Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1769/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1769/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 20464/3/2013
Dosar nr._
(Număr intern 1512/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1769/R/2014
Ședința publică de la 14 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE:M. B.
JUDECĂTOR:G. B. F.
JUDECĂTOR:M. I. B.-P.
GREFIER: F. D.
Pe rol este judecarea recursului formulat de recurentul-reclamant L. L. ȘI REORGANIZARE S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al S.C. FANTASIA TURISM SERVICES S.R.L., împotriva Sentinței civile nr._ din 03.12.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că recursul este formulat sub imperiul textelor de lege din vechiul Cod de procedură civilă și nu ale Noului cod de procedură civilă, astfel cum a arătat recurentul.
Curtea, având în vedere că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, conform art. 242 alin.2 C.pr.civ. 1865, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
I. Prin Sentința civilă nr._ din 03.12.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul L. L. și Reorganizare S.P.R.L., desemnat pentru societatea debitoare Fantasia Turism Services S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul S. M..
Pentru a pronunța soluția de respingere a cererii de atragere a răspunderii administratorului, întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Societatea debitoare a fost înființată în anul 2001, având ca obiect de activitate servicii de agenție de turism, la data de 13.11.2001 pârâtul dobândind funcția de administrator al societății.
Avându-se în vedere perioada analizată în raportul privind cauzele stării de insolvență, societatea a înregistrat profit în perioada 2006-2008, veniturile fiind în creștere, pentru ca în anul 2009 nivelul datoriilor să crească semnificativ de la 448.758 lei la 1.259.745 lei, în principal ca urmare a contractării unui împrumut în cuantum de 100.000 euro de la Unicredit Ț. SA pentru susținerea activității curente, precum și achiziționarea a două microbuze marca Mercedes în sistem leasing, operațiune justificată de obiectul de activitate al societății care implica prestarea unor servicii turistice.
În anul 2010, veniturile obținute nu au mai putut acoperi datoriile pe termen lung contractate în anul anterior, societatea înregistrând pierderi. În anul următor, societatea și-a încetat activitatea, veniturile fiind de numai 7.261 lei, contractele de muncă ale salariaților au încetat, reușindu-se însă reducerea semnificativă a datoriilor de la 2.053.395 lei la 774.301 lei, pe seama recuperării creanțelor de la proprii debitori, nivelul acestora scăzând de la 1.396.146 lei în 2010 la 268.909 lei în 2011.
Totodată, în același an, așa cum rezultă și din relațiile comunicate de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, contractele de leasing pentru autovehiculele deținute au încetat, bunurile fiind preluate de către finanțatori.
Pentru a putea fi atrasă răspunderea membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este necesar a fi fost săvârșite anumite fapte prevăzute expres de lege și care să fi condus la ajungerea societății în încetare de plăți.
În aceste condiții, lipsa de diligență manifestată de către administratorul statutar sau modul defectuos de conducere al activității nu este de natură a genera transferarea obligațiilor societății asupra membrilor organelor de conducere.
În esență, răspunderea organelor de conducere reprezintă o răspundere delictuală generată de săvârșirea unor fapte, care, prin natura lor, conduc la deturnarea activității societății de la realizarea scopului pentru care a luat ființă și prin care se urmărește satisfacerea unui interes personal al acestora sau al unui terț.
Astfel, pentru a putea fi atrasă răspunderea este necesar a se face dovada tuturor elementelor prevăzute de art. 998-999 Cod civil, respectiv existența unei fapte, din cele enumerate limitativ de art. 138 din Legea nr. 85/2006, a vinovăției și a raportului de cauzalitate între faptă și starea de insolvență.
În cauză a fost invocată incidența dispozițiilor art. 138 lit.a) din Legea nr. 85/2006, respectiv utilizarea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în interes personal sau în cel al unei alte persoane, și ale art. 138 lit.f), care presupune utilizarea unor mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți.
Așa cum rezultă din procesul verbal de custodie încheiat la 12.04.2012, prin care lichidatorul a lăsat spre păstrare pârâtului arhiva cuprinzând documentele contabile și documentele justificative care stau la baza înregistrării în contabilitate, registrele contabile și celelalte documente privitoare la ceilalți salariați, lichidatorul judiciar a avut acces la întreaga arhivă cuprinzând documentele contabile ale societății.
În aceste condiții, susținerile privitoare la utilizarea creditului obținut în scopuri nerentabile este generică, nefiind detaliat modul de utilizare a acestuia, destinația din contract fiind cea a acoperirii sumelor încasate de la clienți în raport cu prestatorul de servicii, respectiv pentru acoperirea datoriilor societății.
Din acest punct de vedere, nu se putea reține că acest credit a fost utilizat în folos propriu sau al altei persoane pentru a fi incidente dispozițiile art. 138 lit.a) din Legea nr. 85/2006.
Pe de altă parte, funcționarea unei societăți presupune în foarte multe situații contractarea unor credite necesare desfășurării curente, simpla încheiere a unui astfel de contract în conformitate cu practicile curente pe piață nu poate constitui prin ea însăși un mijloc ruinător pentru procurarea de fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți. Cu atât mai mult cu cât în anul 2011 s-a constatat o diminuare semnificativă a datoriilor față de nivelul înregistrat în 2010.
De asemenea, achiziționarea unor autoturisme în sistem leasing poate fi apreciată ca o operațiune care din punct de vedere economic nu era susținută de veniturile obținute de societate, dar avându-se în vedere faptul că o parte din acestea erau reprezentate de microbuze și achiziționarea lor era justificată de obiectul de activitate al societății, simpla lor achiziționare nu poate fi apreciată ca o utilizare a bunurilor în interes personal.
În ceea ce privește calcularea eronată a profitului în sensul în care în anul 2008 profitul net real era de 254.193 lei și nu 302.611 lei așa cum figurează în bilanțul contabil, nu se poate reține că în acest mod s-ar fi contribuit la ajungerea societății în încetare de plăți, nefiind invocate dispozițiile art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006.
II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs lichidatorul L. L. și Reorganizare S.P.R.L., criticând hotărârea judecătorului sindic pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, lichidatorul a arătat că a făcut dovada întrunirii condițiilor pentru atragerea răspunderii, respectiv a existenței prejudiciului, a faptei ilicite, a vinovăției și a legăturii de cauzalitate dintre fapte și starea de insolvență.
În ceea ce privește fapta ilicită, recurentul a susținut incidența art. 138 alin.1 lit.a) din Legea nr. 85/2006, prin aceea că, potrivit bilanțului aferent anului 2010, există suspiciunea că intimatul-pârât a folosit disponibilitățile bănești în sumă de 793.344 lei în interes personal. De asemenea, a mai invocat și săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 alin.1 lit.f) din lege, prin contractarea unui credit bancar, pentru achiziționarea unor autoturisme de lux în leasing, deși obiectul de activitate al societății era activități ale agențiilor de voiaj și asistență turistică.
În ceea ce privește vinovăția, recurentul a susținut că aceasta este prezumată.
Referitor la creditul contractat de la Unicredit Tiriac Bank, recurentul a susținut că intimatul nu i-a predat documente privind relația cu banca, prin care să justifice modul de cheltuire a sumelor respective.
În fine, s-a mai arătat că starea de insolvență este rezultatul managementului defectuos al administratorului pârât, iar legătura de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudiciu este dovedită și constă în dezinteresul arătat în ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății debitoare.
III. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. 1864 sau 1349 și 1357 din Noul cod civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care dobândesc în această situație unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Simplele aserțiuni ale recurentului, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 1169 C.civ. 1864, iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență. Cu alte cuvinte, condițiile răspunderii nu se prezumă, ci trebuie dovedite în concret.
Probele administrate nu justifică a se reține incidența prevederilor art. 138 alin.1 lit.a) din Legea nr. 85/2006. Dimpotrivă, astfel cum chiar în cuprinsul cererii de atragere a răspunderii lichidatorul a menționat, societatea a intrat în incapacitate de plată datorită neîncasării creanțelor și a deciziilor manageriale greșite din punct de vedere economic.
Referitor la fapta prevăzută de art. 138 alin.1 lit.a) din Legea nr. 85/2006, împrejurarea că anumite active evidențiate scriptic în contabilitatea societății debitoare nu au fost identificate în materialitatea lor nu înseamnă obligatoriu că acestea au fost însușite de pârât. Lichidatorul apelează la o simplă prezumție, insuficientă însă pentru a proba săvârșirea faptei. Este evidentă astfel lipsa probelor certe privind fapta ilicită imputată. Afirmația lichidatorului se bazează pe o simplă presupunere și nu conține un minim de certitudine, fiind exprimată doar posibilitatea săvârșirii faptei.
În lipsa unor dovezi din care să rezulte în concret ce bunuri au fost folosite de pârât în interes propriu sau în cel al unei alte persoane, modalitatea în care s-a realizat această faptă, perioada de timp, și nu în ultimul rând că această faptă ar fi produs starea de insolvență, nu poate fi reținută ca fiind dovedită fapta ilicită. De altfel, recurentul nu a probat că au existat în realitate sume de bani în conturile bancare ale societății, prin depunerea de extrase de cont.
Fapta ilicită prevăzută de art. 138 alin.1 lit.f) din Legea nr. 85/2006 constă în folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți. Mijloacele ruinătoare sunt modalități împovărătoare de obținere a unor resurse în vederea amânării momentului încetării plăților, cum ar fi contractarea unor împrumuturi cu dobânzi mult mai mari decât cele practicate în mod curent pe piață. Prin săvârșirea acestei fapte, organul de conducere al societății obține lichidități, în scopul întârzierii momentului încetării plăților.
Astfel cum în mod corect a remarcat instanța de fond, lichidatorul nu a probat în mod cert faptul că pârâtul a contractat creditul în sumă de 100.000 Euro de la Unicredit Tiriac Bank pentru a achiziționa autoturisme de lux în interes personal. În lipsa unor documente justificative contabile, nu se pot face presupuneri cu privire la destinația sumelor împrumutate. Chiar dacă acestea au fost utilizate pentru plata datoriilor scadente ale societății, nu s-a demonstrat caracterul ruinător al împrumutului, în raport cu obligațiile anterioare, fiind posibil ca stingerea unor datorii istorice pentru care curgeau penalități substanțiale să fie în avantajul societății.
În temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. 1865,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant L. L. ȘI REORGANIZARE S.P.R.L., lichidator judiciar al S.C. FANTASIA TURISM SERVICES S.R.L., împotriva Sentinței civile nr._/03.12.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Jud. Dr. M. B. G. B. F. M. I. B.-P.
GREFIER,
F. D.
Red. jud.G.B.F. / (2 ex.)
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Judecător sindic – I. M. G.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1975/2014. Curtea de... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1762/2014. Curtea de... → |
|---|
