Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 986/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 986/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 25952/3/2012/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 138/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR. 986/R
Ședința publică de la 22 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. M.
Judecător I. C. G.
Judecător R. E. - S.
Grefier M.-A. P.
********
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr. 8415/17.10.2013, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006, în contradictoriu cu intimata pârâtă T. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea constată că s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin. 2 Cod de procedură civilă, și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
La data de 21.01.2013, unicul creditor participant în procedura de insolvență ce s-a desfășurat împotriva debitorului S.C. CORAL PRODEXIM 99 S.R.L. - Administrația Finanțelor Publice sector 4 reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice București a formulat o cerere de atragere a răspunderii împotriva pârâtei T. A., în temeiul art.138 lit.d din lege, prin care solicită suportarea pasivului neacoperit al debitorului de către fostul administrator.
„ In urma demersurilor efectuate de lichidatorul judiciar si a raspunsurilor primite de la institutiile abilitate rezulta ca in patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile, astfel incat in speta nu a fost posibila recuperarea creantelor inscrise in tabelul definitiv al obligatiilor debitoarei ., motiv pentru care va solicitam sa dispuneti obligarea administratorului societatii debitoare, in persoana pârâtei T. A., la suportarea intregului pasiv ramas neacoperit, din urmatoarele considerente:
Retinem in primul rand faptul ca raspunderea organelor de conducere pentru plata pasivului inregistrat de societatea debitoare este o raspundere civila delictuala speciala care intervine in situatia in care faptele administratorilor au cauzat starea de insolventa a societatii si aceasta este o stare de fapt care se asociaza actiunii sau omisiunii delictuoase a conducatorilor ei. Prin activitati ce duc in mod vadit la starea de insolventa intelegem acele activitati care, desi prejudiciabile pentru patrimoniul societatii din punct de vedere financiar, sunt continuate in mod constient si voit de membrii organelor de conducere.
Scopul reglementarii dispozitiilor art. 138 din Legea 85/2006 a fost acela de a determina aparitia si mentinerea unui climat economic sanatos, bazat pe doua principii fara de care acest deziderat nu poate fi realizat, respectiv: principiul apararii drepturilor creditorilor societatii fata de faptele administratorilor care nu iau masurile cerute de lege in cazul in care societatea se afla in incetare de plati si principiul raspunderii administratorilor pentru continuarea unei activitati care prejudiciaza pe ceilalti creditori.
Potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, "obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat" or, conform dispozițiilor art. 374 Cod Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, fiind cuprins in actul constitutiv sau in hotararea adunarii generale si este acceptat prin semnarea in Registrul Comertului. Prin urmare, acceptand desemnarea, administratorul stabileste un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea, raspunzand nu numai pentru dol, dar si pentru culpa comisa in executarea lui, culpa ce poate consta atat . si . unei actiuni, ori
neluarea unei masuri atunci cand acea actiune sau acea masura trebuie sa fie intreprinsa de o anumita persoana).
Se creeaza astfel si legatura de cauzalitate intre fapta ilicita a administratorului societatii debitoare (respectiv a dispus continuarea unei activitati ce ducea in mod vadit societatea la incetare de plati) si prejudiciul creat (cauzat creditorilor prin neplata datoriilor, asa cum rezulta din tabelul obligatiilor societatii debitoare, depus la dosar), iar aceasta consta in dezinteresul aratat in ceea ce priveste functionarea normala si in conditii de legalitate a societatii. O societate comerciala nu poate functiona viabil in conditiile in care administratorii acesteia manifesta un dezinteres total in ceea ce priveste indeplinirea conditiilor minime pentru functionarea sa.
Pentru aceste motive solicitam instantei sa admita prezenta cerere si, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna suportarea pasivului ramas neacoperit al societatii debitoare de catre organele de conducere ale acesteia, cu bunurile din averea personala, pana la achitarea integrala a obligatiilor restante.
In drept,
Ne intemeiem cererea pe dispozitiile art. 138 alin. (1) lit. d) alin. (3) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate cu cele ale Legii nr. 31/1990, cu modificarile si completarile ulterioare, Legii nr. 82/1991 si O.G. nr. 92/2003.
Prezenta cerere este scutita de plata taxelor de timbru si timbru judiciar, În conformitate cu dispozitiile art. 229 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate cu cele ale art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile și completarile ulterioare.
În temeiul art.242 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei și în lipsă. ”
Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă, prin sentința civilă 8415/17.10.2013, pronunțată în dosarul nr._, a respins cererea formulată de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva paratei T. A., având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut că prin sentința civilă nr._/25.10.2012judecătorul sindic a admis cererea debitorului S.C. CORAL PRODEXIM 99 S.R.L. formulată de către lichidatorul desemnat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București și în temeiul art.270 ind.1 din Legea nr.31/1990 raportat la art.1 alin.2 lit.e din Legea nr.85/2006 a deschis procedura simplificată de insolvență.
În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la art. 25 din lege, lichidatorul judiciar T. și Asociații S.P.R.L. a procedat la verificarea declarațiilor de creanță și întocmirea tabelului preliminar al creanțelor în data de 27.12.2012.
În temeiul art.59 din Legea nr.85/2006 lichidatorul judiciar a întocmit raportul asupra cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență, efectuat în baza bilanțurilor contabile depuse de societate în perioada 1999-2001 la administrația financiară.
S-a constatat că în cei doi ani de activitate analizați societatea a înregistrat o evoluție descrescătoare a activelor. Activele circulante erau în valoare de 1011 lei, din care 98 lei creanțe de încasat și 913 lei disponibilități bănești. Societatea nu a înregistrat venituri sau cheltuieli excepționale.
Ca și cauze ale apariției stării de insolvență lichidatorul judiciar a reținut angajarea unor datorii necorelate cu posibilitățile de plată. Astfel, pentru realizarea unor venituri de 626 lei au fost cheltuite resurse de 922 lei, ceea ce a determinat înregistrarea unei pierderi de 295 lei.
Nu au putut fi identificate contracte în derulare și nici transferuri patrimoniale susceptibile a fi anulate.
Lichidatorul judiciar nu a putut identifica nici cauzele dar nici persoanele vinovate de apariția stării de insolvență.
Se reține că Direcția Generală a Finanțelor Publice București în calitate de creditor majoritar este cel care a înregistrat cererea pentru atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere, cerere care, raportat la dispozițiile art.138 alin.5 din Legea nr.85/2006 urmează a fi soluționată separat.
Lichidatorul judiciar a prezentat primul raport de activitate în cuprinsul căruia menționează că la sediul declarat la registrul comerțului nu funcționează această societate comercială, administratorul statutar nu a răspuns notificărilor, astfel că nu a putut să intre în posesia documentelor financiar-contabile . Au fost efectuate notificări în vederea identificării bunurilor, rezultând că societatea nu deține în patrimoniu bunuri impozabile.
La data de 14.01.2013 a fost depus tabelul definitiv al obligațiilor.
Lichidatorul judiciar a arătat că a îndeplinit obligațiile date în sarcina sa de notificare a părților, dar nu a intrat în posesia documentelor contabile, societatea nu mai desfășoară activitate la sediul declarat. Conform răspunsurilor primite de la autoritățile fiscale și de la instituțiile de credit, societatea nu deține în patrimoniu nici un activ care să poată fi valorificat și nici disponibilități bănești.
Lichidatorul judiciar a propus închiderea procedurii în temeiul art.131 din lege.
În ceea ce privește cererea creditorului pentru atragerea răspunderii patrimoniale, instanța va constata că nu s-a făcut dovada susținerilor sale.
Răspunderea reglementată de Legea nr.85/2006 este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art.998-999 C.civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată, în baza art.138 din lege, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform art.1169 C.civil.
Pentru aplicarea art.138 lit.d, trebuie dovedit că a fost ținută o contabilitate fictivă, că au dispărut documente contabile sau nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea.
În cuprinsul raportului asupra cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență, lichidatorul judiciar a arătat că nu a reușit să intre în posesia actelor contabile ale societății, astfel că a efectuat o analiză a situației patrimoniale pornind de la informațiile publicate de Ministerul Finanțelor în perioada 1999-2001, ceea ce denotă că societatea nu a mai desfășurat activitate după această dată. Datorită vechimii acestor informații ele nu pot fi luate ca referință în efectuarea unei analize pertinente a activității desfășurate de debitoare. În lipsa altor acte contabile nu s-a putut stabili vinovăția organelor de conducere în ceea ce privește apariția stării de insolvență, motiv pentru care lichidatorul judiciar nu a formulat cerere pentru atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere .
Din împrejurarea că administratorii sociali nu au predat lichidatorului judiciar documentele contabile se poate trage doar o prezumție simplă cu privire la neținerea contabilității în conformitate cu legea, neexistând o certitudine în acest sens.
Apoi, Legea nr.85/2006 stabilește la art.147 că refuzul reprezentantului debitorului de a pune la dispoziția lichidatorului documentele menționate la art.28 din lege, se pedepsește. Așadar, lichidatorul judiciar avea posibilitatea de a da curs acestor dispoziții legale, prin formularea unei plângeri.
Pentru a se putea dispune atragerea răspunderii unei persoane și obligarea acesteia la suportarea pasivului unei societăți ajunse în insolvență nu este suficient să se fi dovedit săvârșirea uneia din faptele prevăzute de lege și prejudiciul suferit de creditori, fiind necesar să fie dovedită existența legăturii de cauzalitate dintre aceste elemente.
Chiar dacă am prezuma că raportat la obligația pe care o aveau, potrivit dispozițiilor art.10 alin.1 din Legea nr.82/1991, administratorii sociali se fac vinovați de neținerea contabilității în conformitate cu legea, în speță nu există nici o probă sau un indiciu măcar pentru a prezuma și că ajungerea debitoarei în stare de insolvență ar fi fost cauzată de această împrejurare.
În absența legăturii de cauzalitate între fapta imputată și prejudiciul produs creditorilor nu se poate dispune atragerea răspunderii fostului administrator social pentru o parte din pasivul debitoarei și anume, aceea reprezentând creanța neacoperită, întrucât legătura de cauzalitate este un element esențial al răspunderii instituite în sarcina celor ce se fac vinovați într-un fel sau altul, de ajungerea societății în stare de insolvență.
În consecință, judecătorul sindic apreciază că acțiunea creditorului nu face dovada condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru a se putea stabili existența faptei culpabile, astfel că va respinge cererea formulată de creditor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr. 8415/17.10.2013, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006, în contradictoriu cu intimata pârâtă T. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2014.
Președinte, M. P. | Judecător, C. G. I. | Judecător, E.-S. R. |
Grefier, M. A. P. |
Red.Jud.M.P.
Dact.M.P./07.05.2014
Ex.2
Judecător sindic: A. B.
Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a - dosar nr._
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
