Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 410/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 410/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 74285/3/2011/a1
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ
Decizia civilă nr.410
Ședința publică de la 11 Februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTEMIOARA B.
JUDECĂTORDUMITRU V.
JUDECĂTORMIHAELA I. B. P.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței civile nr.4810 din data de 15.05.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata R. M. N..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata prin avocat G. I. A. care depune la dosar împuterinicirea avocațială nr._/2014 a apărătorului ales, avocat C. C. și delegația de substituire a d-nei avocat C. C., lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează
Intimata, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind temeinică și legală. Solicită a se avea în vedere că, în recurs practic recurenta reiterează aceleași argumente din fața instanței de fond și nu aduce nici un fel de probe noi sau critici sentinței recurate. De asemenea, solicită a se avea în vedere că nici la instanța de fond și nici la acest moment nu a fost dovedită existența unei fapte ilicite sau legătura de cauzalitate între fapta ilicită și ajungerea societății în stare de insolvență. Depune la dosar concluzii scrise și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curte reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs de față,
Deliberând constată că, prin sentința civilă nr.4810/15.05.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1 București în contradictoriu cu pârâta R. M. N. ca neîntemeiată motivat de faptul că cererea nu s-a probat.
Împotriva sentinței precitate a formulat recurs reclamanta care invocă ca motive de recurs prevederile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă și art.3041 Cod procedură civilă.
Recurenta susține că debitoarea nu a depus bilanțuri contabile sau raportări contabile pentru perioada 2010 – 2012, omisiune sancționată de prevederile art.10, art.28 (1) din Legea nr.82/1991 republicată și de prevederile art.73 lit.c), art.148 și art.198 alin.1 și alin.2 din Legea nr.31/1990 republicată. Prin urmare, lipsa actelor contabile și neîndeplinirea obligațiilor legale susarătate, ar crea o prezumție în legătură cu folosirea bunurilor și creditelor societății debitoare de către pârât în alte scopuri, fraudând legea prin sustragerea de la controlul statului asupra activității societății, prin ascunderea patrimoniului față de creditori. Așadar pârâtul s-ar afla în culpă pentru ajungerea societății debitoare în incapacitate de plată.
Recurenta consideră că în speță operează răspunderea civilă contractuală și prin urmare culpa este prezumată conform art.1357 Cod civil, răspunderea fiind apreciată in abstracto față de mandatul comercial prevăzut de art.72 din Legea nr.31/1990 republicată și art.2010 Cod civil.
Se concluzionează în sensul că raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului constând în nerespectarea și neaplicarea legii și prejudiciul adus creditorilor prin . societății este relevat de dezinteresul reprezentanților debitoarei în privința funcționării normale a societății.
Recurenta dezvoltă susținerile sale cu privire la răspunderea reprezentanților debitoarei prin aceea că, e vorba de o răspundere civilă contractuală, totodată făcându-se o analiză a conținutului prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 cu concluzia că în speță fapta ilicită constă în omisiunea, inacțiunea, neîndeplinirea unei activități, în nerespectarea dispozițiilor legale precitate.
În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea cererii pe fond cum a fost formulată.
În drept se invocă prevederile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr.85/2006, Legea nr.31/1990 republicată.
Ca probe se propun înscrisuri.
Recurenta invocă scutirea de la plata taxei de timbru în baza art.26 (2) din OMJ nr.760/199 și a art.299 Cod procedură fiscală.
În baza art.242 (2) Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimata R. M. N. a depus note scrise.
Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
Din raportul nr.1 întocmit de lichidatorul judiciar rezultă că administratorul societății a predat lichidatorului judiciar actele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 și a rezultat că nu se găsesc bunuri mobile sau imobile în patrimoniul debitoarei. De asemenea, din același raport rezultă că, administratorul debitoarei nu se face vinovat de . și prejudicierea creditorilor, pentru care motiv nu va promova acțiune întemeiată pe dispozițiile art.138 din lege.
Chiar și în aceste condiții recurenta a formulat cerere întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 dar s-a întemeiat pe materialul probator administrat în procedura insolvenței fără a propune probe noi.
Ori, susținerea recurentei că societatea debitoare nu a depus bilanțurile contabile pe perioada 2010 – 2012 este contrazisă de probele administrate la instanța de fond, lichidatorul judiciar arătând că i s-au predat actele prevăzute de art.28 (1) din Legea nr.85/2006. în altă ordine de idei cererea introductivă de instanță este înregistrată la 25.11.2011 și la 25.04.2012 s-a deschis procedura insolvenței față de debitoare fiind discutabilă posibilitatea debitoarei pentru bilanțul aferent anului 2011 și anului 2012 sub aspectul întocmirii și depunerii acestora în raport cu situația specială relevată de aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006.
Altfel instanța de fond a reținut că în speță fapta trebuie dovedită și nu prezumată, fiind vorba de o răspundere civilă delictuală și o răspundere specială prevăzută de art.138 și că nu s-a probat niciuna din cele trei ipoteze ale art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006.
Recurenta nu se raportează la reținerile instanței de fond ci, reia aspectele din cererea introductivă de instanță considerând că în speță operează răspunderea civilă contractuală.
Prin urmare Curtea reține că recurenta nu a formulat critici veritabile în sensul art.304 Cod procedură civilă privind nelegalitatea sentinței recurate.
Fie și în aceste condiții Curtea reține în plus față de cele reținute de instanța de fond faptul că recurenta nu a probat nici în recurs faptul că nedepunerea unor bilanțuri contabile a condus la . insolvență din culpa intimatei R. M. N., nefiind deci dovedită incidența în speță a prevederilor art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006.
În altă ordine de idei Curtea nu reține că în speță ar opera o răspundere civilă contractuală în raport cu recurenta și ca urmare consideră fără relevanță susținerile recurentei din perspectiva acestui gen de răspundere, neputând face obiect de analiză.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea în baza art.312 (1) Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 București, împotriva sentinței civile nr.4810 din data de 15.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata R. M. N., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
Jud. dr. M. B. D. V. M. I. B. P.
Grefier,
F. D.
Red.Jud.dr.M.B. – 19.02.2014
Tehnored.F.L. – 19.02.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: Judecător-sindic: M. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1975/2014. Curtea de... → |
|---|
