Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 609/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 609/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-09-2014 în dosarul nr. 29475/3/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosar nr._
Nr. în format vechi: 1593/2014
Decizia civILĂ NR. 609/A
Ședința publică de la data de 12 septembrie 2014
Președinte: R. A. V. S.
Judecător: G. F. I.
Grefier: L. V. V.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta - reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 în contradictoriu cu intimatul-pârât C. D. I., împotriva Sentinței civile nr. 4845/13.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ având ca obiect - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea dispune lăsarea dosarului la a doua strigare față de lipsa părților.
La a doua strigare nu au răspuns părțile.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare asupra apelului.
curtea,
Asupra apelului:
Prin Sentința civilă nr. 4845/13.05.2014 pronunțată de judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ s-a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului C. D. I. formulată de creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5.
A reținut judecătorul-sindic că nu s-a făcut dovada elementelor răspunderii delictuale reglementate de dispozițiile art. 138 din Legea insolvenței, respectiv a faptei ilicite, prejudiciului, legăturii de cauzalitate și culpei – elemente care nu se prezumă; răspunderea patrimonială reglementată de dispozițiile Legii insolvenței sunt derogatorii de la dispozițiile art. 73 din Legea nr. 31/1990, fiind o răspundere delictuală față de creditori și nu contractuală sau delictuală față de debitorul persoană juridică.
Prin apelul declarat, apelanta - reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 a solicitat admiterea căii de atac și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii.
A susținut apelanta - reclamantă că hotărârea atacată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, cât timp angajarea răspunderii înseamnă dovedirea cumulativă a doar două condiții: starea de insolvență și săvârșirea unei fapte dintre cele limitativ și expres prevăzute de lege; în speță s-a făcut dovada săvârșirii faptei prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006. Nu s-au depus documentele contabile ale societății debitor în condițiile art. 28 din Legea insolvenței și nu s-au depus declarațiile și raportările prevăzute de Legea nr. 31/1990 și de Legea nr. 82/1991. Prejudiciul suferit de creditori este cert, aspect probat prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței. Administratorul statutar a omis cu bună știință declanșarea procedurii de reorganizare judiciară. Culpa este prezumată conform art. 1082 C.civ., întrucât administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial. Nedepunerea documentelor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 echivalează cu o determinare a dispariției acestor documente, conducând la concluzia că s-a intenționat să se ascundă modul în care au fost folosite bunurile și disponibilitățile bănești ale societății.
În drept, apelanta - reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 a indicat dispozițiile Legii nr. 85/2006, Legii nr. 31/1990, Legii nr. 82/1991 și O.G. nr. 92/2003.
Analizând apelul formulat, văzând și dispozițiile art. 476-80 C.proc.civ., Curtea reține:
Astfel cum în mod corect a reținut judecătorul-sindic, răspunderea reglementată de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală.
Se observă că, din perspectiva condiției faptei ilicite, există o diferență netă între răspunderea administratorului în baza art. 138 din Legea insolvenței, pe de o parte, și răspunderea administratorului față de societate ori răspunderea directă față de un creditor, pe de altă parte: răspunderea în caz de insolvență se poate antrena numai pentru faptele strict delimitate de art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței; răspunderea față de societate - ori, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, față de un creditor - poate fi antrenată, în baza art. 72-73 din Legea societăților comerciale, pentru orice faptă de încălcare a contractului de mandat dintre părți, precum și pentru orice faptă de încălcare a atribuțiilor și obligațiilor administratorului ce rezultă din lege. Prezumția de culpă a administratorului statutar, afirmată de creditoare prin cererea introductivă de instanță, există doar în cazul acțiunii directe prevăzute de art. 73 din Legea nr. 31/1990; contrar opiniei creditoarei, dispozițiile art. 138 din Legea nr.85/2006 nu instituie nicio prezumție de culpă, reclamantul fiind ținut a proba toate elementele răspunderii civile.
Or, solicitând angajarea răspunderii, reclamanta s-a întemeiat exclusiv pe omisiunea raportărilor contabile, apreciind că această omisiune prezumă neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Se reține însă că prezumțiile sunt definite ca fiind consecințele pe care legea sau judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut. Prezumția reprezintă așadar un mijloc de probă indirect, ce permite stabilirea adevărului necunoscut pornind de la fapte cunoscute. Prezumțiile simple, cum sunt cele susținute de creditoare, nu pot fi reținute de judecătorul fondului decât în măsura în care prezintă „o greutate și puterea de a naște probabilitatea”; or, în cauză nu s-a administrat nicio probă care să ofere indicii cu privire la nelegalitatea înregistrărilor și de natură să confere „greutate” prezumției – aceasta în condițiile în care exista obligația chiar a persoanelor cu atribuții de control financiar din cadrul DGFP de a controla legalitatea contabilității și, în cazul în care constată încălcări, de a dispune aplicarea sancțiunilor contravenționale, conform art. 41-2 din Legea nr. 82/1991.
Pentru aceste considerente, reținând că Sentința civilă nr. 4845/13.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ este temeinică și legală, în temeiul art. 8 din Legea nr. 85/2006 și art. 480 C.proc.civ. urmează a fi respins ca nefondat apelul declarat de apelanta - reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, fiind păstrată în tot sentința atacată.
pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, cu sediul în sector 2, București, . GEROTA, nr. 13 împotriva Sentinței civile nr. 4845/13.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât C. D. I., cu domiciliul în sector 4, București, ., ., . class="decbodytext"> Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 septembrie 2014.
Președinte, | Judecător, | |
R. A. V. S. | G. F. I. | |
Grefier, | ||
L. V. V. | ||
| ← Contestaţie. Decizia nr. 1703/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 946/2014. Curtea de... → |
|---|
