Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 807/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 807/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 25221/3/2012/a1
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 807
Ședința publică de la 20.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. A.
JUDECĂTOR – I. P.
JUDECĂTOR – A. M. G.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, împotriva sentinței civile nr. 7652 din 26.09.2013, pronunțata de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul A. R. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul, reprezentată de Domnul avocat C. C., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul intimatului solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul motivelor de recurs.
Curtea lasă dosarul la a doua strigare pentru a da posibilitate apărătorului intimatului să ia cunoștință de conținutul motivelor de recurs.
După reluarea dezbaterilor, apărătorul intimatului invocă excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, având în vedere faptul că doar lichidatorul avea dreptul să formuleze recurs în cauză. Solicită admiterea excepției și respingerea recursului, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Curtea, deliberând, respinge excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, ca neîntemeiată, constatând că prin art. 138 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 nu se limitează calitatea procesuală activă doar la practicianul în insolvență, în ceea ce privește formularea acțiunii în atragerea răspunderii, respectiv, a recursului, la alin. 3 prevăzându-se acest drept și pentru creditorul majoritar, cum este cazul recurentei în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Susține că nu s-a probat conduita culpabilă a intimatului în ajungerea în insolvență a societății debitoare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată în data de 22.03.2013, în dosarul nr._, la Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în legătură cu dosarul nr._ 12 al aceleiași instanțe având ca obiect procedura insolvenței derulată față de debitorul . SRL, reclamanta Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, în calitate de creditor majoritar, a chemat în judecată pârâtul A. R. M., solicitând ca în temeiul dispozițiilor art.138 alin.1 lit.c) din Legea nr.85/2006 să se dispună atragerea răspunderii personale patrimoniale a acestuia pentru pasivul debitorului.
Prin sentința civilă nr.7652 pronunțată la 26.09.2013 de către Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, prin judecătorul-sindic, în dosarul nr._ s-a respins cererea de atragere a răspunderii pârâtului, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință civilă tribunalul a apreciat că și în raport cu reținerea unor fapte prevăzute de Legea nr.85/2006, în cauză nu a fost dovedită și legătura de cauzalitate între faptele ilicite și prejudiciul creat creditorilor astfel că, în consecință nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii pârâtului pentru pasivul debitorului.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București (în urma transformării Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București, conform HG nr.520/2013), solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii pârâtului.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, în raport cu dispozițiile art.304 pct.7 și pct.9 Cod procedură civilă că sentința atacată este netemeinică și nelegală deoarece în cauză erau incidente prevederile art.138 alin.1 lit.c) din Legea nr.85/2006, în condițiile în care conducerea societății debitoare a desfășurat un management defectuos și a dispus continuarea unei activități care a dus societatea la încetarea de plăți. Tribunalul a apreciat în mod greșit că nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul creat creditorilor, deși așa cum s-a arătat, în raport cu managementul defectuos și continuarea activității, aceasta a constatat în dezinteresul arătat de pârât în ceea ce privește funcționarea normală a societății debitoare și în condiții de legalitate.
Față de acestea, analizând actele dosarului Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, pentru atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului, trebuie să se probeze de către reclamant îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor legale referitoare la săvârșirea de către pârât cel puțin a uneia dintre faptele ilicite enumerate în mod expres și limitativ prin art.138 alin.1 lit.a)-g) din legea menționată, la prejudiciul specific produs prin faptă în cazul procedurii insolvenței, la raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și la vinovăția pârâtului.
În ceea ce privește fapta ilicită, recurenta a pretins săvârșirea de către pârât a faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.c) din legea insolvenței, dar nu a susținut în concret și nici nu a probat că pârâtul ar fi dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare în sensul în care este avută în vedere de către legiuitor fapta ilicită pretinsă. Obligația debitorului instituită prin art.27 din Legea nr.85/2006, referitoare la formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de apariția stării de insolvență nu echivalează cu vreuna dintre faptele prevăzute de art.138 alin.1 lit.a)-g), mai ales în contextul în care obligația respectivă intervine ca urmare a apariției deja a stării de insolvență, fiind ulterioară acesteia și, în consecință, neputând să o determine.
Oricum, chiar dacă s-ar proba săvârșirea faptei ilicite de către pârât, recurenta nu a dovedit existența legăturii de cauzalitate dintre aceasta și prejudiciu, în condițiile în care nici managementul defectuos și nici dezinteresul manifestat de pârât nu se regăsesc între faptele prevăzute de art.138 alin.1 lit.a)-g) și nici nu s-a arătat în ce mod a fost generată starea de insolvență.
În consecință, având în vedere considerentele arătate, în sensul că nu au fost îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, împotriva sentinței civile nr. 7652 din 26.09.2013, pronunțata de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul A. R. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. I. P. A. M. G.
Grefier,
L. E. A.
Red.Jud.A.A.
Tehnored.F.L.
30.04.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă
Președinte: E. R.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 68/2014. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
