Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1762/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1762/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 31005/3/2012/a4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 2110/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR.1762/R/2014
Ședința publică de la 13 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. L. ȘALAR
JUDECĂTOR: A. S. V.
JUDECĂTOR: S. G. N.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare S.C. B. I. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr.4421 din 29.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. _ 12, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. R. P. MAGNOLIA S.R.L., prin administrator judiciar GENERAL GROUP EXPERT S.P.R.L. și intimatele-creditoare B. I. LIMITED, R. S.A.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-creditoare S.C. B. I. S.R.L. și intimata-creditoare S.C. B. I. Ltd., prin avocat Radbața C., fără împuternicire avocațială, lipsind intimata-creditoare R. S.A.R.L. și intimata-debitoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței de recurs faptul că s-a depus la data de 09.10.2014, o cerere din partea Cabinetului de Avocat C. R. V., prin care arată că s-a decis rezilierea tuturor contractelor de asistență juridică încheiate între R. S.A.R.L. și Cabinetul de Avocat C. R. V..
Apărătorul recurentei-creditoare consideră că procedura de citare cu intimata-creditoare R. S.A.R.L. este legal îndeplinită, având în vedere data rezilierii contractului, respectiv 06.10.2014.
Curtea apreciază procedura de citare cu intimata-creditoare R. S.A.R.L. ca fiind legal îndeplinită, raportat la data efectuării procedurii și data la care se susține că a încetat mandatul de reprezentare.
Recurenta-creditoare, prin avocat, arată că nu are cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta-creditoare, prin avocat, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii formulate de administratorul judiciar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată :
Prin sentința civilă nr. 4421 din 29.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a Vll - a Civilă în dosarul nr._ 12 a fost respinsă excepția inadmisibilității sesizării de către administratorul judiciar a judecătorului sindic și a fost respinsă ca rămase fără obiect (lipsite de interes procesual) cererile creditoarei . privind efectuarea de către administratorul judiciar a formalităților prevăzute de art. 116 – 118 din lege, respectiv convocarea adunării creditorilor pentru aprobarea metodei de vânzare a terenului debitoarei . SRL.
Hotărârea nu a fost motivată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea ., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii administratorului judiciar ca instanța de judecată să se pronunțe asupra cererilor pe care recurenta i le-a adresat acestuia.
În motivarea recursului, recurenta a arătat următoarele:
În mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii. Prin hotărârea recurată, judecătorul-sindic și-a depășit atribuțiile
Prin soluția pronunțată, judecătorul-sindic a preluat atribuțiile manageriale ale administratorului judiciar, încălcându-și astfel competența stabilită de lege (aceea de control de legalitate).
Cu alte cuvinte judecătorul-sindic nu poate exercita decât un control de legalitate asupra deciziilor administratorului judiciar. Din acest fapt se desprind cel puțin două concluzii: a) controlul judecătorului-sindic poate fi exclusiv unul ce ține de legalitatea măsurii; b) controlul poate fi exercitat de judecătorul-sindic numai post factum, respectiv numai după ce administratorul judiciar a dispus o măsură, iar nu și înainte de aceasta.
În cauză, judecătorul sindic nu a fost sesizat cu un control de legalitate.
Este în afara oricărui dubiu că administratorul judiciar este obligat să se conformeze dispozițiilor unei decizii irevocabile a Curții de Apel București, decizie pronunțată în cadrul procedurii insolvenței pe care acesta o gestionează.
Este evident că Tribunalul București (sau orice altă instanță de judecată) nu poate contrazice o hotărâre rămasă irevocabilă și că nu poate instructa administratorul judiciar să nesocotească o astfel de hotărâre.
Administratorul judiciar nu are un drept de opțiune între a respecta sau nu decizia irevocabilă a Curții de Apel București, ci este obligat să ia măsurile pe care și creditoarea i le-a pus în vedere prin repetatele noastre notificări. Obligațiile administratorului în acest sens nu rezultă însă din notificările noastre, ci direct din decizia C. și din dispozițiile Legii nr. 85/2006 la care aceasta face trimitere.
În plus, o cerere a administratorului judiciar prin care acesta solicită practic confirmarea judecătorului-sindic pentru respectarea unei hotărâri judecătorești este în afara ordinii de drept și trebuia respinsă ab initio de judecătorul-sindic, întrucât nicio instanță de judecată nu poate fi învestită cu confirmarea soluției unei instanțe ierarhic superioare.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și pentru că atribuțiile de gestionare a procedurii îi incumbă administratorului, iar nu judecătorului, acesta in urmă având exclusiv un rol de control în legalitate.
De altfel, chiar creditoarea a formulat cererile în discuție în atenția administratorului judiciar, iar nu în atenția judecătorului-sindic.
Administratorul judiciar nu se poate degreva de atribuțiile sale, pentru care este remunerat, învestind instanța de judecată să ia decizii în locul său.
În orice caz, indiferent de interpretare, cererea administratorului judiciar nu se încadrează în niciuna dintre atribuțiile judecătorului-sindic, astfel cum acestea sunt descrise de art. 11 din Legea nr. 85/2006, și deci nu intră în competențele acestuia.
Astfel, potrivit art. 11 alin. (i) lit. j) din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic judecă contestațiile formulate împotriva măsurilor administratorului judiciar, însă nu are și competența de a lua măsuri în locul administratorului judiciar, sau de a soluționa direct cererile adresate de participanții la procedură administratorului.
În cauză, administratorul judiciar a solicitat judecătorului-sindic să realizeze un control antefactum, respectiv înainte ca administratorul judiciar să ia o măsură.
Din interpretarea per a contraria a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, precum și din interpretarea literală a art. 11 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 85/2006, rezultă că instanța de judecată nu gestionează desfășurarea procedurii insolvenței, ci exercită numai un control de legalitate a măsurilor administratorului judiciar, atunci când este învestită în acest sens de părțile interesate.
Or, în prezenta cauză, instanța nu a fost chemată să se pronunțe asupra legalității unei măsuri a administratorului judiciar, ci chiar ea să ia o măsură în locul administratorului, deși acesta din urmă a fost direct învestit de recurentă.
Atribuțiile judecătorului-sindic trebuie interpretate restrictiv, prin prisma enumerării prevăzute la art. 11 alin. (1), respectiv a circumstanțierilor prevăzute la alin. (2), și pe cale de consecință nu pot fi extinse până într-acolo unde judecătorul sindic preia atribuțiile administratorului judiciar (ceea ce s-a și întâmplat prin hotărârea recurată), acesta din urmă rămânând doar cu un rol de mediere între participanții la procedură și instanță.
Calea legală, ocolită în speță de administratorul judiciar, era ca acesta să se pronunțe asupra cererilor sale, în sensul admiterii sau respingerii lor, urmând ca părțile interesate să conteste această măsură, dacă considerau necesar, în fața instanței competente.
Din moment ce în cauză administratorul judiciar nu a dispus nimic, judecătorul sindic nu avea atribuția de a judeca cererile recurentei, o astfel de problemă excedând sferei de aplicare a art. 11 din Legea nr. 85/2005.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele :
Astfel cum s-a susținut în cererea de recurs, recurenta-creditoare a solicitat administratorului judiciar pentru luarea mai multor măsuri în procedura de insolvență ce o privește pe debitoare R. P. Magnolia SRL.
Administratorul judiciar a sesizat, la rândul său, judecătorul sindic, pentru ca acesta să se pronunțe asupra cererilor creditoarei.
Prin sentința recurată, judecătorul sindic s-a pronunțat asupra cererilor creditoarei, respingând-o ca rămasă fără obiect.
Din actele dosarului de fond, dar și în raport de conținutul cererii de recurs, nu rezultă că recurenta-creditoare și-ar fi însușit punctul de vedere al administratorului judiciar, în sensul că ar fi de acord să învestească judecătorul sindic cu soluționarea cererilor sale.
Potrivit art. 109 alin. 1 coroborat cu art. 82 și 112 C.proc.civ., instanța de judecată se pronunță numai la solicitarea scrisă formulată de cel interesat (reclamantul), iar potrivit alin. 6 al art. 129 C.proc.civ., judecata se limitează la obiectul cererii cu care a fost sesizat.
Or, în raport de situația de fapt expusă, rezultă că judecătorul sindic a fost sesizat de administratorul judiciar, iar nu de recurenta-creditoare. Cererea formulată de acesta nu a fost soluționată.
Prin urmare, instanța de fond s-a pronunțat pe altceva decât s-a cerut, hotărârea fiind nelegală din acest punct de vedere, fiind incident motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 și 6 C.proc.civ.
Instanța de recurs nu se poate substitui judecătorului sindic și să analizeze cererea formulată de administratorul judiciar, soluția care se impune fiind casarea cu trimitere a sentinței recurate.
Chiar dacă în dispozitivul sentinței se menționează soluția de respingere a excepției inadmisibilității sesizării administratorul judiciar, față de lipsa oricărei motivări a acesteia și în raport de conținutul primului motiv de recurs, Curtea apreciază că susținerile creditoarei vizează temeinicia cererii administratorului judiciar, iar nu admisibilitatea acesteia.
În raport de toate considerentele, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 5 C.proc.civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința, în totalitate, și va trimite cauza spre rejudecare, pentru a se pronunța cu privire la cererea cu care a fost sesizat, respectiv cea formulată de administratorul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-creditoare S.C. B. I. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr.4421 din 29.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. _ 12, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. R. P. MAGNOLIA S.R.L., prin administrator judiciar GENERAL GROUP EXPERT S.P.R.L. și intimatele-creditoare B. I. LIMITED, R. S.A.R.L.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F.L. ȘALAR A.S. V. S.G. N.
GREFIER,
V. G.
Red. Jud. Ș.F.L./27.10.2014
Nr. ex.:2
Fond: Tribunalul București
Președinte: V. S.C.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
