Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1484/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1484/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 22459/3/2011/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1416/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
…..
DECIZIA CIVILĂ Nr.1484
Ședința publică de la data de 03 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - I. C.
JUDECĂTOR - A. P.
JUDECĂTOR – I. G.
GREFIER - M. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 6 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr.3283/25.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații G. C. G. și G. C. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, se învederează instanței că s-au restituit dovezile de citare ale intimaților cu mențiunea destinatar mutat de la adresă.
Curtea constată îndeplinită procedura de citare a intimaților cu aplicarea dispozițiilor art.98 C.pr.civ..
Curtea având în vedere motivele de recurs formulate, invocă nulitatea recursului și reține cauza în pronunțare atât pe excepția invocată cât și pe fondul recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă, la data de 15.11.2013, sub nr._ 1/a1 creditoarea-reclamantă D.G.R.F.P. București – Biroul Juridic C. 2 a solicitat atragerea răspunderii personale a pârâților G. C. G. și G. C. M., în calitate de foști administratori ai debitoarei.
În motivarea cererii, reclamanta susține că sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale, solicitând obligarea pârâților la plata pasivului societății debitoare.
În drept, reclamanta invocă aplicarea art.138 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006.
Legal citați cu copie cerere, pârâții nu au formulatîntâmpinare și nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția procesuală.
Prin Sentința civilă nr.3283/25.03.2014 pronunțată în dosarul nr._/3/ 2011/a1 Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a respins cererea de angajare a răspunderii ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a avut în vedere dispozițiile art.136 din Legea nr.85/2006, care dispun că prin închiderea procedurii, conform art.131-art.134 din lege, judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
S-a constatat că prezenta cerere a fost formulată și înregistrată pe rolul tribunalului după închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea S.C. „Mondo Terra San” SRL, ai cărei administratori statutari au fost pârâții, respectiv după ce judecătorul-sindic, pronunțând sentința civilă nr.7503/24.09.2013, s-a desesizat în raport cu procedura insolvenței menționată și cu orice cereri judiciare aferente acestei proceduri (inclusiv cererea formulată în temeiul art.138 din lege). De asemenea, s-a reținut că prin închiderea procedurii insolvenței, a încetat calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură, conform art.3 pct.8 din lege, a tuturor creditorilor ce fuseseră înscriși la masa credală a debitoarei.
Instanța a constatat că reclamanta a promovat cererea de față la o dată la care nu mai avea calitatea de creditor în procedură, iar judecătorul-sindic învestit cu soluționarea cererilor judiciare aferente procedurii insolvenței privind pe debitoarea S.C. „Mondo Terra San” SRL se dezînvestise anterior, prin efectul închiderii procedurii, de competența de soluționare a unor astfel de cereri.
Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că, în contextul pronunțării, înaintea depunerii cererii, a unei sentințe executorii de închidere a procedurii insolvenței, reclamanta a formulat o cerere care nu mai poate fi cercetată și judecată în condițiile legii, sens în care a respins cererea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei soluții, în termenul legal, la data de 16 mai 2014, a declarat recurs creditoarea, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă, la data de 11 iunie 2014.
Prin cererea de recurs, recurenta – creditoare a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
În motivare se arată că prin faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, intenția legiuitorului a fost aceea de a oferi creditorilor încă un mijloc procedural prin care să-și poată recupera creanțele, respectiv sancționarea membrilor organelor de conducere conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006. Din modul în care a fost conceput acest text de lege rezultă că evidențierea existenței a cel puțin uneia din faptele prevăzute expres și limitativ este suficientă pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale, fără a mai fi nevoie de proba elementelor ce compun răspunderea civilă obișnuită.
Apreciază recurenta că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art.138 lit. c, în sensul că reprezentanții societății debitoare aveau obligația legală să nu dispună continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți, societatea înregistrând pierderi, astfel cum rezultă din raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență a societății debitoare, întocmit de lichidatorul judiciar și depus la dosarul cauzei.
Administratorii unei societăți comerciale sunt obligați să solicite ei înșiși aplicarea dispozițiilor Legii nr.85/2006 nu numai în situația apariției stării de încetare de plăți, ci chiar în situația în care această stare este iminentă, în acest sens, pentru a evita acumularea unor noi obligații restante, legiuitorul a stabilit chiar un termen limită pentru depunerea cererii, respectiv 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Se mai susține că, acceptând desemnarea, administratorul stabilește un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea, răspunzând nu numai pentru dol, dar și pentru culpa comisă în executarea lui, culpă ce poate consta atât într-o acțiune, cât și într-o omisiune.
Cu privire la prejudiciul cauzat, acesta derivă din starea de insolvență a debitorului și constă în imposibilitatea recuperării integrale, în condiții normale și la scadență a datoriilor, astfel cum rezultă din tabelul obligațiilor debitoarei.
Se creează astfel și legătura de cauzalitate între fapta ilicită a administratorului societății debitoare și prejudiciul creat și constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 C.pr.civ., coroborate cu cele ale Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței și ale Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale, cu modificările și completările ulterioare.
Cererea de recurs este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimații – pârâți, deși legal citați, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței de recurs.
În ședința publică de la data de 03 septembrie 2014, Curtea a luat în discuție excepția nulității recursului.
Asupra excepției nulității recursului, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art.303 alin.1 C.pr.civ. „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit dispozițiilor art.306 „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin.2”.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.3021 alin.1 pct.3 C.pr.civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după, caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
În cauza de față recursul declarat de recurenta – reclamantă a fost motivat prin însăși cererea de recurs, însă criticile formulate de aceasta sunt străine de motivarea tribunalului.
Astfel se constată că tribunalul a respins cererea de angajare a răspunderii patrimoniale a intimaților - pârâți ca inadmisibilă, iar criticile formulate prin cerea de recurs nu vizează această soluție, ci temeinicia cererii de chemare în judecată.
Recursul este o cale extraordinară de atac prin care se invocă nelegalitatea hotărârii atacate, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate a hotărârii recurate presupune încadrarea lor într-unul din motivele limitativ prevăzute de art.304 C.pr.civ.
Pentru a se putea realiza controlul de legalitate este necesar ca recurentul să își exprime nemulțumirea față de hotărârea pronunțată de prima instanță cu referire la obiectul cererii de chemare în judecată (la limitele investirii) și la soluția dată în cauză.
Odată ce în litigiul de față tribunalul a pronunțat o soluție de inadmisibilitate, recurenta avea obligația de a indica prin cererea de recurs motive de nelegalitate care să vizeze strict soluția pronunțată.
Constatând că prin cererea de recurs s-au invocat critici străine de motivarea instanței de fond, Curtea apreciază că în cauză au fost nesocotite dispozițiile art.3021 C.pr.civ., motiv pentru care urmează să admită excepția nulității și să constate nul recursul declarat de recurenta – reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 6 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr.3283/25.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații G. C. G. și G. C. M., ca nemotivat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 Septembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. C. A. P. I. G.
GREFIER
M. I.
Red. Jud. I.C./ Tehnored. I.C./M.I.
2 ex/
Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă
Judecător fond – S. – C. V.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1762/2014. Curtea de... | Suspendare executare. Decizia nr. 1008/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
