Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1350/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1350/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 2598/93/2012/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 784/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1350/2014
Ședința publică de la 11 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. D.
JUDECĂTOR I. G.
JUDECĂTOR A. P.
GREFIER M. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva sentinței civile nr. 3751/03.12.2013 pronunțate de Tribunalul Ilfov Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații A. A. F. și A. K. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații prin avocat M. M. cu delegație la dosar, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, Curtea acordă intimaților cuvântul pe cereri prealabile și pe probe:
Intimații prin avocat, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimaților cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul intimaților, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Ilfov, ca fiind temeinică și legală. Arată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii, nefiind dovedită legătura de cauzalitate și nici faptele prevăzute la art. 138 pentru atragerea răspunderii.
În consecință, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Ilfov ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr. 3751/03.12.2013 pronunțate de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă în dosarul nr._ , s-a respins cererea formulată de creditorul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV privind atragerea răspunderii pârâților A. A. F. și A. K. M., în calitate de foști administratori al debitoarei ..
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul-sindic a reținut că, pentru aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. d) din lege invocate, reclamantul ar fi trebuit să dovedească îndeplinirea cumulativă a condițiilor generale în materia răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C.civ. și a condițiilor speciale desprinse din art. 138, faptele ilicite fiind numai cele enumerate în mod expres în acest text de lege.
Pe baza materialului probator administrat, instanța a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada existenței faptelor invocate în cuprinsul cererii doar în plan teoretic și nici a legăturii de cauzalitate dintre asemenea fapte și starea de insolvență a debitoarei
De asemenea, a apreciat că nedepunerea actelor contabile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 nu este de natură să determine apariția insolvenței și constituie o contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 147 din aceiași lege, sancționată ca atare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs creditorul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului la suportarea pasivului debitoarei.
În motivare, recurentul a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința recurată aplicând greșit legea, invocând astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a susținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Recurentul a precizat că din nedepunerea actelor contabile la dosarul de insolvență rezultă clar că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea pentru a se ascunde modul de folosire a activelor societății și de a fi împiedicat lichidatorului judiciar verifice legalitatea desfășurării activității societății și cauzele concrete care au condus la încetare de plăți.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale. Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care capătă în această situație unele conotații speciale. Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Recurentul a susținut aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.
Astfel, potrivit art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin aceea că ar fi ținut o contabilitate fictivă, ar fi făcut să dispară unele documente contabile sau nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Recurentul a afirmat că intimații se fac vinovați de fapte prevăzute de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, prin neîndeplinirea în mod constant a obligației de a depunere a bilanțurilor contabile sau a declarațiilor privind obligațiile de plată către bugetul de stat. Or, recurentul nu a dovedit că nedepunerea la organele fiscale a acestor declarații și bilanțuri contabile ar fi determinat apariția insolvenței.
De asemenea, apreciem că nedepunerea actelor contabile în dosarul de insolvență și neasigurarea publicității acestora nu pot fi asimilate neîndeplinirii obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea și nu sunt de natură să determine apariția insolvenței, pentru a se face aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, aceste fapte constituind o contravenție în conformitate cu dispozițiile legii contabilității, sancționată ca atare.
Simplele aserțiuni ale recurentului, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 1169 C.civ., iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimaților - pârâți săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 312(1) C.p.civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva sentinței civile nr. 3751/03.12.2013 pronunțate de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații A. A. F. și A. K. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. D. I. G. A. P.
GREFIER,
M. I.
Red. /Dact. – VD / Ex.: 2
Judecător fond: R. N.
Tribunalul Ilfov – Secția Civilă
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 847/2014. Curtea de... | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 68/2014. Curtea de... → |
|---|
