Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1342/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1342/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 37162/3/2012/a1
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ
Decizia civilă nr.1342
Ședința publică de la 10 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTEMIOARA B.
JUDECĂTORGEORGE B. F.
JUDECĂTORMIHAELA I. B. P.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta S.P.I. G., D. și ASOCIAȚII S.P.R.L. lichidator judiciar al S.C. MEDIADROME INTERNET MEDIA S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 853 din 27.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul G. D. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că recurenta a solicitat prin cererea de recurs judecarea cauzei în lipsa sa, conform art.242 alin.2 C.pr.civ., constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 853 din 27.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată, cererea lichidatorului judiciar G., D. și Asociații S.P.R.L. în contradictoriu cu pârâtul G. D. Marianîn calitate de administrator al . SRL, de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe art. 138 alin. 1 lit. a, b și c din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în ce privește art. 138 lit. a, reclamantul a făcut doar afirmații generice referitoare la folosirea bunurilor debitorului în interes personal, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute la art. 138 lit. a). Calitatea pârâtului de administrator al debitorului nu poate duce la concluzia că acesta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. a) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea sa, în lipsa unor probe certe. Desfășurarea unei activități comerciale și folosirea bunurilor societății sunt prezumate a fi în interesul societății, nu al organelor de conducere, iar reclamantul nu a răsturnat această prezumție; de altfel, reclamantul nu a indicat care sunt bunurile folosite în interes personal, când a avut loc săvârșirea faptei și din ce mijloace de probă rezultă aceasta, deși sarcina probei îi aparține.
Referitor la fapta preveyută de art. 138 lit.b) din lege, tribunalul a reținut că lichidatorul a făcut doar afirmații generice referitoare atât la efectuarea, de către pârât, de acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice, cât și la deturnarea sau ascunderea patrimoniului debitorului față de creditori, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 138 lit. b) din lege; lichidatorul judiciar nu a indicat în mod concret care sunt actele de comerț efectuate de către pârât în interes propriu, sub acoperirea persoanei juridice, care sunt bunurile din patrimonial debitorului care au fost deturnate sau ascunse de către pârât, când a avut loc săvârșirea faptelor și din ce mijloace de probă rezultă aceasta, deși sarcina probei îi aparține; nu se poate atrage răspunderea personală a pârâților pentru nerecuperarea propriilor creanțe, pentru neachitarea datoriilor către creditori ori pentru că lichidatorul judiciar nu a identificat bunuri în averea debitorului.
Reclamantul a făcut doar afirmații referitoare atât la continuarea activității în interes personal, cât și la dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 138 lit. c) din lege.
Impotriva acestei sentinte, a declarat recurs Societatea profesionala de insolventa G., D. SI ASOCIAȚII S.P.R.I, solicitand admiterea recursului si modificarea sentinței pronunțata in sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii formulata de lichidatorul judiciar.
Recurenta a formulat urmatoarele motive de recurs incadrate in art. 304 pct.9 Cod proc civ:
Din balanța de verificare aferenta lunii Decembrie 2012, se observa faptul ca societatea debitoare figurează cu o suma de 177.606,88 lei in contul de casa al societății debitoare, suma pe care paratul nu a predat-o lichidatorului judiciar si nici nu a furnizat informații cu privire la aceasta. De asemenea, in contul de debitori diverși, debitoarea figurează cu suma de 289.365,26 lei din care pentru suma de 260.846,12 lei asociatul si administratorul statutar apare in calitate de debitor al MEDIADROME INTERNET MEDIA S.R.L., iar PROFORMA CONSULT S.R.L. in calitate de debitor pentru suma de 28.519,14 lei.
În cauza sunt aplicabile dispozițiile art. 72 din Legea 31/1990, republicata, care prevăd ca obligațiile si răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, precum si dispozițiile si dispozițiile art. 2010 Cod Civil, mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activități profesionale se prezuma a fi cu titlu oneros, dispozițiile art. 2018 Cod civil, potrivit cărora „mandatarul este ținut sa execute mandatul cu diligenta unui bun proprietar."coroborate cu dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. a, b si c din Legea nr. 85/2006.
Astfel pe de o parte fostul administrator a omis cu buna știința sa solicite declanșarea procedurii prevăzuta Legea nr.85/2006 aceasta sarcina apartinandu-i in totalitate, potrivit art. 27 din Legea 85/2006: „ debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze Tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor acestei legi" dar si art. 28 „privind depunerea obligatorie a actelor privind situația patrimoniala a societății."
Pe de alta parte fata de împrejurarea ca dl. D. G. nu a furnizat informații cu privire la sumele existente in contul debitori diverși precum si in casa societății - respectiv 466.972,14 lei exista prezumția ca acestea au fost folosite in interes personal de administratorul statutar al debitoarei si in consecința sunt incidente dispozițiile art.138 litera „a" si „b" din Legea 85/2006 „au fost folosite bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane", „au făcut acte de comerț in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice".
Administratorul societății debitoare nu si-a indeplinit obligațiile legale si mai mult decât atât a continuat sa desfășoare o activitate care nu făcea altceva decât sa încarce cu si mai multe datorii societatea. Toate acestea dovedesc faptul ca administratorul a dispus in interes personal continuarea unei activități care ducea, in mod vădit persoana juridica la încetare de plați, fapta ce atrage incidența dispozițiilor art.138 lit.c) din lege.
Raportul de cauzalitate deriva din faptele mai sus menționate de a persista in funcționarea unei societăți pe fondul acumulării de datorii semnificative, fapt ce a condus la ajungerea societății in încetare de plați.
Intimatul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Asupra recursului:
Potrivit art. 138 alin.1 din Legea nr.85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.
Recurenta trebuia să probeze afirmațiile formulate cu privire la antrenarea răspunderii administratorilor în temeiul disp. art. 138 lit.a) din lege, invocarea dispozițiilor menționate nu atrage automat răspunderea administratorului deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora.
Pentru aplicarea prevederilor art.138 alin.1 lit.a) este necesar să se facă dovada certă că administratorii au utilizat bunurile menționate în folosul propriu sau al altei persoane, ceea ce în speță recurenta nu a probat.
Referitor la fapta prevăzută de lit.b a art. 138 din lege, recurentul trebuia să precizeze actele de comerț efectuate, sub ce aspect paratul a intervenit sub acoperirea debitorului, motivul pentru care se apreciază finalitatea actelor de comerț în interesul personal al paratului
Cât privește critica vizând greșita aplicare a prevederilor art. 138 alin.1 lit.c. din lege, Curtea reține că recurenta nu a explicat în ce au constat faptele, activitățile desfășurate de administrator în interesul său personal și care ar fi dus în mod vădit debitoarea la încetarea de plăți, nefiind suficiente argumentele potrivit cărora simplul fapt că nu a solicitat aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 și a continuat să desfășoare activitatea ar atrage răspunderea administratorului potrivit temeiului de drept indicat.
Se reține astfel că recurenta trebuia să probeze afirmațiile formulate, invocarea prevederilor art. 138 lit.a), b), c) din lege nu atrage automat răspunderea administratorului deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, prevăzând posibilitatea atragerii răspunderii, numai după ce s-au produs dovezi în acest sens, conform art. 1169 C.civ.
Răspunderea administratorului societății nu este de natură contractuală întemeiată pe mandat, cum eronat susține recurenta, care ar fi aplicabilă doar în raport cu societatea însăși, al cărui mandatar este administratorul.
Răspunderea sa este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C. civ., respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform art. 1169 C.civ.
În consecință, pentru motivele reținute, Curtea va constata recursul nefondat și îl va respinge conform art. 312 alin. 1 C.pr.civ raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C. pr.civ., în ale cărui dispoziții se încadrează criticile recurentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta S.P.I. G., D. și ASOCIAȚII S.P.R.L. lichidator judiciar al S.C. MEDIADROME INTERNET MEDIA S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 853 din 27.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul G. D. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,10.06.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Jud. Dr. M. B. G. B. F. M. I. B.-P.
GREFIER,
F. D.
Red.Jud.MIBP, 30.06.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: P. N.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
