat în fapt și în drept, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a probatoriului administrat în cauză, văzând și dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
O primă categorie de critici invocată de recurenta V. C. M., președinte al comitetului creditorilor, vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate deoarece aceasta nu ar fi avut în vedere demersurile întreprinse de creditoarea V. C. M. în vederea atingerii obiectivului principal propus și anume reorganizarea activității debitoarei. Este vorba de încheierea a patru contracte de cesiune, contracte prin care creditoarea V. C. M. (ce are calitatea atât de președinte al comitetului creditorilor, cât și de administrator special) a dobândit creanțele a patru creditori înscriși în tabelul de creanțe al debitoarei și a devenit creditor majoritar cu un procent de peste 80% din masa credală.
Aceste critici sunt însă nefondate deoarece nici încheierea de către creditoarea V. C. M. a unor contracte de cesiune de creanță în perioada decembrie 2012-iunie 2013 (contracte încheiate ulterior formulării cererii de înlocuire a administratorului judiciar și chiar ulterior pronunțării hotărârii atacate) și nici obiectul propus de aceasta (reorganizarea activității debitoarei) nu constituie argumente din care să se poată reține reaua credință a administratorului judiciar și intenția vădită a acestuia de falimentare a debitoarei prin nepropunerea unui plan de reorganizare.
Din dispozițiile art.95 din Legea nr.85/2006 rezultă că reorganizarea activității debitoarei are loc atunci când există perspective de redresare în raport cu posibilitățile și specificul activității debitoarei, cu mijloacele financiare disponibile și cu cererea pieței față de oferta debitoare.
Planul de reorganizare se poate propune de administratorul judiciar în termen de 30 de zile de la data afișării tabelului definitiv de creanțe, cu condiția ca acesta să-și fi manifestat intenția de reorganizare până la votarea raportului prevăzut la art.59 alin.2.
Nerespectarea acestor termene duce la decăderea din dreptul de a depune un plan de reorganizare, conform art.94 alin.1 și 5 din legea insolvenței.
În speță, administratorul judiciar nu și-a manifestat intenția de a propune un plan de reorganizare prin raportul întocmit în baza art.59 alin. 2 din lege, raport ce a fost publicat în BPI nr._/10.08.2012. În acest raport, așa cum recunoaște și arată și recurenta, administratorul judiciar și-a exprimat opinia potrivit căreia nu există premisele unei reorganizări și a propus . falimentului.
Prin urmare, nu prezintă nici o relevanță în cauză încheierea de către recurenta V. C. M. a unor contracte de cesiune de creanță ulterior întocmirii de către administratorul judiciar a raportului în baza art.59 din legea insolvenței și exprimării opiniei în sensul că reorganizarea nu este viabilă, cu propunerea de intrare în faliment a debitoarei.
Recurenta nu a indicat nici un argument din care să rezulte că, la momentul întocmirii raportului în baza art.59 din legea insolvenței, existau premisele unei reale reorganizări iar administratorul judiciar ar fi ignorat acele posibilități și a propus . debitoarei.
Ulterior acestui moment, administratorul judiciar este decăzut din dreptul de a mai propune un plan, iar încheierea contractelor de cesiune de creanță începând cu luna decembrie 2012 nu pot fi considerate argumente legale pentru a reține în sarcina administratorului judiciar motive temeinice de înlocuire.
Indiferent de schimbarea existenței premiselor unei reorganizări ulterior votării raportului întocmit de administratorul judiciar în baza art.59 din legea insolvenței, administratorul judiciar nu mai poate propune un plan de reorganizare și nici nu-i poate fi imputată opțiunea privind reorganizarea sau nu ca urmare a schimbării ulterioare a premiselor economice.
De altfel, exprimarea unei opinii din partea administratorului judiciar cu privire la posibilitatea sau nu a reorganizării debitoarei, bazată pe o analiză financiar-contabilă, nu poate constitui niciodată un motiv temeinic pentru înlocuirea administratorului judiciar.
În ceea ce privește criticile potrivit cărora judecătorul-sindic ar fi analizat, în cuprinsul hotărârii atacate, și alte aspecte decât cele învederate de reclamantă, Curtea arată că acestea nu sunt veritabile critici împotriva soluției de neînlocuire a administratorului judiciar, motiv pentru care nu le va analiza în prezenta cauză, depășind limitele deduse judecății.
Aceeași este situația și pentru argumentele invocate de recurentă cu privire la modul în care au fost vândute cele două autorizații de funcționare pentru farmacii, chiar recurenta arătând că a formulat contestație împotriva hotărârii adunării creditorilor din data de 27.09.2012 și împotriva procesului-verbal al licitației organizate la data de 15.10.2012. Prin urmare, susținerile recurentei cu privire la modul în care au fost vândute cele două autorizații de funcționare a farmaciilor nu vor fi analizate, ele fiind în afara limitelor deduse judecății.
Curtea precizează doar că afirmația recurentei potrivit căreia administratorul judiciar a scos la licitație publică cele două autorizații de funcționare la data de 15.10.2012, cu vădită intenție de falimentare a societății debitoare, nu reprezintă un motiv temeinic pentru înlocuirea administratorului judiciar, măsura vânzării autorizației de funcționare a farmaciilor fiind ulterioară exprimării opiniei de intrare în faliment prin raportul întocmit în baza art. 59 din Legea nr.85/2006 și având consecința prevăzută de art.94 alin.5 din lege.
Prin urmare, această măsură de vânzare nu face dovada unor motive temeinice de înlocuire a administratorului judiciar, motive invocate ca fiind refuzul nejustificat, cu rea-credință de a propune un plan de reorganizare a activității debitoarei.
Având în vedere toate considerentele arătate mai sus, Curtea constată că sunt nefondate în întregime criticile formulate de recurentă, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea V. C.-M., în calitate de președinte al comitetului creditorilor, împotriva sentinței civile nr.4542/30.04.2013, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect cerere de înlocuire a administratorului judiciar în procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată, în contradictoriu cu intimatul E. I. SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 Ianuarie 2014.
Președinte, E.-S. R. | Judecător, P. P. | Judecător, C. G. I. |
Grefier, E.-R. L. |
Red. Jud. ESR
21.02.2014
Tehnoredactat. A.A.
2 ex./24.02.2014
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Jud. sindic: S.-C. V.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
