Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1345/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1345/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 27992/3/2012/a1
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ
Decizia civilă nr.1345
Ședința publică de la 10 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTEMIOARA B.
JUDECĂTORGEORGE B. F.
JUDECĂTORMIHAELA I. B. P.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 3 a FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.2116 din 26.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata B. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin Serviciul Registratură, la data de 03.06.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare, într-un singur exemplar.
Curtea, având în vedere că recurenta a solicitat prin cererea de recurs judecarea cauzei în lipsa sa, conform art.242 alin.2 C.pr.civ., constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2116 din 26.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ s-a respins cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulată de reclamantul DGRFPB - AFP SECTOR 3- în contradictoriu cu paratul B. C..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că fapta descrisa de reclamant privind managementul defectuos aplicat de membrii organelor de conducere care ar fi condus la utilizarea resurselor financiare in interes personal nu este de natura prin ea insasi, in lipsa administrarii unui probatoriu, sa dovedeasca incidenta in speta a dispozitiilor art. 138 lit. c respectiv dispunerea in interes personal a continuarii unei activitati care ducea in mod vadit persoana juridica la incetare de plati..
Sarcina probei potrivit art. 129 C.pr.civ. rap. la 1169 C.civ. incumba reclamantului, iar invocarea art. 138 nu atrage in mod obligatoriu raspunderea pârâtului, deoarece nu s-a instituit o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere, legea prevăzând doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar numai dupa administrarea de dovezi in acest sens.
Culpa administratorului care raspunde delictual fata de terti nu este prezumata și trebuie dovedita de cel care are interes in cauza.
Raspunderea reglementata prin art. 138 din legea 85/2006, este una speciala a carei natura juridica este civil delictuala in raporturile cu tertii, conditii in care culpa pârâtului nu este prezumata in temeiul art. 1082 C.civ. ca la raspunderea contractuala, ci trebuie dovedita impreuna cu celelalte conditii obligatorii cerute pentru antrenarea raspunderii delictuale.
Dezinteresul și managementul defectuos invocate de reclamant la modul foarte general, chiar dacă ar fi cauzat pierderi in patrimoniul debitorului, nu constituie o cauză de atragere a răspunderii, neregăsindu-se printre cele prevăzute de art. 138 din lege.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București in reprezentarea Administrației Sectorului 3 solicitand modificarea sentintei, in sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale a paratei B. C. si obligarea acesteia la suportarea pasivului societății debitoare.
Recurenta a formulat urmatoarele motive de recurs:
În cauza, sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. c) in sensul ca reprezentanții societății debitoare aveau obligația legala sa solicite ei insisi aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 si sa nu dispună continuarea unei activități care ducea in mod vădit la încetarea de plați.
În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a edictat art. 27 din Legea nr. 85/2006 in care se arata ca "debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, in termen de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolventa" si "va putea sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi si debitorul in cazul căruia apariția stării de insolventa este iminenta".
In aceasta situație, formularea unei cereri întemeiata pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 nu este o opțiune, ci o obligație pe care administratorii nu o pot incalca, iar dispozițiile art. 138 lit. c) apar ca o sancțiune aplicata administratorilor pentru încălcarea dispozițiilor art. 27 din aceeași lege.
Chiar si in situația in care starea de încetare de plați a societății debitoare se datorează unor cauze obiective, de natura economica, sau nerespectarii obligațiilor contractuale ale unor parteneri de afaceri ai acesteia, răspunderea administratorilor debitoarei poate fi atrasa chiar si pentru culpa cea mai ușoara a acestora, atâta vreme cat ei sunt niște mandatari ai falitei si au obligația de a administra patrimoniul societății cu mai multa diligenta decât propriile lor interese. O societate comerciala nu poate funcționa viabil in condițiile in care administratorii acesteia manifesta un dezinteres total in ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea sa.
Intimata B. C. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Asupra recursului.
Potrivit art. 138 alin.1din Legea nr.85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți;
Cât privește critica vizând greșita aplicare a prevederilor art. 138 alin.1 lit.c). din lege, Curtea reține că recurenta nu a explicat în ce au constat faptele, activitățile desfășurate de administrator în interesul său personal și care ar fi dus în mod vădit debitoarea la încetarea de plăți, nefiind suficiente argumentele potrivit cărora simplul fapt că nu a solicitat aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 și a continuat să desfășoare activitatea ar atrage răspunderea administratorului potrivit temeiului de drept indicat.
Se reține astfel că recurenta trebuia să probeze afirmațiile formulate, invocarea prevederilor art. 138 lit.c) din lege nu atrage automat răspunderea administratorului deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, prevăzând posibilitatea atragerii răspunderii, numai după ce s-au produs dovezi în acest sens, conform art. 1169 C.civ.
Răspunderea administratorului societății nu este de natură contractuală întemeiată pe mandat, cum eronat susține recurenta, care ar fi aplicabilă doar în raport cu societatea însăși, al cărui mandatar este administratorul.
Răspunderea sa este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C. civ., respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform art. 1169 C.civ.
În consecință, pentru motivele reținute, Curtea va constata recursul nefondat și îl va respinge conform art. 312 alin. 1 C.pr.civ raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C. pr.civ., în ale cărui dispoziții se încadrează criticile recurentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 3 a FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.2116 din 26.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata B. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,10.06..2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Jud. Dr. M. B. G. B. F. M. I. B.-P.
GREFIER,
F. D.
Red.Jud.30.06.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: M. M.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1086/2014. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
