Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1727/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1727/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-10-2014 în dosarul nr. 11685/3/2012/a1
ROMÂNIA
DOSAR NR_ (Număr în format vechi 2100/2014)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1727
Ședința publică de la 10 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. C. N.
JUDECĂTOR - S. R. A. V.
JUDECĂTOR - I. G. F.
GREFIER - L. M.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenta – reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 6146/18.06.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți C. A. E. și T. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații – pârâți C. A. E. și T. I. reprezentați de avocat C. Bumbăciru ce depune în ședință publică împuternicire avocațială nr._/07.10.2014, lipsind recurenta – reclamantă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta - reclamantă a solicitat prin motivele de recurs și judecarea cauzei în lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apărătorul intimaților – pârâți învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Apărătorul intimaților – pârâți C. A. E. și T. I. formulează concluzii de respingere a recursului promovat împotriva sentinței civile nr.6146/18.06.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
Susține că recurenta – reclamantă nu a indicat împrejurarea că părțile pe care le reprezintă sunt în situația instituită de art.138 din Legea nr. 85/2006, culpa administratorilor și asociaților neputând fi prezumată.
Mai arată că din rapoartele administratorului judiciar și din ansamblul probator nu rezultă că au existat fapte subiective care să conducă la ajungerea societății în starea de insolvență.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20 decembrie 2013 creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, a înregistrat sub nr._, cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor C. A. E. și T. I. întemeiată pe art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în susținerea căreia a solicitat administrarea probei cu înscrisurile de la dosarul de fond_ 12.
Pârâții C. A. E. și T. I. au depus întâmpinare în care au solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, iar pe fond, ca neîntemeiată.
Prin Sentința civilă nr. 6146/18.06.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ s-a respins cererea de angajare a răspunderii ca neîntemeiată.
A reținut Tribunalul că pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție). Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a) - g) ale art. 138 din lege.
Din formularea textului alin. 1 al art. 138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
Instanța constată că cererea creditorului nu indică acele fapte, în concret, săvârșite de către administratorii C. A. E. și T. I. și nu indică prin ce înscrisuri din dosar probează aceste fapte.
Reclamantul a făcut doar afirmații generice referitoare atât la continuarea activității în interes personal, cât și la dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 138 lit. c) din lege. Calitatea pârâților de asociați și administratori ai debitorului nu poate duce la concluzia că aceștia au săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. c) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea lui, în lipsa unor probe certe. De asemenea, răspunderea pârâtului nu se poate atrage dacă acesta nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or dispozițiile art. 138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență.
Împotriva acestei soluții, în termenul legal, la data de 20 august 2014, a declarat recurs creditoarea, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a V-a Civilă, la data de 29 august 2014.
Prin cererea de recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1, solicită, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale a pârâților și obligarea acestora la suportare pasivului societății debitoare.
În motivare se arată că fiind o răspundere contractuală culpa este prezumată, s-a acționat în temeiul unei unui mandat comercial.
Se invocă totodată dispozițiile art. 11 din Legea nr. 82/1991, ale art. 72 și 73 din Codul comercial și se arată că în cuprinsul art. 138 legiuitorul folosește verbul a contribui și nu a cauza ceea ce denotă intenția de a da valoare cauzală faptelor care deși nu au cauzat direct insolvența au contribuit la conducerea ei. Art. 138 nu conține explicit cerința culpei, ceea ce o particularizează față de dreptul comun.
În drept: art. 299 și urm. c.pr.civ. coroborate cu cele ale Legii nr.85/2006 și ale Legii nr.31/1990.
Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul, Curtea reține următoarele:
Răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este una personală, delictuală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Referitor la susținerea recurentei în sensul că în cauză ar fi incidente regulile răspunderii contractuale derivând din contractul de mandat, Curtea constată că o astfel de răspundere poate fi angajată numai în relațiile administratorului cu societatea, cea care i-a dat mandatul de reprezentare, apelanta neputând invoca un contract în care nu este parte. În relațiile cu terții, sunt aplicabile condițiile răspunderii civile delictuale, condiții a căror îndeplinire nu au fost dovedite în cauză.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art.998-999 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpă), condiții care capătă în această situație unele conotații speciale.
Nu se poate reține nici susținerea în sensul că în acest caz legea nu solicită și condiția culpei, în lipsa unei dispoziții legale exprese. Totodată legea folosește verbul a cauza și nu a contribuit de unde rezultă necesitate dovedirii legăturii de cauzalitate între faptă și producerea stării de insolvabilitate.
În privința faptei prevăzută de art.138 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006, recurenta susține că aceasta rezultă din dezinteresul manifestat în funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
Activitatea nerentabilă și managementul defectuos, constând în dezinteresul total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății și lipsa eforturilor pozitive în redresarea acesteia, chiar dacă ar fi cauzat pierderi în patrimoniul debitoarei, nu constituie o cauză de atragere a răspunderii, neregăsindu-se printre cele prevăzute în mod expres și limitativ de art.138 din lege și neputând fi asimilată cu fapta de a fi dispus, în interes personal, continuarea activității care ducea în mod vădit la încetarea de plăți.
Apreciind că nu se poate reține în sarcina intimaților-pârâți săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit. c din Legea nr.85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, cu observarea prevederilor art. 312 c.pr.civ,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta – reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.6146/18.06.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți C. A. E. și T. I., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. S. I.
C. N. R. A. V. G. F.
GREFIER
L. M.
Red. C.N.I.
2 ex./12.11.2014
Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă – judecător P. N.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 2/2014. Curtea de... → |
|---|
