Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 825/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 825/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 39477/3/2013/a1
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 825
Ședința publică din data de 16.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. G.
JUDECĂTOR: A. A.
GREFIER: S. I. S.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, împotriva sentinței civile nr. 6164 din 18.06.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații T. S. și S. R..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Având în vedere faptul că apelanta, prin cererea de apel, a solicitat judecata în lipsă și nu au fost solicitate probe noi în apel, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.6164/18.06.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București Secția a VII a Civilă a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de reclamantul DGRFPB AFP sector 6 în contradictoriu cu pârâții T. S. și S. R..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului a reținut că potrivit dispozitiilor art 138 lit a din legea 85/2006, raspunderea organelor de conducere poate fi angajata in cazul in care acestea au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folos propriu sau in folosul unei alte persoane, cauzand prin aceasta starea de insolventa a debitorului. A constatat judecătorul sindic că în sustinerea incidentei acestui text de lege, reclamantul a mentionat ca paratul nu a predat documentele contabile si nu au putut fi identificate astfel bunurile detinute in patrimoniul debitoarei, din balanta pe luna septembrie 2013 rezultand ca aceasta a avut stoc de marfuri, conturi in casierie si creante neincasate. Reține instanța că reclamantul a facut doar afirmatii generice privind folosirea bunurilor in interesul paratilor, neindicand in concret elemente care sa duca la concluzia indeplinirii conditiilor prevazute de art 138 lit a) din lege.
O conditie esentiala pentru angajarea raspunderii patrimoniale pentru fapta prevazuta de art 138 lit a), o reprezinta dovada “folosului propriu”, in cauza nefiind facuta aceasta proba. Din raportul asupra cauzelor de insolventa intocmit de lichidatorul judiciar, nu au fost identificate drept cauze ale insolventei debitoarei activitati de neplata cu rea credinta a creantelor, sau de ascundere a unor bunuri ori sume de bani detinute in patrimoniul debitoarei. Se retine ca societatea debitoare a fost infiintata in luna aprilie 2013, iar ulterior a fost dizolvata anterior deschiderii procedurii insolventei, nedesfasurand astfel o activitate curenta care sa ii permita dobandirea unor bunuri substantiale in patrimoniu, bunuri care sa poata fi folosite ulterior in interes personal.
Nu a fost precizata de altfel nicio activitate ilicita concreta din care sa rezulte ca paratii si-au insusit din patrimoniul debitoarei bunuri sau sume de bani.
De asemenea, in cauza nu s-a probat nici savarsirea faptei prevazuta la art 138 lit e din lege, in sensul ca paratii au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice, ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia.
Raspunderea reglementata de art 138 din legea 85/2006 are o natura juridica delictuala, cu un caracter special. Aceasta forma a raspunderii trebuie sa cuprinda elementele prevazute de art 998 -999 Cod civil, respective fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre acestea si vinovatia, circumscrise situatiei speciale avute in vedere de legea 85/2006.
F. a se face dovada savarsirii acestor fapte si a intrunirii celorlalte elemente prevazute de lege pentru raspunderea delictuala, in speta, a legaturii de cauzalitate, nu se poate atrage raspunderea membrilor organelor de conducere, doar pentru simplul fapt ca nu au putut fi acoperite creantele in urma lichidarii.
In cazul tuturor debitorilor supusi procedurii insolventei, se ajunge in urma activitatii desfasurate, la incetarea de plati, dar angajarea raspunderii nu opereaza automat, ci numai in situatia in care reclamantul dovedeste savarsirea de catre parat a unora dintre faptele expres si limitativ prevazute de art 138 din lege si legatura de cauzalitate dintre aceste fapte si insolventa debitorului.
Cu privire la dispozitiile art 138 lit c din legea 85/2006, se reține de către judecător că in speta nu s-a probat incidenta acestora, conditia impusa de legiuitor fiind ca starea de insolventa a societatii sa fi fost determinata de continuarea unei activitati ce ducea in mod vadit persoana juridica la incetarea de plati.
Textul de lege impune indeplinirea a doua conditii: existenta interesului personal al organului de conducere si caracterul evident al iminentei insolvabilitatii societatii.
Apreciază judecătorul sindic că nu este suficient ca administratorul societatii debitoare sa fi dispus continuarea activitatii societatii, ci trebuia probata si imprejurarea că paratii au dispus in interes personal continuarea activitatii societatii debitoare.
In cauza, nu s-a probat faptul ca paratii au dispus in interes personal continuarea activitatii societatii debitoare, starea de pasivitate a administratorului nefiind prin ea insasi o fapta prin care sa se poata aprecia incidenta dispozitiilor art 138 lit c din legea insolventei.
Creditorul ar fi avut posibilitatea propunerii de probe suplimentare pentru a dovedi ca paratii au dispus in interes personal continuarea activitatii ce a condus in mod vadit persoana juridical la incetarea de plati.
A concluzionat judecătorul că situatiile de fapt reglementate de art.138 lit c nu au fost probate in conditiile art.1169 Cod Civil, desi sarcina probei incumba celui care face o afirmatie in cursul judecatii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 6 a Finanțelor Publice, înregistrat pe rolul Curții de apel București Secția a VI a Civilă la data de 20.08.2014, prin care a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate și admiterea cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale ..
În motivarea cererii se citează de către apelantă fragmente din raportul asupra cauzelor care au condus la ajungerea debitoarei în insolvență, evidențiindu-se conținutul balanței lunii septembrie 2013.
Sunt citate dispozițiile art.27 din Legea nr.85/2006 și art.72 din Legea nr.31/1990 și se subliniază că administratorul societății debitoare nu a respectat termenul de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, având interes personal în continuarea activității și aducând un prejudiciu major bugetului consolidat.
Cu referire la aplicarea prevederilor art.138 lit.e, se susține că aceasta rezultă tot din datele prezentate de către debitoare în balanța de verificare a lunii septembrie 2013.
Se evidențiază faptul că, acceptând desemnarea, administratorul stabilește un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea, răspunzând nu numai pentru dol, dar și pentru culpa comisă în executarea lui, culpă ce poate consta atât într-o acțiune, cât și într-o omisiune.
În drept au fost invocate dispozițiile art.466 și urm. din Codul de procedură civilă, art.8 și art.138 lit.a,c și e din Legea nr.85/2006.
Intimații pârâți nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a formula apărări.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate de apelanta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, Curtea apreciază nefondat apelul pentru următoarele considerente:
Cu caracter premergător, Curtea ține a evidenția împrejurarea potrivit căreia analiza instanței de control judiciar va porni de la premisa că faptele imputate intimaților pârâți trebuie analizate în raport de prevederile legale cuprinse în Noul Cod Civil; tot astfel, normele procedurale incidente sunt cele reglementate de noul Cod de procedură civilă. Potrivit actelor și lucrărilor dosarului, și în lipsa descrierii cu claritate a faptei circumscrise de către apelanta reclamantă situației sancționate de art.138 lit.a,c și e din Legea nr.85/2006, Curtea observă că cererea de deschidere a procedurii falimentului a fost formulată la data de 10 decembrie 2013, în condițiile în care societatea a fost înființată în luna aprilie 2013. D. urmare, sunt incidente dispozițiile art.1357 din Codul civil, iar nu art.998-999 Cod civil, astfel cum a reținut instanța de fond.
Tot astfel, cererea creditoarei reclamante trebuia cenzurată în raport de dispozițiile art.249 din Codul de procedură civilă, iar nu ale art.1169 din Codul civil, acesta negăsindu-și incidența în cauză.
Totuși, aceste împrejurări nu sunt de natură a atrage schimbarea ori anularea hotărârii instanței de fond întrucât considerentele prezentei decizii pot substitui motivarea sentinței de fond.
Cu referire la fondul litigiului, Curtea arată că răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art.138 din Legea nr.85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art.1357 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care capătă în această situație unele conotații speciale, împrejurare reținută, de altfel, în mod temeinic, de către instanța fondului.
Faptele enumerate în dispozițiile art.138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Apelanta susține aplicarea dispozițiilor art.138 lit. c) din Legea nr.85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.
Pentru a atrage incidența dispozițiilor art.138 lit.c) din lege, apelanta ar fi trebuit să dovedească în concret că pârâții au decis continuarea activității societății în interes personal, deși aceasta ducea în mod vădit la încetarea de plăți.
În acest cadru, apelanta a declarat că pârâții nu au recurs la posibilitatea declanșării procedurii insolvenței de la momentul constatării stării de insolvență, dar nu a demonstrat că aceștia au continuat activitatea socială doar pentru satisfacerea unui interes personal.
Pe de altă parte, din actele și lucrările dosarului rezultă că societatea a fost înființată în aprilie 2013, iar cererea de deschidere a procedurii a fost formulată în decembrie 2013 chiar din inițiativa administratorului societății. În aceste condiții, cădea în sarcina apelantei să probeze că starea de insolvență a apărut înaintea lunii noiembrie 2013, iar de la acel moment administrarea societății a avut în vedere procurarea de foloase celor doi pârâți.
Simplele aserțiuni ale apelantei, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art.249 Cod procedură civ., iar invocarea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Cu referire la incidența dispozițiilor art.138 lit.a, Curtea constată că apelanta face referire la bunurile aflate în stoc la data solicitării deschiderii falimentului. În realitate, balanța de verificare reflectă situația stocului în septembrie 2013, iar nu în decembrie 2013, iar modul de argumentare a cererii de atragere a răspunderii reprezintă doar evidențierea unei prezumții care, în lipsa coroborării cu alte probe, nu poate determina angajarea răspunderii patrimoniale.
În ceea ce privește art.138 lit.e apelanta ar fi trebuit să dovedească fapta intimaților pârâți constând în aceea că numerarului menționat în balanța septembrie 2013 i s-a schimbat destinația normală sau este ascuns față de terți.
Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, apelanta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către intimații-pârâți a faptei reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre aceasta și ajungerea societății în stare de insolvență.
Nici o probă administrată nu relevă legătura de cauzalitate între presupusa faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.
Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimaților-pârâți săvârșirea faptei prevăzute de art.138 lit.a),c) și e) din Legea nr.85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art.480 alin.1 C.proc.civ., va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 6164 din 18.06.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații T. S., cu domiciliul în București, ., ., . și S. R., cu domiciliul în București, ., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. M. G. A. A.
GREFIER,
S. I. S.
Red. AMG/5ex/14 noiembrie 2014.
Jud. Fond M. M.
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
